4,066 matches
-
două descompuneri în factori primi sunt identice cu excepția ordinii factorilor. Factorizarea unică a numerelor în factori primi are mai multe aplicații în demonstrațiile matematice. Ecuațiile diofantice sunt ecuații ale căror soluții sunt neapărat numere întregi; ele își trag numele de la matematicianul alexandrin din secolul al III-lea Diophantus. O ecuație diofantică liniară tipică în variabilele întregi "x" și "y" are forma unde "a", "b" și "c" sunt numere întregi date. Aceasta se poate scrie ca o ecuație în "x" de forma
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
formulelor pentru toate tripletele pitagoreice și la demonstrarea teoremei lui Fermat privind suma a două pătrate. Unicitatea factorizării este și element cheie într-o tentativă de demonstrare a Ultimei teoreme a lui Fermat publicată în 1847 de Gabriel Lamé, același matematician care analizase eficiența algoritmului lui Euclid, pe baza unei sugestii a lui Joseph Liouville. Abordarea lui Lamé impunea unicitatea factorizării numerelor de forma "x" + ω"y", unde ω = "e" este rădăcina de ordin "n" a lui 1, adică, ω = 1
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
Abu Yusuf Yaqub ibn Ishaq al-Sabah (801 - 873) (în arabă, أبو يوسف يعقوب ابن إسحاق الكندي) a fost filozof, matematician, medic, astrolog, astronom, în general om de știință arab. S-a născut în Kufa, într-o familie aristocrată. Numele său complet era: "Abu-Yusuf Ya`qoub ibn `Ishaq ibn al-Sabbah ibn `Omran ibn Isma`il al-Kindi" (în arabă: أبو يوسف يعقوب
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
Pavel Forman, cu 12 ani mai mare, un pictor ceh care a vrut să devină în tinerețe producător de teatru și mai târziu, după invazia din 1968, a emigrat în Australia. Prin tatăl său biologic, el este frate vitreg cu matematicianul Joseph J. Kohn. După război, Forman a studiat la școala de elită Regele George din orașul balnear Poděbrady, unde i-a avut drept colegi pe Václav Havel, frații Mašín și pe viitorii cineaști Ivan Passer și Jerzy Skolimowski. El a
Miloš Forman () [Corola-website/Science/311523_a_312852]
-
molimă care făcea ravagii, găsesc ca soluție necesitatea dublării mărimii altarului. Inițial, problema a fost înțeleasă eronat: era vorba de "volumul" altarului, nu de dimensiunile acestuia. Prima rezolvare, dar prin metodele geometriei analitice, provine de la Menaechmus (380 î.Hr. - 320 î.Hr.), matematician grec. Alți matematicieni ai antichității care au fost preocupați de această problemă: Hippias din Elis, Archytas din Tarene, Eudoxiu din Cnide. Ca și Menaechmus, aceștia au propus același tip de soluție - prin intersectarea unor figuri spațiale de tip conică. În
Dublarea cubului () [Corola-website/Science/311708_a_313037]
-
ravagii, găsesc ca soluție necesitatea dublării mărimii altarului. Inițial, problema a fost înțeleasă eronat: era vorba de "volumul" altarului, nu de dimensiunile acestuia. Prima rezolvare, dar prin metodele geometriei analitice, provine de la Menaechmus (380 î.Hr. - 320 î.Hr.), matematician grec. Alți matematicieni ai antichității care au fost preocupați de această problemă: Hippias din Elis, Archytas din Tarene, Eudoxiu din Cnide. Ca și Menaechmus, aceștia au propus același tip de soluție - prin intersectarea unor figuri spațiale de tip conică. În epoca modernă, printre
Dublarea cubului () [Corola-website/Science/311708_a_313037]
-
au propus același tip de soluție - prin intersectarea unor figuri spațiale de tip conică. În epoca modernă, printre cei care au studiat această problemă se pot enumera: Carl Friedrich Gauss și Évariste Galois. Abia în secolul al XIX-lea (1837), matematicianul francez Pierre-Laurent Wantzel (1814 - 1848) a demonstrat că segmentul de lungime formula 5 nu poate fi construit cu rigla și compasul. Sunt mai multe modalități de a construi segmentul de lungime formula 5, toate acestea însă recurg la alte instrumente decât rigla
Dublarea cubului () [Corola-website/Science/311708_a_313037]
-
Cu marchizul de Guébriant și cu mareșalul de Richelieu are primele aventuri amoroase. Pe 12 iunie 1725 este căsătorită cu Florent Claude, marchiz du Châtelet (sau du Chastellet, în ortografia epocii), guvernator regal al localității Semur-en-Auxois. Aici îl întâlnește pe matematicianul de Mézières, care îi trezește pasiunea pentru matematică. În anul 1730 se întoarce la Paris. Marchizul du Châtelet, prins în ocupațiile carierei militare, îi acordă multă libertate, de alfel obișnuită în căsniciile familiilor nobiliare din timpul ""Regenței"" (1715-1723, în timpul minorității
