4,645 matches
-
să trăiesc! Dacă în școală neuitatul meu prof. de muzică V. Teodorescu îmi dădea totdeauna nota zece, astăzi abia dacă mi-ar da un trei. N-avem ce face! Încet, încet toate vin și trec și ne lasă totuși o mângâiere... De la venirea Marianei la Bârlad se împlinesc 25 de zile, toate zile pline, cu bucurii sufletești, uneori aproape incandescente, cu atâta lume care a trecut și ne-a lăsat o parte din dragostea lor, adevărate zile de sărbătoare. E drept
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dedesupt, alta deasupra. La scurtă vreme a sosit și Dan. Cucu, a făcut, ea, de sub cearșaf. Cucu, a răspuns, el,în timp ce se dezbrăca tacticos. Și, la urmă, s-a așezat, de-a lungul, alături de cuculeasă. Era de așteptat: îmbrățișărilor, sărutărilor, mângâierilor fierbinți și încărcate de emoție, să le urmeze, firescul care urmează, unui asemenea preludiu. Bujia, însă, nu a scăpărat. Nici, măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nu vrei să-l vezi ieșind din altar în odăjdii?" Astfel, a convins-o pe mama să se îndoiască de dreptatea lacrimilor ei. Ideea că voi rămâne "prin străini" numai până ce voi începe o carieră preoțească i-a oferit o mângâiere. N-am îndrăznit să-i mărturisesc tatei că nici eu nu vroiam să plec ― prin Lisa copiii nu erau consultați când se luau hotărâri în privința lor ―, dar cum primejdia era fixată pentru toamnă, nu mă arătam din cale-afară de tulburat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Tăcerea iernii Cristina Oprea pământul arat - așteptând mângâierea fulgilor de nea nici-un bâzâit în jurul felinarului - doar fulgi în zbor prima ninsoare - mama cerne mai cu spor făina de grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
la început de vară. Plângeam; întortocheatele vertebre le ascundeam. Cântai valsai cu fluturi de cuvinte, în vălul tău des încurcat descoperisem glasul îngerului de sub mări. Iubirea continua dansul ei neîntrerupt absurd, orb și crud, topind culorile înflăcărând stingerile suspendând felin mângâierile respingând apropierile, dragostea.... veșnică auroră boreală. Te plictisea jocul nostru ireal? Tu pe cine iubeai în trecut? Eu doar trăiam o teamă indescriptibilă inoculată, dureroasă, răvășită. Cum poți avea nevoie de mine? Cerșesc mă-nclin îmi lipsești mai puternic decât
Dependent by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83709_a_85034]
-
fiindcă, ceilalți bărbați au Început să-și aprindă țigările, luîndu-se după el, din ce În ce mai mulți; fumau cu toții țigară după țigară și măicuțele erau complicele lor, trădătoarele, le aduceau scrumiere și sala de mese se umpluse de fum. Îi rămînea o singură mîngîiere: nici Mary Agnes, nici Mary Trinity nu le-au adus nimic. Copiii nu voiau fum, nici nu voiau să audă de fum, nu voiau decît nori, dar bărbații stricaseră totul, era de ajuns să-i vezi stînd de vorbă, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o fată de la asistența socială, o să fie Întotdeauna Însoțită de cineva. Asta i-a plăcut foarte mult lui Susan și Juan Lucas n-a avut Încotro și a acceptat strîngînd din dinți cînd ea, ciufulindu-l și copleșindu-l cu mîngîieri, i-a explicat că va fi foarte aproape de casă și că la hipodrom săracii erau mai puțin periculoși decît În mahalale. „Bine, bine“, spuse Juan Lucas și-i ceru un coniac lui Celso, privindu-l cu ură. Așa a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
țăran cu pielea albă și de indigen civilizat În același timp. În orice caz, pruncul Iisus sau Președintele Republicii pentru Păsărică, fiindcă o Îmbrînci cît colo pe Arminda și se duse glonț la el ca să-l copleșească de triluri și mîngîieri. Bietul de el rărmăsese Încremenit În mijlocul autobuzului și Încerca să facă pe toată lumea să creadă că Încă nu-și dăduse seama de nimic; se Întorsese cu spatele la Păsărică și se prefăcea că nu simte mîna ei care-l mîngîia pe creștetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el nu știa ce atitudine să ia, fiindcă acum Păsărica Își vîra capul Între stomacul lui și scaunul de care se sprijinea și se ridica pe vîrful picioarelor, zîmbindu-i dulce prietenului ei, cel mai frumos, cel mai vrednic de toate mîngîierile ei. PÎnă și șoferul, uitîndu-se prin oglinda retrovizoare, se prăpădea de rîs; aproape că uită să mai