8,009 matches
-
schimbat sau s-a transformat imperceptibil. Antipaticul apartament a răspuns încet prezenței feminine cu un geamăt smuls de efort. Își aranjează ținuta greoi, cu mișcări stângace, încercând să pară drăguț, atent și binevoitor. Doar arareori lasă să-i scape prin mască o privire în care tremură licărul nesincerității. Își rafinează comportamentul. Își pune în ordine prosoapele. Îl pune pe burlac la treabă. Da, chiar și pentru nările mele înfundate, mirosul din casă s-a îmbunătățit categoric. Pentru asta mulțumesc parfumurilor Selinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ne întâlnim la un pahar la Bartleby în Central Park South, la două și jumătate. M-am întors iarăși, crucindu-mă în sinea mea cea albă. Toate ruperile de ritm și săriturile și răsucirile, toate nivelurile realității mele au rămas mască. N-ai să ghicești niciodată cine era - sau poate că o să ghicești. Păi, cum, micuța Selina. Deocamdată însă, am sărit în costum și am fugit să iau prânzul cu Butch Beausoleil și Spunk Davis în vederea tratatului final de pace, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Umberto Eco? Ceea ce pentru creștin reprezintă imaginea diavolului, a răului, a întunericului, pentru păgân poate lua chip protector, binevoitor. Frumosul și urâtul sunt valabile doar în arta Occidentului? Altfel spus, doar în arta Occidentului le înțelegem în acest fel? O mască oribilă în concepția unui european poate fi, pentru un trib primitiv, un zeu binevoitor; la fel cum pentru un străin imaginea lui Christos răstignit poate părea îngrozitoare, iar pentru un creștin, nu1. Ceva frumos pentru un popor sau pentru o
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
dacă mă-nțelegiă Prinde viermele înainte de a scoate capul, nu? Indienii axona erau obsedați de sănătate și curățenie. Foloseau mai multe metafore derivate din aceste preocupări decât cel mai înrăit ipohondru. — în acest moment își fața Șamanului se transformă într-o mască tragică) mă tem că opinia publică in corpora este complet împotriva ta, bătrâne. — Corpore, a spus Vultur-în-Zbor. — Exact. Complet împotrivă. Temperaturile se ridică. Febra se întinde dincolo de hotare, dacă înțelegi ce vreau să spun. Sunt unii care recomandă o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Planetă plutitoare de asemenea proporții, încât decorațiunile precedente păreau niște bile de rulment pe lângă ea. Duggie a prezis că toate sălile uriașe de marmură vor avea câte una în sezonul următor. Îmi petrecusem ultimele luni transpirând deasupra nenorocitului obiect (literlamente: măștile de sudură sunt un chin pentru ten. Îmi făceam un tratament cu argilă pentru a curăța impuritățile de câte ori o foloseam) și ultimele săptămâni, asamblându-l în mai sus-amintita sală de marmură. Îl făcusem din bucăți, ca pe o portocală, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și l-am trecut cu o mișcare rapidă peste buze. Nu era nevoie să fac asta, cum nici Suki Fine nu avea nevoie de chestiile scumpe pe care și le aplica pe față. Ai fi zis că își pune o mască, și totuși arăta atât de natural, încât efectul nu era unul artificial, așa cum te-ai fi așteptat. Înaltă și slabă, era aproape frumoasă, și ar fi fost așa dacă nu ar fi avut o urmă din ceea ce dușmanii ei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cantitate dublă de cosmetice față de ce foloseam eu, nici unul dintre produse neavând vreo crustă uscată în jurul capacului. Erau creme de păr, uleiuri de baie aromoterapeutice, ață de dinți, pastă de dinți și apă de gură, să nu mai spun de masca de față cu unt de arahide și măceșe și tot soiul de alte creme. M-am curățat puțin, m-am spălat pe față, apoi mi-am mai dat cu niște ruj și m-am stropit cu puțin aftershave în loc de parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încercărilor mele insistente de a-l reține. Omul avea o voință de fier. Am dormit până la zece și am făcut apoi un duș lung, încercând să folosesc cât mai multe dintre produsele sale cosmetice în acest timp: gel de duș, mască de față, cremă de corp, tot tacâmul. Am încheiat cu o pulverizare abundentă de Eternity. Aftershave-ul este perfect dimineața; te ajută să te trezești. Apoi am cotrobăit prin bucătărie după niște cafea. Nu era nimic instant, doar un impresionant aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dar nu m-ai ascultat! —Ei, haide, ai avut parte de ceva frumos. Făceai doar pe nebuna. S-a adăugat la distracție, nu? Nu este adevărat! Voiam ca tu să te oprești! a țipat Suki la el, cu chipul o mască de durere. Erai gelos pe tati, erai furios când ai aflat că nu este tatăl tău adevărat! De aceea mi-ai făcut-o mie, pentru că eram sânge din sângele lui! Și de aceea i-ai dat droguri și lui Bells
