8,611 matches
-
se adăpostesc neidentificați și nepedepsiți trădătorii, impostorii, politicienii fără scrupule sau vânzătorii de brățări dacice. Desigur, de la altă altitudine istorică și cu o altă atitudine politică, poetul reformulează tipul de discurs, când mesianic, când apocaliptic al lui Octavian Goga, „poetul mântuirii noastre”, care deplângea lipsa de prieteni a României (în afară de Marea Neagră). Poetul Virgil Ciucă, de origine română, cetățean american, chiar dacă se mișcă pe o teritorialitate mondială, de la Jacksonville, Florida, la Govora, Vâlcea, păstrează în suflet minunile lumii românești, ca niște nestemate
AURELIU GOCI DESPRE VIRGIL CIUCA SI POEZIA JUSTIŢIARĂ ŞI ANTI-APOCALIPTICĂ.. de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342585_a_343914]
-
sărbătorită Ziua Internațională a Femeii, voi beneficia de această oportunitate pentru a spune câteva lucuri despre ceea ce am înțeles, cred, ori m-a ajutat pe mine. a. Domnul Isus a avut și are un rol important în existența femeii: creație, mântuire, doctrina creștină b. Domnul Isus a ridicat statutul femeii. - În Orient femeia încă este considerată inferioară bărbatului. Domnul Isus spune Că este impeună moștenitoare a harului vieții cu bărbatul ei (1 Petru 3.7 ) - Ne amintim cum a acceptat slujirea
METAFORA ÎNCEPUTULUI SI A VIETII de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/342584_a_343913]
-
sau dulce... cine-l știe? Pan’ atunci, la sânul lunii Plânge-n leagănul trufiei. Cerșetor de fericire Vrea spălat în bucurie Și putere să iubească Până trece-n nemurire. Va putea să facă față Judecății fără milă? Strâns în ușa mântuirii Duce lupte de gherilă. Unde-i lumea, unde-s toate, Ce-ai făcut de la zidire? Te-ai întoarce după fapte, Dar ești dus spre vămuire. Și aici, rămas tot singur Te întrebi... care-i menirea Trecerii prin focul vieții Dacă
PRIN FOCUL VIEŢII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342651_a_343980]
-
de gherilă. Unde-i lumea, unde-s toate, Ce-ai făcut de la zidire? Te-ai întoarce după fapte, Dar ești dus spre vămuire. Și aici, rămas tot singur Te întrebi... care-i menirea Trecerii prin focul vieții Dacă nu ai mântuirea?! Fără de folos sunt toate Dacă n-ai aflat trăind, Rostul trecerii în moarte Și-al Luminii pe pământ. Referință Bibliografică: Prin focul vieții / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul VI, 13 februarie 2016. Drepturi de Autor
PRIN FOCUL VIEŢII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342651_a_343980]
-
pedagogice, nu trebuie să ne conducă la nici o separare esențială a lor. Dogma și etosul, teologia și liturghia, credința și viața, mărturisirea și praxis-ul nu se separă în creștinism. Hristos nu a fost un simplu învățător, ci chiar Arhetipul Mântuirii, Însuși Mântuirea. „Hristos nu este pentru om un principiu exterior de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat Principiul lui ontologic”[1]. Hristos n-a învățat nici dogmatică, nici morală, ci S-a
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
trebuie să ne conducă la nici o separare esențială a lor. Dogma și etosul, teologia și liturghia, credința și viața, mărturisirea și praxis-ul nu se separă în creștinism. Hristos nu a fost un simplu învățător, ci chiar Arhetipul Mântuirii, Însuși Mântuirea. „Hristos nu este pentru om un principiu exterior de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat Principiul lui ontologic”[1]. Hristos n-a învățat nici dogmatică, nici morală, ci S-a oferit pe
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
fiind Viața Însăși. Acest este etosul ortodox: Viață veșnică. Prin această jertfă a lui Hristos există Biserica, ce cultivă credința și împărtășește viața și formulează învățătura dogmatică și morală. „Biserica lui Iisus Hristos nu este un organism modelator-etic, ci trupul mântuirii, comuniunea îndumnezeirii”[2]. Biserica este ea însăși marea taină în care Iisus Hristos restabilește și ridică la o treaptă desăvârșită unirea Sa cu lumea întemeiată în actul creației, dar slăbită prin păcat. Mai mult, Biserica este, prin excelență, extensiunea tainei
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
această direcție, sau că lucrarea noastră mai generală nu trebuie să aibă ca ax central pe Iisus Hristos. De altfel numai prin această perspectivă lecția de religie își găsește dimensiunile ei reale. Memorialul sau cultul euharistic redă întreaga iconomie a mântuirii neamului omenesc, mergând chiar dincolo de întrupare. Sensul Euharistic este unul totalizator, deoarece întreaga istorie trecută, prezentă și viitoare este în ea[7]. Euharistia ne reamintește de creația lumii, de cădere, de sfâșietoarea căutare a lui Dumnezeu, de întruparea Domnului, de
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
