3,801 matches
-
patruzeci de ani și nouă luni, Kafka la patruzeci de ani și unsprezece luni. Era genul de detaliu obscur pe care numai Tom îl putea cunoaște sau aprecia, dar, după ce îmi petrecusem o jumătate din viață studiind tabele actuariale și meditând asupra ratei mortalității în rândul persoanelor care îndeplineau diverse profesiuni, găseam la rândul meu subiectul foarte interesant. — Prea tineri, am spus. Dacă ar fi trăit azi, probabil medicamentele și antibioticele i-ar fi salvat. Uită-te la mine. Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
părea bântuit de o misterioasă forță de anihilare, ștergându-i din catastife pe cei care stăteau în el și împingându-i către un tărâm al întunericului și uitării. Patul gol simboliza moartea, indiferent că era reală sau imaginară, și, pe când meditam asupra ramificațiilor acestei idei, o alta punea încet stăpânire pe mine, dominând toate celelalte gânduri, pe orice altă temă. Când mi-am dat seama încotro mă îndrept, am priceput că tocmai dădusem naștere celei mai importante idei pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care face bine în interior de se vede în exterior. Dacă e să fie porc, cum spune tradiția, atunci să fie unul light ! și toată lumea este fericită. Stimulîndu-mi digestia păcătoasă cu încă un pahar de țuică, nu pot să nu meditez la acest creștinism light, care a luat în cazul nostru forma ortodoxiei și care s-a răspîndit, difuz și alert ca întreaga noastră tranziție, mai ales în rîndurile tineretului nostru urban. Departe de mine vreo intenție moralizatoare sau de luare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Totul a început, într-un fel, cu inventarea interesului drept primum movens, drept ceea ce Coleman numește engine of action. La rîndul său, această construcție dibace a pornit de la o dilemă morală, nicidecum economică. Și-a pus-o Montesquieu, de pildă, meditînd la noro cul că oamenii, deși pasiunile îi îndeamnă să fie răi, au totuși interesul să fie altminteri. Imaginați-vă că sînteți atacat de un grup de oameni care vor să vă omoare pentru că sînteți de altă religie sau de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să elaborăm un proiect cum se cuvine. Am hotărît, mai întîi de toate, că amplasarea ideală a unei astfel de rezervații trebuie să fie de genul deal-vale și la marginea unei pădurici, unde bărbatul tradițional să se poată retrage ca să mediteze. Am trecut apoi la alte capitole de viață cotidiană : — Bărbatul tradițional are televizor ? s-a interesat la un moment dat B. — Da, de ce nu ? Bărbatul tradițional nu este arhaic, este în pas cu lumea, doar că în felul său, a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
anunțul? Nu... da... repetăm, spuse tânărul. Nu vă osteniți, știu drumul, adăugă și o luă iute și unduit spre biroul vizitat cu câteva zile în urmă, să plătească pentru întreaga săptămână. — Cred că-i vorba de ceva de mare preț, medită portarul, iar Nicu îi destăinui secretul lui, după ce-l rugă cu cerul și pământul să nu spună la nimeni: sigur era vorba de un bilet pentru loteria de Anul Nou. Apoi se întoarseră la ale lor și nea Cercel începu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
uriașa schimbare a vieții sale, dar și fermecat de lumea în care s-a trezit: un București altul și totuși același cu cel pe care are el senzația, dar nu certitudinea că-l cunoscuse în cealaltă viață a sa. Va medita permanent, asemenea altui ilustru predecesor literar, Sărmanul Dionis, cel ieșit din imaginația grandioasă a lui Mihai Eminescu, la misterul timpului, la faptul că trecutul și viitorul se regăsesc simultan în prezent. Finalul va rezerva o mare surpriză cititorului care urmărește
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu grație și maturitate, toate faptele aiuritoare ce răscolesc viața liniștită a semenilor ei. Jurnalul Iuliei e cutia de rezonanță a cărții, unde fiecare temă capătă coloratură afectivă. Aici se conturează și o delicată poveste de dragoste, la care Iulia meditează cu o neașteptată luciditate. Modelul fetei romanțioase trecuse, și ceva din comportamentul și gândirea Iuliei anticipează emanciparea feminină ce avea să urmeze în două-trei decenii. Ajutoare narative de neprețuit pentru autoare în conturarea lumii bucureștene se dovedesc și alte câteva
