4,021 matches
-
ajuns să detest chiar zăpada proaspătă, curată), mă voi gândi la diminețile acestea în care trebuie să fac un efort ca să rămân în cameră. E ceva sfâșietor de frumos în spectacolul unei mări incendiate de soare, în stare să intimideze luciditățile cele mai rele. Poate că melancoliile mele seamănă cu bălțile tulburi formate după ploaie. Intru în ele fără să mă înec. Mă roade, doar, tristețea că n-am dus nimic până la capăt. Cu toate acestea, de câte ori mă trezesc dimineața și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
îl vei aștepta pe prințul tău cutezător, shangdi di liwu. șase în al treilea loc: iei o fâșie mică de diftină și te apuci să lustruiești calitățile tale: priceperea la cultivarea plantelor și la îngrijitul vietăților, hărnicia, dârzenia, frumusețea nemaivăzută, luciditatea, iscusința în ale războiului, mila față de cei slabi, dragostea pură a suflețelului tău. nu ești îngâmfată, însă ai nevoie de toate calitățile tale proaspăt lustruite pentru a te apuca de treaba ta extrem de serioasă, lucrurile de tipul acesta nu se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
așadar, întrucît îi plăceau aceste lucruri cu adevărat sau numai mă repeta și dacă truda excursiei n-o suporta decât din dragoste pentru mine? Dar pe atunci nu-mi puneam astfel de întrebări. Vedeam clar numai cu intermitențe, și aceste lucidități nu cauzau frici zadarnice. Când eram asupra vreunei lecturi, mă mulțumeam de cele mai multe ori cu aproximații din partea ei, și eu continuam, ca un nebun, să-mi monologhez părerile și eram fericit. Când, deci, în fața unor chestiuni destul de precise, mă lăsam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
erau pasionate, îmbrățișările repezi și puternice, iar senzualitatea ne făcea să comitem cele mai mari imprudențe. Despărțirile, fără să semene cu nebunia primei despărțiri, erau totuși dureroase. Simțeam însă că multe se schimbaseră în ființa ei. E curios cu ce luciditate și fără să-mi fac nici o iluzie o judecam tot timpul. Asta nu m-a împiedicat, poate din indiferența cu care primeam aceste noutăți, ca să adaug "poate mă înșel". Îmi povestea, după obicei, tot ce se petrecea în târgul mediocru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sacrificat orice mândrie personală și am trimes o scrisoare umilă, disperată, implorătoare. Renunțasem la rolul meu dominator, pe care-l ținusem, fără șovăire, atâția ani. Mi-aduc aminte că nici chiar în momentul când scriam nu eram complect lipsit de luciditate. Plângeam și am lăsat anume lacrimile să cadă pe scrisoare. Cum am terminat hârtia și-mi venise o idee impresionantă, am adăugat-o pe un petec de hârtie rupt la întîmplare de la marginea unui ziar, și am făcut reflexia, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Țipătul meu sună strident, și Vana nu pricepea transformarea Irinei. Am început să plâng nenorocit într-un colț al camerei. Știu însă că și în clipele acele groaznice îmi dam seama de mine și de ceilalți. Era perversitate. De altfel, luciditatea în astfel de clipe poartă numele de perversitate. Dar nu-mi caut scuze, vreau să mă cunosc întreg. Știu că gândeam atunci, în același timp, că aș fi putut să-mi rețin firea de aș fi voit, dar mă lăsam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
asupra literaturii, dar fiecare ascundea alte emoții, căci în fiecare vorbă sau gest ne cercetam, și unul și altul încîntat de ce putea să-i ascundă celuilalt. El - bănuitor, gelos (căci știa că succesul lui era aproximativ. Îi spusese Ioanei cu luciditate: Dacă te-ar chema, te-ai duce la dânsul ca un cîine!"), amical, deoarece se considera vinovat și avea oareșicare remușcări (ochii speriați, incapabili de a se preface, cu care primea anumite reflecții ce puteau fi cu dublu înțeles, dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar face sau n-ar face. Pe timpul bănuielilor mele, aș fi primit să fac ceea ce înainte sau după mi se pare imposibil. De altminteri, aș prefera să mă omor decât să fiu ridicol și de aceea, în momentele tragice, am luciditatea să mă ascund bine, să, nu mă vadă nimeni. Cit am stat împreună, n-a fost gând pe care să nu ți-l împărtășesc, am împărțit cu tine toate bucuriile, ți-am citit tot ce mi se părea important dintr-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oricât m-aș căzni, și care, de altfel, nu e numai un prilej veșnic de neliniște pentru Ioana, dar mă împiedecă și pe mine să fiu fericit. Este un defect funest, căruia unii îi spun, ca să-i dea aparență suportabilă, luciditate. A