Scripturii, răstălmăcite după bunul plac. Potrivit învățăturii unui alt mare teolog al Bisericii - Sf. Nicolae Cabasila, „vremea aceasta (a Euharistiei) înseamnă vremea aceea (a Iconomiei), prin această Sfântă Taină noi fiind contemporani evenimentelor trecute și viitoare din istoria sfântă a Mântuirii. Prin ea, veșnicia se manifestă și activează în realitatea cotidiană”[8]. Ca participanți la această Taină, ieșim din ciclitatea amețitoare a istoriei și suntem introduși în prezentul continuu al veșniciei, deoarece Iisus Hristos este ieri, azi și în veci Același
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
scopul acestei lecții, precum și-n general scopul lecției de religie, e de a-i ajuta pe elevi să frecventeze Biserica, să se împărtășească și să participe la tainele și viața Bisericii. Comunitatea eclezială nu este un organism modelator-etic“, ci „trupul mântuirii”. Scopul vieții creștine este cultivarea vieții în Iisus Hristos și acest fapt se realizează prin tenacitate și prin raportarea vieții morale la nivelul ontologic, prin comunicarea Sfântului Duh. Biserica este, după cum spune G. Florovsky, locul și modul prin care Dumnezeu
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
creștine este cultivarea vieții în Iisus Hristos și acest fapt se realizează prin tenacitate și prin raportarea vieții morale la nivelul ontologic, prin comunicarea Sfântului Duh. Biserica este, după cum spune G. Florovsky, locul și modul prin care Dumnezeu împlinește planul mântuirii în mijlocul umanității.[35] Biserica în „plenitudinea vieții și a existenței”[36], este misterul, însăși taina a Creștinismului, creația cea mai nou altoită în Hristos și făcută vie de Duhul Sfânt care se propagă de veacuri în Tainele prin care trăiește
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
în Tainele prin care trăiește Biserica: „Cele săvârșite liturgic sunt o mistagogie în misterul acestei înomeniri a Domnului.”[ 37] Biserica este o mișcare transfiguratoare: Mântuitorul Iisus Hristos se prelungește prin lucrarea Sfântului Duh, Care pătrunde în sufletele noastre reînnoite spre mântuire prin Sfântul Botez. Nu mai trăiesc eu, spunea Sfântul Apostol Pavel - ci Iisus Hristos trăiește în mine (Gal. 2, 20). Prin Duhul lumea este veșnic asumată, transfigurată, izbăvită de păcat și moarte, devine vie și o sfințește: „Prin aceste Taine
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
suflet uman, datorită mândriei lui pentru virtuțile, împlinirile lui duhovnicești în lupta vieții evanghelice. Așadar, „fericiți cei săraci cu duhul” sunt acei care nu cunosc și nu au nimic chiar dacă și cunosc și au. 3. Așadar, „De voia noastră depinde mântuirea noastră” Acest principiu soteriologic și eshatologic fundamental al vieții patristice ortodoxe, este formulat de Sfântul Maxim Mărturisitorul, ca concluzie finală a îndemnurilor lui pentru practica adevărurilor evanghelice ce se referă la relațiile interpersonale, în spiritul reciprocității iubirii, a îndelungii - răbdări
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
Mărturisitorul, ca concluzie finală a îndemnurilor lui pentru practica adevărurilor evanghelice ce se referă la relațiile interpersonale, în spiritul reciprocității iubirii, a îndelungii - răbdări, a iertării păcatelor și a milosteniei. După o astfel de îndemnuri, care de fapt arată că mântuirea creștinului depinde în final de propria intenție și de propria lui capacitate de străduință, Sfântul Maxim își exprimă părere că: Iată Domnul ne-a dăruit modul mântuirii și ne-a dat puterea veșnică de a devenii fiii lui Dumnezeu. Și
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
și a milosteniei. După o astfel de îndemnuri, care de fapt arată că mântuirea creștinului depinde în final de propria intenție și de propria lui capacitate de străduință, Sfântul Maxim își exprimă părere că: Iată Domnul ne-a dăruit modul mântuirii și ne-a dat puterea veșnică de a devenii fiii lui Dumnezeu. Și mântuirea stă în voința noastră”[51]. Această afirmație-sentință a Sfântului Maxim, conform căreia mântuirea noastră depinde de voința și de intenția noastră, poate să pară la o
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
creștinului depinde în final de propria intenție și de propria lui capacitate de străduință, Sfântul Maxim își exprimă părere că: Iată Domnul ne-a dăruit modul mântuirii și ne-a dat puterea veșnică de a devenii fiii lui Dumnezeu. Și mântuirea stă în voința noastră”[51]. Această afirmație-sentință a Sfântului Maxim, conform căreia mântuirea noastră depinde de voința și de intenția noastră, poate să pară la o primă vedere că nu se potrivește cu duhul patristic, ce se exprimă prin sentimentul
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
străduință, Sfântul Maxim își exprimă părere că: Iată Domnul ne-a dăruit modul mântuirii și ne-a dat puterea veșnică de a devenii fiii lui Dumnezeu. Și mântuirea stă în voința noastră”[51]. Această afirmație-sentință a Sfântului Maxim, conform căreia mântuirea noastră depinde de voința și de intenția noastră, poate să pară la o primă vedere că nu se potrivește cu duhul patristic, ce se exprimă prin sentimentul nevredniciei personale, a judecării de sine, a smereniei desăvârșite și în principal a
