5,997 matches
-
simte ușurarea. Haideți să bem un pahar de șampanie, să sărbătorim! Dispare, iar eu mă admir în oglindă. Asta nu face decât să confirme faptul că nu știi niciodată. Cine ar fi crezut că am să aleg o rochie cu mâneci evazate? O asistentă cară altă rochie și zăresc cu coada ochiului un body brodat de mătase gen corset, legat cu panglici. — Hei, e drăguță e rochia aia! spun. Ce e? — Nu contează ce e, spune Cynthia, întorcându-se și oferindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în rochie, de parcă biata rochie ar fi căpățâna practicantei blonde, în care ea tocmai a fost invitată să dea un șut. Normal că sunt violentă! Mi-a furat bărbatul! Mi-a furat bijuteriile! Ce se așteaptă? Își trage ofuscată o mânecă în sus pe umăr și eu mă crispez, în clipa în care se aude un pârâit. O plătesc, adaugă, fără să se oprească. Ți-a furat bijuteriile? zic. Cum adică? — Cred că ți-am mai povestit. Nu? În perioada în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu mine la un cappuccino rapid. Însă chiar în acel moment, spre mirarea mea, el se uită în jur, se apleacă fără să-l vadă nimeni și bagă mâna după ceva în geanta lui de pânză. Scoate un tricou cu mâneci strălucitoare, pe un umeraș. Vâră umerașul pe stativ, se uită iar în jur și se apleacă după altul. Mă holbez la el total interzisă. Ce naiba crede că face? Se uită iar în jur - apoi caută iar în geantă și scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să mă întorc acasă. Când ajung, nu e aprinsă nici o lumină, și o clipă cred că Luke nu e aici. Însă pe urmă îl văd stând la masă în întuneric, îmbrăcat în pantaloni de trening și un tricou vechi, cu mâneci lungi. În fine. Avem toată seara la dispoziție. OK, acum e acum. În fine, am să-i pot spune totul. — Bună, zic, strecurându-mă pe un scaun de lângă el. Ți-e mai bine? Am sunat la tine la serviciu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Într-un fel, suntem... suntem practic, surori! Îmi vine să mor când rostesc aceste cuvinte, dar n-am ce face. Trebuie s-o câștig de partea mea. Cu o ușoară greață de la stomac, mă sforțez să pun o mână pe mâneca ei de bouclé roz. — Nu crezi că trebuie să fim solidare una cu alta? Să... ne sprijin una pe cealaltă? Urmează o pauză, în timpul căreia Alicia mă privește cu dispreț. După care își trage brusc brațul din mâna mea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e doar Laurel, îmbujorată toată și fericită de la atâta dansat. — Ce petrecere reușită, Becky, zice. Și ce formație. Iisuse, aproape că uitasem cât de mult îmi place să dansez. Arunc o privire critică asupra înfățișării ei. — Laurel, zic. Nu sufleci mânecile unei rochii Yves St. Laurent, de o mie de dolari. Mi-era cald, ce vrei? spune ridicând din umeri amuzată. Becky, îmi pare rău că trebuie să-ți spun asta. Coboară glasul. Dar nu mai e mult până când trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fac cu florile alea de câmp! În clipa în care ușa se închide în urma ei, Danny și Suze se uită unul la celălalt. — OK, spune Danny. Ce facem cu chestia asta? — Pentru început, cred că ai putea să-i tai mânecile, zice Suze. Și toate volănașele alea de pe corsaj. — Întrebarea e: cât trebuie să păstrăm din ea? Danny ridică privirea spre mine. Becky, ce crezi? Eu nu zic nimic. Mă uit doar pe fereastră. Îi văd pe Luke și pe Annabel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mirată, întrebându-mă dacă visez, în clipa în care Michael coboară, încă îmbrăcat în costumul pe care l-a avut la Plaza. Întinde o mână cuiva din taxi și secunda următoare apare Laurel, în aceeași rochie Yves St Laurent, cu mânecile suflecate. — Nu întârzia din cauza noastră! zice. Ne strecurăm și noi undeva în spate... — Dar... ce naiba faceți aici? — Ce limbaj e ăsta? spune Clive, cu reproș. — Ce rost are să ai în subordine peste câteva sute de avioane particulare, dacă nu poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