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
ocupațiile carierei militare, îi acordă multă libertate, de alfel obișnuită în căsniciile familiilor nobiliare din timpul ""Regenței"" (1715-1723, în timpul minorității lui Ludovic al XV-lea), caracterizat prin libertinaj al moravurilor. Émilie are câteva aventuri de scurtă durată, printre altele cu matematicianul Alexis-Claude Clairaut și cu astronomul Pierre Louis Maupertuis. În 1733, Émilie îl cunoaște pe Voltaire, care îi devine amant. Voltaire era în dizgrație, Émilie îl adăpostește în castelul din Cirey-sur-Blaise din Champagne: el era în vârstă de 39 de ani
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
au făcut diverse experiențe în domeniul opticei și asupra vidului. Într-una din mansarde au improvizat un teatru, în care se jucau unele din piesele lui Voltaire. Cirey devine un loc de întâlnire al literaților, al oamenilor de știință și matematicienilor. Între anii 1744 și 1748, petrece cel mai mult timp la Versailles, împreună cu Voltaire, care era din nou primit la curtea regală. În anii 1748-1749 sunt invitați de mai multe ori de către Stanisław Leszczyński, fost rege al Poloniei, aflat în
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
rege al Poloniei, aflat în exil la castelul Lunéville din Lorena. Aici are o legătură cu unul din curteni, poetul Jean François de Saint-Lambert. Émilie rămâne însărcinată, continuă însă să lucreze cu asiduitate la traducerea ""Principiilor..."" lui Newton, asistată de matematicianul Alexis Clairaut. La începutul lunii septembrie 1749 dă naștere unei fetițe, se îmbolnăvește însă de febră puerperală și încetează din viață pe 10 septembrie 1749. Este înmormântată în biserica parohială "Saint-Jacques" din Lunéville. Noțiunea de "om de știință" nu exista
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
înapoiere. Aș da posibilitate femeilor să se bucure de toate drepturile, în special de cele spirituale"" (Émilie du Châtelet, în introducerea la traducerea lucrării ""The Fable of the Bees"" a filosofului englez Bernard Mandeville). În cercul restrâns al fizicienilor și matematicienilor contemporani ei, Émilie du Châtelet a avut totuși contact cu bărbați care erau dispuși să colaboreze cu ea în discutarea și rezolvarea celor mai dificile probleme științifice, apreciindu-i-se inteligența și vastele cunoștințe. Kant scria despre ea: ""Primatul rațiunii
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
(n. 3 aprilie 1917 - d. 22 iulie 1997) a fost un matematician moldovean, doctor habilitat, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. Între anii 1947-1953, prof. a fost șef al Catedrei de Algebră și Geometrie din cadrul Universității de Stat a Moldovei. El a contribuit substanțial la
Vladimir Andrunachievici () [Corola-website/Science/311070_a_312399]
-
(n. 16 august 1821, Londra - d. 26 ianuarie 1895, Cambridge) a fost un matematician britanic. A fost unul din fondatorii școlii britanice moderne de matematică pură. s-a născut în Londra. Tatăl său, Henry Cayley, a fost văr cu Sir George Cayley, inventator în domeniul aeronauticii, și provenea din vechea familie Yorkshire. Se stabilise
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
către Universitatea din Cambridge. În 1849 obține licența în avocatură. Însă nu neglijează matematica, astfel că, numit repetitor la Trinity College, realizează descoperiri interesante în domeniul geometriei. Se întâlnește cu James Joseph Sylvester (care era nu numai avocat, ci și matematician) și între ei se poartă diverse discuții pe teme matematice. În perioada 1849 - 1863, Cayley este profesor la Universitatea Cambridge. Cayley a vizitat Italia. Cunoștea bine literatura și limbile clasice și moderne. În 1864 s-a căsătorit. În 1881 a
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
fondarea geometriei neeuclidiene, Cayley a creat o geometrie proprie ("tip Cayley"). Cayley a introdus calculul tensorial, a cercetat curbele și suprafețele analagmatice, a stabilit algoritmul simbolic ("tip Cayley") pentru obținerea invarianților în teoria formelor, de care ulterior s-a ocupat matematicianul român Gheorghe Călugăreanu în 1945. A extins analitic teorema lui Pascal la sistemul de hexagoane. A cercetat analitic problema lui Malfatti pentru suprafețe de ordinul întâi. Între 1843 și 1845 s-a ocupat de fondarea teoriei funcțiilor eliptice. Cayley a
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