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Constantinescu, Caragiale și începuturile teatrului european modern, București, Editura Minerva, 1974, p. 263. footnote> cu deosebirea că „la Alecsandri, în Iașii în carnaval există un moment al demascării: Lunătescu, Tarsița și ceilalți redevin ceea ce fuseseră înainte. În realitate la Caragiale masca nu cade niciodată, el îl ascunde mereu pe adevăratul Chiriac, pe Tipătescu sau pe Nae Girimea. În capul altor personaje, masca se confundă cu omul, chiar îl anihilează: Ipingescu, Leonida, Cațavencu ...”<footnote Ibidem, p. 265. footnote> George Călinescu găsește similitudini
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în carnaval există un moment al demascării: Lunătescu, Tarsița și ceilalți redevin ceea ce fuseseră înainte. În realitate la Caragiale masca nu cade niciodată, el îl ascunde mereu pe adevăratul Chiriac, pe Tipătescu sau pe Nae Girimea. În capul altor personaje, masca se confundă cu omul, chiar îl anihilează: Ipingescu, Leonida, Cațavencu ...”<footnote Ibidem, p. 265. footnote> George Călinescu găsește similitudini între Jupân Dumitrache Titirică și Kir Zuliaridi din comedia cu același nume a lui Alecsandri. Arnăutul cărunt Zuliardi, ca și Jupân
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în spiritul profunzimii sentimentului ei, cât și ca arme de convingere a amantului: „ai uitat că sunt fiică din popor și sunt violentă?”. Tristețea Miței, care se cramponează de Don Juanul de mahala, Nae Girimea, poate fi sau nu o mască. Cert este însă că ambiguitatea rămâne până la ultima replică, nu schematizând, ci, dimpotrivă, îmbogățind personajul cu nuanțe variate. Spre deosebire de Mița, Didina e sigură pe sine, (nu ezită când Nae o intreabă: „Vrei să te lase Pampon?”, ea răspunde repede: „Ba
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
grave joacă o scenă comică. Demnitatea ofensată cu care Veta se adresează lui Chiriac, acel „dumneata” sau „domnule”, umilința acestuia: („să-mi poruncești...”), suprapunându-se relațiilor de intimitate anterioară, devin comice. După părerea lui I. Constantinescu, Veta face parte dintre măștile grave ale comediei. Zița prinde viață de la primele replici. Cunoscându-i starea civilă și replicile vii din relatarea cumnatului Dumitrache, personajul intră firesc în rol. Agitarea, tensiunea psihică crescută se exteriorizează în gest și în limbaj. Toate acestea trădează un
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ci practică o tulbure stare de concubinaj, de „amantlâc”38. În construirea acestor personaje Caragiale a folosit o tehnică de tipizare cu multe implicații caricaturale din arta comediei populare și din arta circului. În D-ale carnavalului „amanții înșelați” adoptă măștile, joacă de bună voie roluri false, sunt luați la bătaie de adversari care nu-s ai lor, urmăresc vinovați închipuiți, în timp ce vinovații adevărați trec fără grijă pe lângă ei. Una din aceste măști e în fond și bărbierul, reprezentat în teatrul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
luați la bătaie de adversari care nu-s ai lor, urmăresc vinovați închipuiți, în timp ce vinovații adevărați trec fără grijă pe lângă ei. Una din aceste măști e în fond și bărbierul, reprezentat în teatrul caragialean de Nae Girimea („Bibicul”), regizorul carnavalului măștilor - despre el G. Munteanu afirmă că e „varianta caricată a tipului juanesc”<footnote G. Munteanu, op. cit., p. 496. footnote>. Și într-adevăr, Nae Girimea e singurul dintre amanți care are o anumită anvergură, pentru că schimbă don juanesc „Mițele și Didinele
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cu o plastografie, devenind din șantajist șantajat, din concurent subaltern. Singurul Nae Girimea obține prin minciună o siguranță pe care nu o avea la începutul piesei. Trăind într-un „spațiu închis”, fără ieșire, personajele comediilor caragialene „nu pot ieși din masca lor”. Efectele noii tehnici se resimt în consistența și coerența personajului ascuns de mască. În mișcarea amețitoare, tumultoasă și în vânzoleala plină de încurcături din spațiul închis, totalitatea umană își pierde simțul realității. Lumea e interpretată de Caragiale în simboluri
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
prin minciună o siguranță pe care nu o avea la începutul piesei. Trăind într-un „spațiu închis”, fără ieșire, personajele comediilor caragialene „nu pot ieși din masca lor”. Efectele noii tehnici se resimt în consistența și coerența personajului ascuns de mască. În mișcarea amețitoare, tumultoasă și în vânzoleala plină de încurcături din spațiul închis, totalitatea umană își pierde simțul realității. Lumea e interpretată de Caragiale în simboluri comice, în viziuni care traduc adevărurile în oglinzi bufone, pentru a le întipări mai
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