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deliciile lenei. Cei care nu sunt în stare de nimic sunt capabili de orice. Și trântorii trăiesc tot din muncă. Dar a altora. În cazul grafomanilor, lenea ar putea deveni o sublimă virtute. Rezemat etnic în coada lopeții, românul tranziției meditează existențial în fața muncii. În relațiile cu statul, mulți cetățeni se comportă ca niște slugi leneșe și hoațe. Cel mai infect drog rămâne lingușirea. De râie scapi ușor. Ea nu e ca lingușirea. Trepădușii știu că de la înaltele mese rămân întotdeauna
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
plimbarea, bine-mersi, nu împreună cu soția ca de obicei ci, de unul singur, prin locuri cât mai puțin umblate. Un ochi atent ar fi observat că dorea cu tot dinadinsul un loc de plimbare cât mai retras, unde avea posibilitatea să mediteze în voie și să stea de vorbă cu sine însuși, în special după ultimele evenimente care au început încă cu o săptămână în urmă. Până se va clarifica situația, va trebui să ocolească un adevăr fundamental și de netăgăduit. Ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o pătează vreun astfel de defect legat de moralitate, știu bine. Ce nu-mi convine, mai exact, la ea? Unde este problema de nerezolvat? Ce prag îmi înalță dânsa și de care eu să nu pot trece? Rămâne să mai meditez. Fără îndoială că acum ea așteaptă ceva de la mine, vrea un semn, îmi vrea răspunsul. S-o rănesc?” Ei bine, negreșit, trebuie musai să nu uit a mai aminti în grabă, din fuga condeiului, de încă o întâmplare - am putea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl copleșesc pe deplin, se alcătuiau la el într-o suferință psihologică și morală, ce îl determina să mediteze adânc, într-o mare încordare a forțelor sale spirituale, asupra a ceea ce avea de făcut în continuare. Grea misiune! Iar astfel, după un răstimp de intensă trăire a vieții lui interioare, înțesat de șiroaie de cugetări și de reculegeri dese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu și-o lăuda, însă nicidecum nu se socotea un ticălos, așa cum poate că îl socotește cititorul acum, plin de mânie. Era doar arogant și rece. Avea o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
puterea ei de apăsare, îndreptată numai înspre mine, fiindcă, dacă nu reușisem eu să-i unesc prin gândul, vorbele și faptele mele bune, reușise să-i unească, cum nu se poate mai bine, invidia pentru succesul meu mult meritat. Da! Meditând acum, îmi dau seama că dintotdeauna invidia a fost un dușman de temut al omului și cel mai agresiv agent de distrugere al progresului, care este specifică doar sufletelor mărunte și nedemne, căci invidia este modalitatea prin care ura omului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece mai departe cu nepăsare, plictisit. Am ascultat acolo, astfel, o poveste de iubire, ce m-a făcut adânc să meditez, poveste pe care îmi propun aici să o redau întocmai în forma în care a ajuns ea la mine, fără să îi adaug deloc, însă, acele înfrumusețări artistice și speculații inedite, obicei specific doar scriitorilor șireți, ce ascund cu dibăcie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ființa ei, la rostul ei în lume și la împlinirea ei ca om. Unde îi erau, deci, toate acestea? Bună întrebare! Nici ea n-ar fi putut să-și răspundă prea bine. În fond, la lucrul acesta merită fiecare de meditat. Unii oameni își dau seama încă din tinerețe de amăgirile pe care viața li le pune dinainte, alții își dau seama de ele pe parcursul ei, mai devreme, sau mai târziu, iar alții nu-și dau seama niciodată și mor precum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
reprezintă un sinonim perfect al vieții superioare, de care eu doresc, cu tot dinadinsul, să ai tu parte de acum înainte. Deocamdată, însă, nu se petrece nicidecum astfel, nici cu tine, nici cu ceilalți. Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să stai încătușat tot mereu în Istorisiri nesănătoase fericirii 135 colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