către populația evreească cu scopul de mai sus”. Deoarece habar n-avea cam cum trebuie organizat CARS-ul, Gutman a cerut ajutorul „...tov. Bernștein din CC al CDE” care „...a dat instrucțiuni”. În urma acestor prețioase „indicății”, responsabilul și-a suflecat mânecile și cotierele de conțopist, constituind la data de 19 octombrie 1946 organizația de Întrajutorarea de mai sus „...compusă din 18 persoane” toate, evident, membre de partid deoarece sioniștii nu aveau nevoie de pomana comuniștilor. Greutățile fuseseră (numai?) trei: „a) Neparticiparea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a populației În centrul orașului unde fostul rege Mihai declară Iașul <<oraș legionar>> (subl.În orig.)”. Nu lipsesc din text și alte mizerii menite a manipula mințile celor slabi de Înger care nu aveau nici În clin și nici În mânecă cu evenimentele reale ale acelor zile din 1940, acuzându-l pe rege de „...antisemitism vădit” și de „...instigator la pogrom”. Aceasta a fost istoria falsificată grosolan de către cei În care unii oameni naivi mai au mare Încredere chiar și În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ca sigur, o stăpâneau mai bine decât pe cea maternă. Îndemnul de mai sus care tradus Înseamnă „Repede la treabă, tovarăși” Îl va fi răcnit tov. Ion Andrei, șeful colectivului de Împuterniciți de la Vaslui, așa că, după ce și-a sumes mânecile, a semnat materialul „secret de serviciu” intitulat „Notă de analiză la revistele școlare pentru perioada 15 IX 1971 - septembrie 1973”. Grupajul a fost trimis la București la dat de 24 septembrie 1973, cu doar o zi Înainte de expirarea termenului impus
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Costache a trebuit săși caute altă pereche. Privește printre dansatorii din față la cei de pe margine și zărește o fată sfioasă, dar de o frumusețe rară. Era îmbrăcată cu o cămașă albă de bumbac, bine lucrată, brodată cu floricele pe mâneci și pe piept, care se potrivea de minune pe corpul ei frumos; pe cap purta o năframă de borangic și avea o catrință de culoare neagră, lucrată frumos cu fir auriu. Culorile veșmintelor, ei dovedea simțul artistic și hărnicia mâinilor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dânsa, când deodată văd că-mi sângerează degetul mijlociu de la mâna stângă, și sângele prinse să curgă mai tare. I-am spus mamei care secera lângă mine, dânsa m-a certat că nu-s îndemânatic, își rupse o bucățică din mâneca cămășii și mi-a pansat degetul, punând la loc bucățica de piele cu o frântură de unghie, la buricul degetului. „Ai tras cu nădejde de parcă ai vrut să-ți tai și degetul!” spune dumneaei și îmi arătă cum să tai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
grup de învățători printre care și cel cu... pretinsa mea mândrie. La plecare dau să-mi îmbrac paltonul, chiar cel în cauză se oferă să-mi țină paltonul ca să-l pot îmbrăca, refuz sprijinul și introduc încet brațul rigid pe mânecă. Mă întreabă dacă am căptușeala mânecii ruptă, însă eu dezmint și-i spun că am o mână cam fudulă, din război. A înțeles că știam despre aprecierea lui anterioară și acum s-a scuzat, cu părere de rău că apreciase
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cel cu... pretinsa mea mândrie. La plecare dau să-mi îmbrac paltonul, chiar cel în cauză se oferă să-mi țină paltonul ca să-l pot îmbrăca, refuz sprijinul și introduc încet brațul rigid pe mânecă. Mă întreabă dacă am căptușeala mânecii ruptă, însă eu dezmint și-i spun că am o mână cam fudulă, din război. A înțeles că știam despre aprecierea lui anterioară și acum s-a scuzat, cu părere de rău că apreciase greșit... pretinsa mea mândrie... Mi se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
film, și anume efectele de interpretare care conduc la „denaturarea” operei lui Caragiale, la transformarea umanității care o populează în teratologie, a realismului în „zolism fioros”, iar invocarea neavenită a Dallasului cu care nu are nici în clin nici în mânecă lumea pe care o construiește Pintilie, are însă semnificația topos-ului infer- nal al metropolei putredului Occident, loc de perdiție și alienare. Nu știu dacă a făcut parte din strategia retorică a regizorului, dar decupajul virulent critic a lui Eugen