(n. 20 ianuarie 1932 - d. 29 decembrie 2013) este un matematician și astronom român basarabean, care a fost ales ca membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. Eugen Grebenicov este un nume cunoscut pe mapamond dar aproape necunoscut în Basarabia, patria lui. La Moscova îl știu toți intelectualii. La
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
aproape necunoscut în Basarabia, patria lui. La Moscova îl știu toți intelectualii. La Slobozia Mare, Republica Moldova localitatea în care s-a născut, când rostesc numele lui se strânge din umeri. Cei mai mulți dintre consătenii acestuia nu cunosc aproape nimic despre acest matematician celebru. În timp ce Chișinăul se preface a nu fi auzit de Grebenicov, Universitatea din Varșovia îl are drept titular, oferindu-i șefia unei catedre, marele savant făcând actualmente naveta între Moscova, orașul în care locuiește și capitala Poloniei. La Moscova există
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
sau "lema lui Bézout" este, în teoria numerelor, o ecuație diofantica liniară. Poartă numele matematicianului francez Étienne Bézout. Enunțul acesteia este următorul: Dacă "a" și "b" sunt două numere întregi nenule, iar " d" cel mai mare divizor comun al acestora, atunci există întregii "x" și "y" (numiți "numerele" sau "coeficienții lui Bézout") astfel încât: Aceasta teorema
Identitatea lui Bézout () [Corola-website/Science/311127_a_312456]
-
fi curbele) pot fi descrise prin ecuații algebrice, anume ecuații satisfăcute de coordonatele punctelor de pe respectiva formă geometrică. De exemplu, cercul de rază 2 poate fi descris de ecuația x + y = 4. Numele sistemului vine de la "Cartesius", numele latinesc al matematicianului și filozofului francez René Descartes care, printre altele, a contribuit la unificarea algebrei și geometriei euclidiene. Munca sa a avut influențe asupra geometriei analitice, analizei matematice, și cartografiei. Ideea acestui sistem a fost dezvoltată în 1637 în două lucrări ale
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
în natură, chiar dacă el nu poate avea pretenția, cum au cercetătorii realiști de a cunoaște din prima, de a își lua ca obiectiv descrierea a cum stau lucrurile cu adevărat în realitate. Lucrările sale au constituit baza de inspirație pentru matematicianul român Petre Sergescu, lucru vizibil cu precădere în lucrarea acestuia intitulată " Gândirea matematică".
Pierre Duhem () [Corola-website/Science/311232_a_312561]
-
Sir John Frederick William Herschel (n. 7 martie 1792, d. 11 mai 1871) a fost matematician, astronom și chimist englez, fiul astronomului Sir William Herschel. Se naște în Slough, oraș al comitatului englez Berkshire. În 1809 intră la Universitatea Cambridge. Încheie în 1813, ca șef de promoție ("Senior wrangler"). Este prieten cu matematicienii Charles Babbage și
John Herschel () [Corola-website/Science/311850_a_313179]
-
1871) a fost matematician, astronom și chimist englez, fiul astronomului Sir William Herschel. Se naște în Slough, oraș al comitatului englez Berkshire. În 1809 intră la Universitatea Cambridge. Încheie în 1813, ca șef de promoție ("Senior wrangler"). Este prieten cu matematicienii Charles Babbage și George Peacock. În 1829 se căsătorește cu Margaret Brodie Stewart (1810 - 1864) și au împreună 12 copii. Continuând cariera tatălui, efectuează o cercetare metodică e cerului, inclusiv a emisferei sudice și aduce contribuții valoroase în domeniu. Descoperă
John Herschel () [Corola-website/Science/311850_a_313179]
-
este întotdeauna pozitiv: Mulți artiști și arhitecți și-au proporționat lucrările conform raportului de aur, considerând că acesta conferă lucrării o estetică plăcută. În matematică acest raport are proprietăți interesante, și mai poate fi exprimat ca: În secolul V î.Hr. matematicianul grec Hippasus din Metapontum a descoperit că Φ este un număr cu un număr infinit de zecimale, care nu prezintă nici o regularitate în repetarea lor (adică este neperiodic, și anume irațional). El a descoperit că Φ nu poate fi exprimat
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
definește și proprietatea incomensurabilității a două numere: În literatura matematică de specialitate secțiunea de aur mai are ca simbol și litera grecească τ (tau), luată de la cuvântul grecesc τομη, to-mi, care înseamnă "tăietură" sau "secțiune". Abia la începutul secolului XX matematicianul american Mark Barr i-a dat raportului numele de Φ (phi), provenind de la prima literă din numele celebrului sculptor Phidias, care a trăit aproximativ între 480-432 î.Hr. Cele mai mari realizări ale lui Phidias au fost statuile "Athena Partenos" din
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]