chiar contează! În plus, nu uita că, în viață, singurul scop important al omului este să îmbrățișeze nu adevărul acceptat de toți, ci adevărul pe care-l simte el că-i adevărat! Acum, decizia îți aparține întru totul ție. Poftim, meditează. Pe urmă, alege. Eu mi-am terminat treaba aici! Și, sfârșindu și lunga tiradă pe un ton triumfător, Luiza, nemaiașteptând vreo posibilă replică din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Deja mi s-a făcut mult prea lehamite de viața asta, așa cum este ea acum! Ah, destinule, uite ce te rog, uită-mă! Asta-i toată rugăciunea mea. Am să mă culc acum. Amin!” Istorisiri nesănătoase fericirii 161 Și așa meditase, plin de ură, de durere și de ambiții proprii, Șerban. Iar aceste gânduri ale sale reuniseră în el toate bolile, insomniile și viciile, de care încă nu se vindecase și care, de mult timp încoace, îl tot încovoiau sub greutatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu sinuciderea sa. Iar problema aceasta ajunsese, în cele din urmă, să îl pună foarte serios în dificultate; gândul că nar mai putea avea în permanență prafurile acelea halucinogene în buzunar îl măcina de-a dreptul. Era descumpănit. Mult mai meditase el la ce era de făcut în continuare. Astfel, judecând cu atenție sporită și întorcând problema pe toate părțile, ajunsese, până la urmă, la o soluție salvatoare, la o soluție mântuitoare, dar, totodată, la o soluție numai de compromis și foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bărbat nu poate niciodată să afirme că nu se gândește la o femeie și prin prisma patului sau că l-ar fi interesat în tinerețe, la aceasta, mai mult capul decât dosul, dar nici că, până la anii senectuții, ar fi meditat la ea, făcând abstracție de carnea și oasele ei). Frumusețea Reliei, încă de la început, nu era una exclusiv exterioară, corporală, cu toate că impresiona încă din prima clipă suplețea corpului ei, chiar prea slăbuț, cu oase prea ascuțite, și mai ales cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
părți n-au preț, ci, asemenea unui lanț, trag după sine noi morți, iar corturile rămân lipsite de brațe puternice și copiii cresc fără să audă glasul tatălui lor. Timp de câteva minute nimeni n-a vorbit, căci trebuiau să mediteze asupra învățăturilor ce se desprindeau din istoria pe care bătrânul Suilem tocmai o povestise și n-ar fi fost frumos să le uite imediat, fiindcă pentru asta nu merita să deranjeze un bătrân atât de venerabil, ce-și pierdea ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o sută de metri, încercând bucuria de a-și imagina ce-ar gândi acel om dacă ar ști că targuí-ul pe care îl jignise și îl disprețuise stătea așezat acolo, în fața lui, sprijinit de un palmier, lângă jăraticul unui foc, meditând dacă era mai convenabil să-l omoare în acel moment sau s-o lase pentru mai târziu. Pentru toți acei oameni de la oraș transplantați în deșertul pe care niciodată nu aveau să învețe să-l iubească și pe care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu dumneavoastră. Nimeni nu cunoaște ca mine regiunea aceea. — Cineva trebuie să preia comanda aici. Puteți avea încredere în caporalul Mohamed. Iar soția lui știe să folosească radioemițătorul. Făcu o pauză ca să înghită. — Aici nu se întâmplă niciodată nimic. Locotenentul medita, în timp ce Souad servea ceaiul clocotit și dulceag, parfumat și îmbietor. îi plăcea sergentul, se simțea bine în compania lui și era singurul dintre oamenii săi care-l putea prinde pe fugar. Poate tocmai din cauza asta, în mod aproape inconștient, încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
arma sprijinită de genunchi, înghițea cu poftă, fără să savureze mâncarea, aproape înecându-se. — Ascultă, îl avertiză. Dacă ajungem la puțul de la Sidi-el-Madia, o să trăiești. Dacă nu ajungem, o să te omor chiar dacă nu ești tu de vină. îl lăsă să mediteze la ceea ce spusese și adăugă în încheiere: — Și ține minte că sunt un inmouchar și-mi țin întotdeauna cuvântul. Unul dintre soldați, un băiat tânăr, zise convins: Aveți grijă, domnule locotenent. E nebun și-l cred capabil să facă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]