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că nimic din ceea ce joc eu nu este deplasat. Degeaba constat pe zi ce trece că unde pun mâna și sufletul, rodește. Asta nu se vede sau nu se vrea a fi văzut. Iar eu nu accept să trag de mâneca pe cineva și să-i spun: „Ce superb lucrez... cu studenții”; „Ai văzut că, dintr-o clasă de nimic de care au fugit atâția profesori, eu am reușit să scot un colectiv minunat care și-a demonstrat în sfârșit valoarea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lui Darius și Artaxerxes, unde am decis că vom juca prima parte din Orghast. Brook, cu mine și cu Arby Ovanessian (care, deși de origine armeană, cunoștea bine Persepolisul, căci regizase un spectacol acolo), purtând cămăși de doc solid cu mânecă lungă și sombrero, parcă scoși dintr-un western cu John Wayne, ne-am aventurat la Naqsh-e Rustam În căutarea locului ideal pentru partea a doua din Orghast, unde, după eliberarea lui Prometeu, o serie de evenimente ducea la concluzia poveștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
clipa aceea să mă grăbesc s-ajung acasă la dejun, alergând prin crângul alăturat (curând după ce văzusem pălăria lui de pai și bustul Înveșmântat În catifea neagră al chipeșului lui vizitiu, Într-un profil asirian, cu brațele Întinse, acoperite cu mâneci stacojii, trecând rapid de-a lungul gardului viu ce separa parcul de aleea pentru trăsuri) sunetele tânguitoare ale versurilor Un vol de tourterelles strie le ciel tendre, Les chrysanthè mes se parent pour la Toussaint ajungeau până la mine și până la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
văd parcă pe vânzător Înaintând prin nisipul adânc și afânat, cu polobocul greu pe spinarea Încovoiată. Când Îl strigai, Îl dădea jos de pe umăr răsucindu-i baierele, Îl proptea pe nisip În poziția Turnului din Pisa, Își ștergea fața cu mâneca și Începea să manevreze un fel de mașinărie cu un cadran gradat și o săgeată, instalată pe capacul butoiului. Săgeata se rotea scrâșnind și zbârnâind. Se presupunea că dimensiunea unei porții de un ban depindea de norocul pe care-l
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu degete lungi. Nu, nu eram englez. Ochii ei verzui păreau pistruiați, de parcă numeroșii ei pistrui ar fi debordat de pe fața cu trăsături ascuțite. Purta ceea ce azi s-ar putea numi un costum pentru joacă, compus dintr-un jerseu cu mânecile scurte și un șorț albastru croșetat. La Început am luat-o drept băiat, apoi m-a derutat brățara de la Încheietura mâinii ei subțiri și buclele castanii răsucite care fluturau pe sub bereta de marinar. Vorbea repede ciripind ca o pasăre, amestecând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o ediție mohorâtă, fără ilustrații). Are totuși virtuțile ei. Gândiți-vă, de pildă, la barul acela dintr-un hotel texan cu pereți din bârne, din anul de grație (cum ar spune căpitanul) 1850, cu barmanul de „saloon“ În cămașă cu mânecă scurtă - un filfizon de felul lui, de vreme ce cămașa avea un jabou „din cea mai fină pânză cu dantelă“. Sticlele colorate (printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai devreme cu douăzeci și unu de ani În ceea ce mă privește) pornind spre New York, dar lăsându-ne la Marsilia, am Învățat să dansez foxtrot. Franța a trecut pe lângă noi În zăngănitul trenului prin bezna de tăciune a nopții. Palidul Canal al Mânecii se mai clătina Încă În noi, când trenul Dover-Londra s-a oprit. Imagini repetate Înfățișând pete cenușii pe pereții mohorâți ai gării Victoria făceau reclamă săpunului de baie cu care mă spălau În copilărie guvernantele englezoaice. După o săptămână, Îmi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la ceea ce el numea franceza colocvială) pe Boulevard Arago, la Paris; nu știu Însă cum se făcea, dar nu reușea niciodată să se apropie destul pentru a observa totul În detaliu și minusculul aparat de fotografiat extrem de scump ascuns În mâneca trenciului lui nu era atât de bun pe cât crezuse. În ciuda unei răceli zdravene, călătorise până la Regensburg unde decapitarea era efectuată violent cu securea; se așteptase să fie un spectacol grandios, dar, spre profunda lui dezamăgire, subiectul părea să fi fost
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce exprima nedumerire și disperare, care-i schimonosi frumoasele lui trăsături. Desfăcându-și Încet paltonul, Începu să tragă de ceva ce se afla la subțioară. I-am venit În ajutor și În cele din urmă am reușit să extragem din mânecă lungul meu fular de lână pe care fata Îl Îndesase În paltonul lui. Obiectul ieși centimetru cu centimetru; parcă despachetam o mumie Învârtindu-ne Încet unul În jurul celuilalt, spre marea veselie a trei târfe de pe trotuar. Apoi, după ce operațiunea a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]