asculta o bucată de muzică, a citi ceva subtil, a fi în mijlocul celui mai superb aranjament al naturii și totuși a nu-ți uita prezența, a nu fi în stare să exclami ceva fără sens numai din entuziasm, fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca de obicei, discutând astfel de chestiuni cu o fetiță pe care o considerai complect neînsemnată. Tot pe atunci te apropiai de mine cu intenția de a fi a ta și nu s-a petrecut nimic în tine lipsit de luciditate. Ai exploatat puțin gândurile tale, despre moarte, unde colecționaseși atâtea cazuri, pentru ca să mă zăpăcești pe mine. Pe o femeie o zăpăcește totdeauna cineva pe care îl simte trist, își face iluzia că l-ar putea vindeca. - N-a fost o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ieri! Când Viky este așa de bolnavă, noi am uitat-o perfect (nu mai era către ea nici un gînd), ca să ne certăm pe neînsemnatele noastre neînțelegeri. Căci nu sunt neînsemnate, comparate cu moartea? Și când te gândești că, indiferent de luciditatea noastră, am fi în stare să pornim aceeași discuție! - Nu trebuie să ne irităm, căci ce am făcut este profund omenesc. Nu poți să susții tot timpul o stare funebră fără să intercalezi preocupări puerile. Educația noastră tâmpită ne-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ne îmbracă în o haină care nu ni se potrivește. Când te gândești că în nopțile mele albe mototolesc perna și bâigui până la epuizare întrebarea "ce s-o fi făcut Irina", poate numai din pricina unei influențe literare." Să spunem că luciditatea aceasta autocritică a dlui Anton Holban este și ea în linia jocului de inteligență, care se desfășoară cu inepuizabile resurse în prezentul său roman O moarte care nu dovedește nimic, după cum o făcuse și în lucrarea sa de debut, Romanul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de excesul de analiză, sunt eroii dlui Anton Holban, fie Mirel, fie Sandu. Fără să mai amintim de puterea de creionare sugestivă de care d-sa dă dovadă în bogata figurație a ambelor romane și fără să mai revenim asupra lucidității acestor variațiuni psihologice, dificite prin chiar excesul lor. Calități ce înscriu de pe acum chiar pe dl Anton Holban nu între promisiunile dar între reprezentanții autorizați ai romanului psihologic de la noi, alături de dna Hortensia Papadat-Bengescu, de Camil Petrescu, de F. Aderca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-și satisface orgoliul, dar și cu mai mult sau mai puțină inumanitate destructivă; se luptă când se iubesc și se urăsc (mai mult sau mai puțin conștient) fiindcă se luptă. Naratorul se simte atât de nenorocit încît devine insensibil, însă luciditatea îl face să se bucure de insensibilitatea lui - căci totul devine tăios, dur, absolutizant. Dragostea și ura se succed rapid și fiecare moment diferă de celălalt. "Cum aș putea să nu mărturisesc totul?" spune Ioana, iar Naratorul: "nu voi ierta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
marilor neliniști existențiale, a trăirilor febrile și tragice, a intelectualilor chinuiți de întrebări fundamentale, a dramelor consumate în decor citadin. Personajul lui Holban este incapabil să se abandoneze clipei prezente, să se lase acaparat de un moment de euforie; cenzura lucidității, mania interpretativă anulează spontaneitatea și puritatea oricărei emoții. A analiza o situație nu înseamnă a o clarifica: dimpotrivă, complicarea este inevitabilă, căci e exclus să mai descoperi adevărul dintr-o multitudine de interpretări posibile. Eroul își comandă trăirile și atitudinile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prin faptul că el este conștient că nu este autentic și sincer. Obsesia sfârșitului îl duce la o experimentare imaginativă a propriei morți, pusă în scenă cu o macabră voluptate. În O moarte care nu dovedește nimic prima victimă a lucidității personajului (Sandu) este, bineînțeles, Irina. Judecățile asupra Irinei sunt necruțătoare în severitatea lor tranșantă; comuniunea pe plan intelectual pare imposibilă; Sandu refuză ideea căsătoriei, declară uneori că vrea să se debaraseze de partenera sa, dar o cheamă cu disperare ori de câte ori
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oameni care nu pot trăi unul lângă celălalt, și totuși nu se pot despărți. A rămâne înseamnă prelungirea chinului, a pleca înseamnă recunoașterea eșecului, orgoliu înfrînt. Fiecare dintre personaje este temnicerul celuilalt; captivitatea este asumată ca o fatalitate. Mecanismul dublei lucidități funcționează și aici ireproșabil. Eul care povestește îl judecă pe eul care a trăit și gândit într-un anume fel: eul povestirii dublează așadar eul aventurii. Mai mult, conștiința celor scrise dublează adesea scriitura (naratorul reflectează, aduce corecturi sau aruncă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