parodia conștientă a vieții, care e carnavalul și lăsata secului tot un motiv carnavelesc. Personajele sunt parodice, dar numai noi, cititorii și spectatorii, avem această conștiință, a caricaturii lor, în timp ce ei își joacă pătrunși rolurile, cu convingere, ascunzându-se sub măștile care nu cad niciodată. Masca „îngheață” trăsăturile caracterologice ale lui Chiriac, Tipătescu, Nae Girimea, Cațavencu, Zoe și devine pentru comedie „ceea ce e simbolul pentru literatura necomică”<footnote Valentin Silvestru, Elemente de caragialeologie, București, Editura Eminescu, 1979, p. 183. footnote>. În
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
e carnavalul și lăsata secului tot un motiv carnavelesc. Personajele sunt parodice, dar numai noi, cititorii și spectatorii, avem această conștiință, a caricaturii lor, în timp ce ei își joacă pătrunși rolurile, cu convingere, ascunzându-se sub măștile care nu cad niciodată. Masca „îngheață” trăsăturile caracterologice ale lui Chiriac, Tipătescu, Nae Girimea, Cațavencu, Zoe și devine pentru comedie „ceea ce e simbolul pentru literatura necomică”<footnote Valentin Silvestru, Elemente de caragialeologie, București, Editura Eminescu, 1979, p. 183. footnote>. În D-ale carnavalului, personajele, poartă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
teroarea și comicul, dominarea socială a bisericii și răsturnările parodice (defulare parodică). Bestiariile, “fiziognomiile” se nasc prin raportare la ființa umană. Identificarea omului cu animalul a dat naștere legendelor și zeilor în civilizațiile străvechi. Întreaga umanitate împrumută trăsăturile animalelor iar măștile acoperă realitatea și i se substituie. Metoda zoomorfică creează un bestiar, “o lume animală și o omenire fantastice”. Fauna omenească rămâne mereu prezentă în gândirea medievală. Ea aparține unui strat stabil al imaginației și se reînnoiește neîncetat în alegorii. Plecând
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
aparține unui strat stabil al imaginației și se reînnoiește neîncetat în alegorii. Plecând de la bestiarele grecești, răspândite în variante europene, își va crea Dimitrie Cantemir galeria de măști alegorice acționate în Istoria ieroglifică. De altfel, mulți autori au resemantizat înțelesul măștilor zoomorfe moștenit de la Esop. Acestă reînnoire se manifestă sub toate formele: animale acționând ca niște oameni, animale cu cap de om, oameni cu cap de animal etc, anihilând astfel toate frontierele regnului zoologic (aș).a cum se va observe în
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de zor. Medicul privea pasiv această defilare de măști din jurul său, așteptând deznodământul final. La ce-i folosește omului să posede mai multe chipuri odată ce umblă purtând pe față același chip? Chiar și femeile n-au nevoie decât de o mască pentru a-și mișca șoldurile și poșeta prin oraș!? Dacă, În loc de chip, femeile ar poseda sâni sau tocuri cui, ar fi totuna, medita el. Ba poate tocurile cui ne-ar fi mai de folos. La ce bun să bâjbâi sărutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cearcănele de la ochi și cuta de la rădăcina nasului. Dincolo de chipul său Îl privea un alt chip, din ce În ce mai Îndepărtat, din ce În ce mai străin. Noimann Își trecea mâinile peste față și rămânea cu ea În căușul palmei. Peste chipul său se așeza o altă mască, din ce În ce mai rece, mai Îndepărtată. Era ca și cum s-ar fi aplecat peste un mort sau, mai degrabă, mortul s-ar fi aplecat peste el, atrăgându-l În abisul lui. Acum aceste trăsături și aceste chipuri fâlfâind din aripi transparente i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui totul era nămolos, putred. Miasme grele se ridicau ca niște aburi dintre cuvintele rostite. Figura magistrului Ursachi, pe care Noimann Îl cunoscuse Îndeaproape, bând de atâtea ori, la CUI, cot la cot cu el, i se ondula ca o mască În fața ochilor, În semn de reproș, având imprimată pe trăsături semnele unei profunde melancolii. Magistrul plecase de mult dintre cei vii, dar umbra sa mai stăruia la Corso. „Eu zac prosternat la statuia vergină pe malul piscinei secrete cu lotuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ajungi la capăt. Călătorii, pe măsură ce Înaintai spre capătul trenului, deveneau și ei tot mai ciudați. Vagoanele ba se umpleau, ba se goleau instantaneu. Alergând pe coridor, Noimann vedea uneori cum i se perindă prin fața ochilor mereu același chip, mereu aceeași mască. Pe măsură ce Înainta spre primul sau poate că ultimul vagon, figurile Îi deveneau din ce În ce mai cunoscute. Tot alergând, stomatologul avu impresia că În tren se adunaseră aproape toți mușterii de la Corso. Un compartiment Întreg era ocupat de Bikinski, reprezentat În mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]