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
în principal a neputinței omului de a face ceva duhovnicesc fără ajutorul și puterea dumnezeiască. Într-adevăr, din orice punct de vedere, în spațiul patristic al gândirii și vieții duhovnicești, pare să domine opinia care consideră ajutorul dumnezeiesc în lucrarea mântuirii omului (și deci, și a tânărului) ca unică condiție a acestei mânturii, care se încadrasează în climatul de semnificație alstihului psaltic „De n-ar zidi Domnul casa în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc”[52]. Cu toate acestea
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
acestei mânturii, care se încadrasează în climatul de semnificație alstihului psaltic „De n-ar zidi Domnul casa în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc”[52]. Cu toate acestea omul patristic (adică și tânărul), discerne ca factor principal al mântuirii, în principal pentru motive de protejare a lui de microbul aducător de moarte al vanității și slavei deșarte, între trăirea personală a lucrării mântutirii și a încredințării mânturii obiective, prin revelarea adevărului în Iisus Hristos, a principiului soteriologic, conform căruia
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
în principal pentru motive de protejare a lui de microbul aducător de moarte al vanității și slavei deșarte, între trăirea personală a lucrării mântutirii și a încredințării mânturii obiective, prin revelarea adevărului în Iisus Hristos, a principiului soteriologic, conform căruia, mântuirea e rezultatul sinergiei factorului dumnezeiesc și omenesc. Astfel, omul patristic, privind mântuirea sa, se odihnește trăitor în principiul mântuitor „absolut”, că numai Dumnezeu îl salvează și mântuiește[53], după harul și bunăvoința Lui. În acest fel el reduce la zero
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
moarte al vanității și slavei deșarte, între trăirea personală a lucrării mântutirii și a încredințării mânturii obiective, prin revelarea adevărului în Iisus Hristos, a principiului soteriologic, conform căruia, mântuirea e rezultatul sinergiei factorului dumnezeiesc și omenesc. Astfel, omul patristic, privind mântuirea sa, se odihnește trăitor în principiul mântuitor „absolut”, că numai Dumnezeu îl salvează și mântuiește[53], după harul și bunăvoința Lui. În acest fel el reduce la zero importanța propriei contribuții existențiale în lucrarea mântuirii lui, din cauză că o scoatere în
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
omenesc. Astfel, omul patristic, privind mântuirea sa, se odihnește trăitor în principiul mântuitor „absolut”, că numai Dumnezeu îl salvează și mântuiește[53], după harul și bunăvoința Lui. În acest fel el reduce la zero importanța propriei contribuții existențiale în lucrarea mântuirii lui, din cauză că o scoatere în evidență a prorpiei lui contribuții, are în ea direct pericolul alunecării lui în simțăminte egocentrice și mândre. În același timp, însă, spre localizarea lui psihologică-duhovnicească, omul patristic învață și proclamă adevărul soteriologic valabil în mod
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
psihice, ce întrețin, după ce „sunt respinse”, uitarea și ignoranța sinelui său. Într-un asemenea situație creștinul urmărește unilateral și „în exclusivitate” menținerea tipurilor religioase și participarea lui la tainele Bisericii în principal ca substituire a intenției lui personale insuficiente pentru mântuirea lui, dar și a lipsei experienței de trăire a adevărurilor evanghelice. Este cunoscut faptul că creștinul, precum fiecare om, are propriile lui iluzii „religioase” și „spiituale”. Adesea crede că vrea mântuirea lui, dar se întâmplă pur și simplu că vrea
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
principal ca substituire a intenției lui personale insuficiente pentru mântuirea lui, dar și a lipsei experienței de trăire a adevărurilor evanghelice. Este cunoscut faptul că creștinul, precum fiecare om, are propriile lui iluzii „religioase” și „spiituale”. Adesea crede că vrea mântuirea lui, dar se întâmplă pur și simplu că vrea mântuirea lui. Motivul acestor iluzii trebuie căutat în psihicul „inconștient” al creștinului. Dar Sfântul Maxim va declara cu claritate, că totul în atitudinea noastră față de mântuire îl constituie voința noastră[55
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
lui, dar și a lipsei experienței de trăire a adevărurilor evanghelice. Este cunoscut faptul că creștinul, precum fiecare om, are propriile lui iluzii „religioase” și „spiituale”. Adesea crede că vrea mântuirea lui, dar se întâmplă pur și simplu că vrea mântuirea lui. Motivul acestor iluzii trebuie căutat în psihicul „inconștient” al creștinului. Dar Sfântul Maxim va declara cu claritate, că totul în atitudinea noastră față de mântuire îl constituie voința noastră[55]. Voința noastră reală, dorința noastră și râvna noastră, pentru mântuirea
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]