547,468 matches
-
de locativ) din formulele de imprecație a da dracului, a se duce dracului. Iar cînd în asemenea contexte verbale apare și forma dracu', aceasta pare într-adevăr o trunchiere: "Lasă dracu și servici și tot și dă fuga să își ia masca de gaze" (fanclub.ro); "dă-le dracu' de cărți, las' că le băgăm pe toate într-un computer!" (Cotidianul 2002); Pleacă dracu'!" (educv.ro); Da' ieși dracu' afară, nu vezi că am închis?!?!" (educv.ro). O descriere detaliată ar
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
construcția, probabil contaminată, greu de interpretat sintactic, discutată de Alf Lombard în 1965 (tiparul "Arz-o focul de muiere!"): "dați-o dracului de treabă"; Voi n-auziți, fir-ar mama ei a dracului de treabă !?!" (revistarespiro.com) "Dracu' să-l ia de monitor vechi" (sfera.ev.ro); "s-o ia dracu de lume" (geocities.com). Se poate chiar considera că dracu intră în alcătuirea unor pronume negative (N-a venit nici dracu', N-are nici pe dracu'). Interesantă e și formula
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
Alf Lombard în 1965 (tiparul "Arz-o focul de muiere!"): "dați-o dracului de treabă"; Voi n-auziți, fir-ar mama ei a dracului de treabă !?!" (revistarespiro.com) "Dracu' să-l ia de monitor vechi" (sfera.ev.ro); "s-o ia dracu de lume" (geocities.com). Se poate chiar considera că dracu intră în alcătuirea unor pronume negative (N-a venit nici dracu', N-are nici pe dracu'). Interesantă e și formula pe dracu!, folosită pentru contrazicere, devalorizare, întrebuințată deja cu
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
și lupta mai în general - nu prea are de-a face cu adevărata literatură, cu scriitorii adevărați, care nu au timp să lupte, nici pentru a-și impune meritele, altfel decât prin slabele mijloace ale operelor. Îl vedeți, spre a lua un mic exemplu, pe Anton Pavlovici Cehov, Ťluptândť de zor cu bătrânii (Tolstoi, Dostoievski etc.) în mijlocul sau în fruntea nerăbdătoarei Ťgenerațiiť din care făcea, totuși, parte? Sau pe Eminescu agitându-se în fruntea unui grup de tinere talente ale epocii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
a micșorat, dar și agresivitatea mea a crescut, din cauza faptului că am fost obligată să văd că distanța se micșorează. Și statul la pat și dorința de a visa s-au relativizat. Asta nu e o chestiune pe care am luat-o de la tineri. Lumea spune tot timpul că vreau să scriu ca tinerii. Eu nu vreau să scriu ca nimeni! Este evoluția mea. Nu puteam să-mi las limbajul ca pe vremea când aveam 25 de ani. Dacă voi mai
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
învins, la Cannes, violența asiatică: violența politică. Și violența interesului politic. Cazul Michael Moore Palme d'Or-ul ediției s-a numit "Fahrenheit 9/11", de Michael Moore. Varianta lungă a titlului e "Fahrenheit 9/11, temperatura la care libertatea ia foc". Un documentar care a împărțit Cannes-ul în două tabere - despre "legăturile dintre clanul Bush și familia regală din Arabia Saudită", despre interese financiare familiale legate de petrol și războiul din Irak, despre consecințele dezastruoase ale atentatului de la 11 septembrie
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
ceahlău al fotbalismului românesc reprezentat de Gheorghe Ștefan, încă necomunicat de UEFA la FIFA și, deci, neomologat; precum tot atât de posibil este și ca rezolvarea unor diferende să se poată realiza doar în văzul și auzul țării, mai ales dacă disputele iau forme mai mult sau mai puțin belicoase. Este contextul în care, după cum s-a constatat de-a lungul anilor, se poate ajunge lesne la situația ca dueliștii să nu respecte cea mai elementară și categorică regulă: folosirea aceluiași tip de
Pițurcă, Dinu și Lombroso by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12842_a_14167]
-
adevărul căreia crede: invazia japoneză din Manciuria anilor 1930. Refuză să arunce priviri retrospectiv-ironice asupra unei istorii a literaturii, refuză să fie ludică. Nu vrea să-și transforme textul într-o operă interactivă pe care cititorul tobă de carte o ia astăzi ca martora nenumăratelor lui suspiciuni hermeneutice. În sfîrșit, se poate să greșesc cu această ultimă afirmație: Shan Sa predă o lecție de go, dar go-ul nu e nici atît de riguros ca șahul - scrie undeva autoarea -, nu solidarizează
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
Păcală... Nu ducem noi lipsă de umor; deși ce-i mult strică... Creștin în felul lui, dar și păgân, în sensul cunoașterii depline, ne-dogmatice, Rabelais, învățatul, Rabelais doctorul, Rabelais,avocatul, biologul, astronomul, fizicianul nu se mai îndoiește, nu mai ia nimic în glumă , atunci când declară că omul este regele, neprevăzut, dar rege al Universului.