data asta, și tu, și fiul tău v-ați unit cu mine. Și nici nu-mi pot exprima recunoștința pentru ceea ce ați făcut, cu darul Castelului Inuyama. Ce să spun, până și eu am rămas impresionat de iuțeala și de luciditatea cu care ați profitat de acea ocazie. Hideyoshi nu-și cruța laudele față de izbânzile lui Shonyu, dar nu spuse nimic despre marea înfrângere a ginerelui acestuia după victoria de la Inuyama. Însă chiar dacă Hideyoshi nu aducea vorba, lui Shonyu îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi vrut să-l șteargă pe Ciurea de pe fața pământului. Și o dată cu el, să-i șteargă pe toți ceilalți. Nu reușea decât să se îmbibe de ură. Și totuși, în toiul orbirii sale provocate de ură, într-o geană de luciditate Dragoș se întreba de ce Viviana să fie și ea târâtă în bezna urii lui. Se vede însă treaba că altfel nu se putea. Trebuie neapărat să fiți și prieteni între voi? le aruncase domnul Postolache întrebarea. La asta vă las
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
putea numi Sintaxa Stelară. Apoi nu mai văzu nimic, ci simți numai, frapat de precizia cu care înțelegea tot ceea ce i se întâmpla. Solouri abrupte și interminabile ale unor interminabile instrumente cu coarde îi defrișară aproape imediat ultimile licăriri ale lucidității. Mort viu rătăcitor prin sfere, obosit, frânt, Clossettino explodă din nou, diferit însă de această dată, ultima, contopindu-se și revenind în Întreg, locul de unde cândva plecase spre Pământ. Se alătură Întunericului, undeva la marginea lui, fiind trecut în rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
într-o fugă ireală, de desen animat aproape, în care aproape că devenise invizibil din cauza vitezei. Nu era decât un pretext însă. Pentru că Luca făcuse acest lucru cu un singur scop - acela de a înșela vigilența mereu la pândă și luciditatea cosmică, imposibil de adormit, a lui Cioran -, în încercarea de a-i fura pula. Lucru care, stupoare, poate datorită planului foarte bine gândit, lui Luca îi reuși, astfel că la numai câteva secunde după explozia aceea de energie menită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ceea ce trăiesc și văd nu este deloc un vis, contrar a ceea ce credeam despre viața pământească de amar de ani. Blocat la capătul gândurilor, la finalul lor, acolo unde nici o judecată umană nu poate merge mai departe, acolo unde o luciditate stelară îngheață trăirile și sentimentele, lăsând loc luminii științei și a tuturor artelor, mă văd nevoit fie să resping tot, fie să accept ceea ce văd. Neputând face una ori alta, aș vrea să trag timpul înapoi până în clipa când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
realitate neobișnuită“, care generează un fel de viziune nouă, mai reală asupra propriei ființe și o adevărată deschidere asupra realității înconjurătoare. Însăși strădania de a nu ceda ispitei de a mânca și abstinența însăși aduc o stare de vigilență, de luciditate și de atenție. O explicare a postului găsim și la Dimitrie G. Karahalios în cartea “Păcate și virtuți”, de unde redau mai jos un fragment: “În Sfânta Scriptură apare și prima poruncă pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
în elementul său. Nimic însă nu arăta că ar fi într-atâta de prost încât să nu-și conștientizeze situația. Și nici că își pierduse mințile și rătăcea fericit pe tărâmuri numai de el știute. Dimpotrivă. Își realiza postura. Dovedea luciditate. Cunoștea unde și pentru ce se găsea. În schimb, însoțitorii lui trădau neliniște. Aceasta chiar friza absurdul. Răsturna complet situația. Năștea un paradox care sidera. Ai fi zis că nu transportau un inculpat, ci însoțeau un personaj de rang înalt
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
iubesc Monarhia, dar nu un rege oarecare. Improvizațiile îi îngrijorează. Le iscă semne de întrebare și incertitudini. Ei au în inima lor icoana mereu vie a regilor Carol I și Ferdinand I spre care au îndreptat în onoare înțelegerea și luciditatea copiilor ca asemenea icoane să rămână vii în vecii vecilor asemenea lui Ștefan cel Mare și Sfânt, a lui Constantin Brâncoveanu și al atâtor voievozi care i-au apărat sufletul și raiul ambiental. Nelegiuiri în Basarabia Se spune că-n
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]