oprească ascultînd cîntecele de leagăn cîntate de Păsărică, dar Arminda apăru deodată lîngă el, Îl țintui cu o privire Îndurerată, o privire În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-ar spune că moartea l-a cam ocolit, și, revenit acasă ca să-și îngroape fiii, nepoții și doi strănepoți, răpiți vieții de-o boală făr’ de leac și cruțare. Și, cu toate acestea, rămas mereu drept, în picioare, primind mângâierile și vorbele bune ale tuturor, dar nevoind să știe ce-i mila... Cu câțiva ani înainte de săvârșirea sa întru neființă a rămas cu desăvârșire singur. Dar, nu s-a plâns. A murit într-o zi de duminică, la hora satului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sălaș în glasul de aur al necăjitului țăran. Două mari necazuri deodată erau prea mult pentru el și pentru anii lui. Însă dorul de câtec era, parcă, mai arzător decât orice mâhnire. Sufletul său, lovit crunt, avea nevoie de o mângâiere. La început, a apărut cântecul înnăbușit, ca un icnet ce-ți iese din străfundul sufletului și, odată plecat de acolo, face să dispară apăsarea și mâhnirea... ... Și, cu cât mă duce gândul Iute, iute, înapoi Tot mai sfântă văd icoana
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Alexandrescu?” “N-am înțeles. Pe cine căutați dumneavoastră?” “Vreau să vorbesc cu poetul Paul Alexandrescu” “La telefon profesorul...” “Modest ca-ntotdeauna, maestre” “Vă rog frumos, dacă se poate, să nu mai folosiți această vorbă care, cum zicea Arghezi (e ca mângâierea porcului pe burtă)” Suntem și tăios pe de-asupra” “Bine, dragul meu, nu-ți mai spun în nici un fel. Poate, doar, simplu și frumos, Paul. Oprișan la aparat. Stelian Oprișan” “O! sunt foarte plăcut surprins de...” “Las-o baltă! Ceea ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
urs surprins în timp ce scormonea după hrană. — Nu e nicăieri. Arătă aiurea spre propria-i țeastă. E un căcat de fantezie, aia e. Ea dădu înapoi. Ar fi putut să se ridice și s-o lovească, dacă n-ar fi fost mângâierea ușoară a degetelor Barbarei pe brațul lui. Atingerea acționă ca un întrerupător, iar el se întoarse la album, uitând de furie. Apucă paginile și le răsfoi ca pe o carte pentru copii, cinci sute de ani de capodopere pictate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întotdeauna un val de teroare, fiind convinsă că mâna îi paralizase cumva. Se putea și mai rău: un subiect care urmărea cum o mână de cauciuc era mângâiată în același timp cu propria sa mână ascunsă vederii continua să simtă mângâierile, chiar dacă adevărata sa mână nu mai era atinsă. Mâna falsă nu trebuia nici măcar să pară reală și nici măcar să arate a mână. Putea fi o cutie de carton pe un colț de masă și creierul tot ar fi asimilat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care nu le punea - De ce faci asta? Ești sigură că asta îți dorești? Cum rămâne cu Mark? Cum rămâne cu mine? - o mistuiau în timp ce stătea acolo, paralizată. Nu încercă nici s-o facă să se simtă vinovată cu vorbe sau mângâieri. Multă vreme nu spuse nimic, se așeză pur și simplu la nici un metru de ea, asimilând situația, chibzuind. Îi pândea privirea, încercând să afle ce-i trebuia de la el. Ea nu-l putea privi în ochi. Când vorbi, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puține flori, Iar locul tău de azi-nainte Va fi acolo-ntre morminte. După ce treci de marea judecată, Vei fi călăuzit de-o stea ciudată Și vei scăpa de chin și de durere. In rai tu vei găsi o dulce mângâiere. Acolo când vei sta lângă izvor Și te va prinde aprig dor, O vei avea pe mama și pe-al nostru tată Ce nu te uită niciodată. Ei sunt acolo toți în rai Și împreună veți călători pe-același plai
Adio, frate by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83175_a_84500]
-