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
Ion Simuț În imaginație, Iașii erau pământul făgăduinței, dar starea de spirit era "o jale mare, jalea speranțelor sfărâmate, peste care s-a așternut o resemnare usturătoare" (p. 147). Reflecțiile despre istoria vitregă, firea resemnată și slabă a românilor sunt luate parcă din sinteza lui D. Drăghicescu, Din psihologia poporului român. Remus Lunceanu își aduce aminte că dincolo, în România ocupată, a fost ocărât ca spion și trădător (p. 146) și se îndeamnă să-și arate nădejdea, să-și uite suferințele
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
nădejdea, să-și uite suferințele și umilirile (p. 148-149). Dar amărăciunea îl inundă din nou, când constată distrus că nu a scăpat de suspiciuni. Răceala, frigul moral îl paralizează:"Oamenii cari până ieri îmi zâmbeau prietenește de departe, azi o luau pe cellalt trotuar când mă zăreau, sau se făceau că nu m-au văzut deloc. Prieteni buni, cari se înduioșaseră de suferințele mele, clătinau din cap acum, păreau îngrijorați și de-abia găseau două-trei vorbe să-mi spună, și chiar
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
mereu, cum mă cuprinde cu gheare veninoase" Zadarnic căutam s-o biruiesc cu fierbințeala inimii, s-o smulg cu nepăsare sau cel puțin s-o învăluiesc cu veștmintele bucuriei mari ce râvnea să mă stăpânească" Zadarnic! O frică rea mă luase în brațe, mă strângea, mă strângea, mă strângea" O să mă înăbușe"" (Opere 3, p. 150). Descrierea durerii morale, a suspiciunii și a eșecului ca senzații fizice apăsătoare, distructive, constituie specialitatea tânărului prozator Liviu Rebreanu, care va excela însă, în acest
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
îndatoritor de amabil față de nenumăratele solicitări ale celor care de ani de zile încercau să obțină pentru Țuculescu "binecuvântarea" unei expoziții, inițial antume apoi chiar postume; - fiind decedat, artistul nu mai prezenta riscul de a face declarații sau de a lua atitudini incomode. Rezultatul acestei, trebuie recunoscut, subtile manipulări, a debutat cu marea expoziție retrospectivă de la Sala Dalles, din 1965, urmată fiind de o serie lungă de expoziții în țară, articole, albume, apoi participarea României cu opera sa la Bienala de la
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
mai multor limbi. Pentru română, ele au fost destul de puțin studiate. În mulțimea de construcții, în funcție de gradul de "depersonalizare", se pot distinge, mai întîi, cele în care dracul e un actant mitologic, manifestat ca atare în enunțuri imprecative sau non-imprecative ("Lua-te-ar dracu", expres.ro/comments; "Mărine, dracu' te-a pus să mori acuma...", revistarespiro.com); apoi, numeroase sintagme, expresii și locuțiuni, îmbinări stabile (tot un drac, ca dracu, dat dracului etc.); în fine, construcțiile în care, nelegat gramatical, termenul
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
piață, la o întâlnire cu un "segment reprezentativ" al societății românești, apoi la alta, cu așa-zisa "elită", m-a străfulgerat un gând: oare vrem cu adevărat schimbarea? Oare toată această umanitate amărâtă, debusolată, epuizată, chiar are chef s-o ia de la început? În mârâiala tăcută, în protestul scrâșnit, în vehemența surdă, în disperarea vizibilă pe fețe nu intră și-un dram de fățărnicie? Dacă e atât de rău, dacă nu mai suportă, de ce înghit ca narcotizați papara dezgustătoare oferită de-
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
cumva să fim obligați să părăsim mersul pe burtă, zdrențele de cerșetori și postura de indivizi decerebrați pentru care tătucul nației arată o grijă de latin-lover înecat în briantină. Cred c-a sosit momentul să-i lăsăm pe pesedei să ia absolut totul, că prea și-o doresc. Să revenim la ceea ce știm noi mai bine: lenea de gândire și lenea pur și simplu. Să-i lăsăm pe Năstase, Mitrea, Popescu, Agaton și Geoană să ne încalece definitiv și să vedem
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
comisionul băncii e de 50 de euro. Nevastă-mea mulțumește pentru informații și se întoarce sus. Cum să plătești comision băncii 50 de euro pentru atâta lucru?! Să te coste comisionul cât taxa de participare? Pune mâna pe telefon și ia băncile la rând. Nu pierde vremea cu detalii, întreabă direct cât e comisionul. Peste tot pe unde a sunat, același răspuns - 50 de euro. Își aduce ea aminte că are cont deschis la o bancă, parcă și în valută. Sună
Cum ajung 50 de euro la Budapesta by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12843_a_14168]
-
soarta regimului, mai bine spus cum s-a lăsat dezinformat, căci instituise sistemul să nu i se transmită decât vești bune (dovadă că nu putea fi un om politic în adevăratul sens al cuvântului, deoarece numai când cunoști realitatea poți lua deciziile care se impun; contele De Maranches sublinia ca o calitate excepțională modul în care Georges Pompidou, președinte al Franței, primea și analiza veștile proaste), actele de trădare din partea forțelor care trebuia să-l apere, zvonurile, fie intenționat lansate, fie
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
se văd mai limpede în ce face Oana Pellea. în special în partea a doua, acolo unde ea reușește să-și ducă personajul mai departe în înțelegerea hățișului verbal Oana Pellea izbutește asta, spre deosebire de Răzvan Vasilescu, părînd că și-a luat descifrarea, pe alocuri, pe cont propriu. Mi se pare că Răzvan Vasilescu nu este marcat de ciudatul amestec de derizoriu, spirit ludic, cinism și metafizică. Și, de fapt, nici unul dintre actori pînă la capăt. Poate pentru că nici regizorul Felix Alexa
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
circule prin redacții și edituri un jalnic zvon murdar, umflat cu tot felul de versiuni, cum că autorul Donului liniștit n-ar fi Șolohov, ci un oarecare ofițer alb, ucis în războiul civil, din a cărui raniță Șolohov ar fi luat manuscrisul și l-ar fi dat drept al său. În editurile unde s-a publicat Donul liniștit au sunat telefoanele, și persoane anonime anunțau că urmează să apară la ei o bătrânică, mama autorului Donului liniștit. Ea a pornit să
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
Șolohov, A. S. Serafimovici, ar fi fost unchiul prin alianță al "Aleksandrei", căci Serafimovici n-ar fi fost decât un pseudonim, adevăratul său nume fiind Popov. "Aleksandra Dmitrievna Gromoslavskaia" ar fi fost arestată în 1937, interogată cu privire la manuscris, astfel NKVD-ul luând cunoștință de "taina" lui Șolohov. După o scurtă deportare, ea ar fi fost adusă de prieteni la Moscova și internată într-un sanatoriu de psihiatrie într-o stare de semiconștiență în care ar fi trăit până la 24 martie 1962... Lăsând
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
30 ai veacului trecut? Nu asistăm numai la un schimb de ștafetă? Sunt inevitabile conflictele între generații, despărțirile, fenomenele de ruptură? Există o legătură între schimbările politice, cum au fost, la noi, cele din 1989, și schimbările de canon estetic? Luând primul cuvântul, Alex. Ștefănescu a spus că lupta dintre generațiile literare el o vede ca pe una din expresiile competiției literare, un fapt generalizat, toți scriitorii dintr-o epocă fiind înscriși într-o cursă, într-o competiție al cărei arbitru
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
de la balamuc? Proastă părere au despre cei cărora le cerșesc voturile, dacă se coboară la astfel de happening-uri deșuchiate și la prestații care l-ar umple de rușine și pe ultimul gatos irecuperabil.Nu și pe politicienii români. Să luăm cazul Geoană (Mircea, pentru intimi). Apărut nu se știe de unde, a-partinic și fără merite dovedite, băiatul e trimis ambasador la Washington. Direct la Washington. În acel moment, se auzea despre el că joacă bine tenis și, o știe orice
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
comentat, care publicase câteva volume de nuvele: Frământări (1912), Golanii și Mărturisire (ambele în 1916), Răfuiala (1919). în 1919 Liviu Rebreanu era creditat ca un nuvelist modest, despre care, până atunci, cele mai riscante aprecieri superlative formulase numai Mihail Dragomirescu. Luând în seamă, pe deasupra, și condițiile nefaste ale războiului, ale absenței unei vieți literare coerente care abia se reorganiza, nu e deci de mirare că volumul Calvarul nu s-a bucurat de nici o receptare semnificativă. Cartea beneficiază doar de o notiță
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
fie ei și muncitori? Erau alți monștri de egoism, orbi și surzi la soarta celor de lîngă ei, fascinați, asemenea lui Narcis, de suferințele pe care și le inventau ca să aibă ce cînta în versurile lor. Poate ar trebui să iei în considerație, Andaluzo, necesitatea ca în viitoarea Uniune Muncitoare să fie interziși nu numai banii, dar și poeții, așa cum ceruse Platon în Republica lui. Culmea era că din primele zile în Marsilia suferințele fizice reapărură. Mai ales colita. Îndată ce băga
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]