Mulți părinți nu își încep ascultarea zilnică fără să treacă pe la Sfântul nostru iubit, în afară de programul liturgic unde ne întâlnim constant. Acolo suflete își vorbesc o limbă care de cele mai multe ori noi nu o înțelegem în lumea aceasta. Ocrotire și mângâiere primim și de la „Arhiepiscopul cel sfânt și minunat”, Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, trecut în anul 2008 în rândul sfinților și care, din rânduiala lui Dumnezeu, își are mormântul tot în Mănăstirea Secu, în partea stângă a bisericii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pentru vindecările și minunile săvârșite de „Ceea ce dăruiește bucurie neașteptată” celor credincioși. Cu timpul această tradiție s-a pierdut, însă rugăciunile și cântările de mulțumire nu au părăsit-o. Multe rugăciuni au primit răspuns și multe necazuri și au găsit mângâierea în fața acestei icoane mult folositoare. În smerenie și bucurie sfântă aici s-a trăit, din darul Maicii Domnului, sentimentul minunii. Nimeni nu a stat însă să consemneze gândurile sufletelor ce au aflat răspuns bine primit la ceas de taină ... Credincioșii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
au slujit ca locașuri de adăpost și reculegere pentru cei care „au părăsit lumea” și și-au închinat viața singurătății pentru a lăuda puterea cea nemărginită a lui Dumnezeu, dar, mai cu seamă, aceste așezăminte au slujit ca lăcașuri de mângâiere în necazuri și în dureri, pentru ca apoi, în vremurile de restriște, mănăstirile să reprezinte veritabile cetăți de apărare în fața năvălitorilor străini. Mănăstirile noastre sunt mărturii grăitoare ale unui trecut bogat în oameni cu fapte pilduitoare. Mulțimea de cărți manuscrise ce
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
au fost duse la Iași, la Mitropolie, iar de acolo purtate pe căi străine. Ceea ce părinții bătrâni ai mănăstirii au adăpostit în acele vremuri tulburi, la ceas de mare taină, în timpul când apa și codrul dorm, există și astăzi spre mângâiere și spre aducere aminte în mănăstire. Ce s-a putut salva de la „drumul Moscovei” sunt doar o părticică din inima măreață a celor ce le-au dăruit Mănăstirii Secu în semn de recunoștință și spre veșnica lor pomenire din neam
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Suceava pentru a aduce Sfânta Lumină la noi în mănăstire. În acea seară binecuvântată Sfânta Lumină a fost adusă de la Ierusalim în România cu o cursă aeriană specială, pentru a fi dată în mănăstiri și parohii spre bucurie, binecuvântare și mângâiere. Sfânta Lumină a fost întâmpinată de Înaltpreasfințitul Pimen Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților înconjurat de un sobor impresionant de stareți, starețe, preoți și diaconi precum și de mulțime de credincioși venită din depărtări. Primirea acestei binecuvântări a avut loc la Biserica „Sfintei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ta să atingă ceva cu un gest lipsit de iubire și milă? MÎndră Moarte, oriunde ți-am zărit fața, ai venit cu milă, cu dragoste și Îndurare și ne-ai adus tuturor sentințele tale de iertare și dezlegare pline de mîngîiere. Oare n-ai salvat tu de la exil viețile celor disperați, care nu izbuteau să-și găsească un cămin? Oare nu ne-ai deschis ușa ta Întunecată nouă, celor care n-am găsit o ușă prin care să intrăm, oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
greoi de al lui. Doar n-ai să-ți pierzi răbdarea tocmai acum, nu? Mai rabdă nițel și-o să-ți dăruiesc ceva fără pereche! — Dacă te ții de cuvînt, răspunse marinarul curtenitor, strîngîndu-și pumnul puternic Într-un gest de sălbatică mîngîiere care-i făcea plăcere femeii, o să mai vin pe-aici și-o să-ți ard una drept În falcă, mă, nenorocito! Îi răspunse el tandru, În șoaptă, și o strînse lîngă el. CÎt era șirul de lung se puteau observa discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
războiul, cu singurătatea sa sălbatică și insuportabilă, plină de farmec și de dorințe, se apropie de mine ca pulsația unui motor În plină viteză, ca tăcerea Îndepărtată, ca imaginea Întunericului dulce și răcoros de pe coama muntelui, ca trupul alb și mîngîierea Îmbietoare a unei femei. Și chiar În clipa cînd mă gîndeam la toate acestea am auzit glasul plin, senzual, al unei femei răsunînd voluptuos, grav și duios din Întunericul unui chioșc de vară de peste drum. Oare ce schimbări avusese războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de nesuportat, Încă suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem fără adăpost, fără scăpare, fără mîngîiere și veșnic hăituiți, iar mintea noastră e tulburată, inima noastră este pustie și fără grai, și nu putem rosti nici un cuvînt. Gulliver CÎndva, cineva va scrie o carte despre un om care era prea Înalt, care trăia veșnic Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]