5,440 matches
-
n-am folosi chiar gândirea pentru a afla „cum lucreazea? ” În ultimele decenii, evoluția societății omenești a fost marcat fundamental de trecerea acesteia către o societate puternic informaționalizată, fapt ce s-a răsfrânt și asupra evoluției sistemelor educaționale, care au menirea de a pregăti omul din societatea viitoare. Pe drept cuvânt, acum se pune problema găsirii unor răspunsuri cât mai corecte la douîntrebări: ce învățăm? și, mai ales, cum învățăm? sistemele educaționale trebuind sdea soluții cât mai corecte și concrete la
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
dezvoltarea istoriografiei europene în prima jumătate a secolului trecut. Studiile efectuate la Paris, și-au pus amprenta asupra tânărului venit din Moldova, care se remarcă tocmai la istorie și geografie. Cunoașterea istoriografiei franceze a putut să-i întărească credința în menirea socială a istoriei. Pe de altă parte, studiile de la Berlin i-au dezvăluit preocupările unei istoriografii interesate de problemele naționale, după cum aveau darul să-i atragă atenția asupra problemelor metodologice domeniul în care cercetările istorice din veacul trecut au fost
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
s au încălcat în picioare, numai pentru că nu am avut conștiința naționalității noastre, numai pentru că n-am avut pe ce să ne întemeiem și să ne apărăm dreptățile”., deci pentru că nu ne-am cunoscut istoria. Pentru Mihail Kogălniceanu, istoria are menirea de a oferi o bază pentru înțelegerea prezentului și pentru descifrarea viitorului. Este adevărat, cunoașterea trecutului ca dând posibilitatea unor previziuni în ceea ce privește deznodământul imediat al evenimentelor contemporane. Privită pe un plan mai general, istoria națională î-i apare ca oferind
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
împotriva Turciei, nu numai pentru a rezolva pe calea armelor diferendele cu Imperiul Otoman, ci și pentru a dovedi lumii întregi că aspirațiile ei sunt pe deplin justificate. Lupta diplomatică clarvăzătoare desfășurată sub conducerea ministrului de externe român, a avut menirea să susțină efortul militar, eroii al armatei române în bătăliile de la Plevana, Vidin, Rahova și Smârdan. În situația creată, Mihail Kogălniceanu însărcinează agențiile diplomatice ale României, ca să aducă la cunoștința puterilor poziția României și să le ceară recunoașterea ei până la
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
etape. Se impunea realizarea în primul rând a unității Moldovei și Țării Românești și apoi a independenței. După înăbușirea revoluției române(1848-1849) prin intervenția masivă contrarevoluționară externă pe întreg teritoriul național se instituia un regim de ocupație militară. El avea menirea 64 să împiedice reizbucnirea revoluției și să stopeze lupta pentru unitate și independență. Potrivit Convenției de la Balta Liman, încheiată între Rusia și Turcia, în 1829, au fost numiți, domni pe 7 ani puși sub controlul puterilor de ocupație, Grigore Al.
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
fără număr-câte-ncap în om/Printr-un cusur anume să destrame/ Întreaga cumpănire;-un dram de rău/Mănează toată nobila plămadă,/Spre-a ei rușine//."227 Ca întotdeauna, Hamlet dă glas adevărului într-un canon al personajelor ce îndeobște au această menire. De pildă, tradițional în societatea europeană a Evului Mediu, apare acea figură familiară curților regale: bufonul. Burlesc prin expresie, cu o costumație extravagantă, acesta rostește "crudul adevăr", chiar dacă mascat. Permițându-și să spună ceea ce omului de rând îi este interzis
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe geană; în locul datoriei de a ajuta pe cei din jurul tău, de a le asculta păsurile îți impui strângerea sufletului și trecerea mai departe, cu toate ifosele a-tot puternciei" ( „Înălțarea " nr.1 ) Intelectualul Densusianu observă că este conștient de menirea sa. În articolele sale nu uită să ceară pentru țăranii și orășenii săraci o stare materială bună, un trai omenesc, ocrotirea sănătății, educație: Printre țărani, Vrem pământ al țăranilor. Nu reușește în mișcarea de la „Înălțarea”, datorită sincerității și onestității sale
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
în grupa celor cu această problemă de bază, ținându-se însă seama de particularitățile bolii cronice. În cazul unei deficiențe, activitatea logopedului va merge pe ambele planuri. Ca privitor al celorlalte categorii de persoane cu CES, și în privința bolnavilor psihici, menirea defectologului este de a coordona o echipă multidisciplinară aptă de a integra subiectul în colectivitate, astfel încât să-și poată asigura într-o măsură cât mai mare independența personală, economică, și culturală. Capitolul XII Polihandicapul Până nu de mult, printre entitățile
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
urmă, defectologia se transformă dintr-o meserie într-un mod de viață. Bineînțeles că sunt diferite motivații pentru a exercita această muncă: banii, notorietatea în domeniu, rutina etc. Este evident că nu oricare specialist are calitățile unui misionar a cărui menire pe pământ este de a integra în societate pe cei care nu pot să realizeze singuri acest lucru. Ca în orice profesie, există meseriași unii foarte eficienți, alții mai puțin și artiști. Defectologul devine un artist al meseriei în măsura în care trăiește
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
și extaz întru realipire la Zeul originilor (vindecat de eroare), formulează chiar destinul eroului-amant: călătoria inițiatică spre izvoarele lumii, înveșmântat în ficțiune. Cei doi îndrăgostiți tocmai împlinesc un mit de parcurs, îl oficiază cu viețile lor, îl rescriu amintindu-și menirea mitopoetică a eternei reîntoarceri. Sublimul erotodelirului triumfă asupra morții, ca în "Cântarea Cântărilor". Scenă ce nu exclude o formidabilă lovitură de teatru. Cititorul sensibil se îngrozește (nu însă și Baudolino!) aflând că acea creatură nepământeană ascundea sub candida mantie, de la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
urbe, victima se instruise cu nimeni altul(a) decât Sadim în etapa sa de superenergumen. Ce are totuși șansa de a percepe misterul acelui discipol tăcut. Victima este, ca și grefierul, sinonimul artistului, ce va fi uns de Tatăl, cu menire providențială, hiperionică. El, omul de prisos, naufragiatul, incompatil cu ipocrizia universală, va avea parte, prin actul pur al visului artistic, de perenitate și putere supremă. Expresie a iubirii și alterității, mesianismul orfic al victimei indus grefierului va lucra împotriva lumii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ademeni ajunge să o obosească. ../'pe perna răului Satan Trismegist/ el leagănă Îndelung spiritul nostru vrăjit / iar prețiosul metal al voinței noastre / este În Întregime vaporizat de acest savant alchimist”. Tremurul din oglindă, vibrația pe care o induce Hyperion are menirea de a ține trează conștiința eroinei, a fetei de Împărat. Prin această mișcare el prinde Într-o rețea deasă de abur spiritul fetei. In cercurile concentrice pe care le propagă țintuiește sufletul fetei Îl coagulează, Îl centralizează. Luceafărul eminescian. O
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
dezvoltarea istoriografiei europene în prima jumătate a secolului trecut. Studiile efectuate la Paris, și-au pus amprenta asupra tânărului venit din Moldova, care se remarcă tocmai la istorie și geografie. Cunoașterea istoriografiei franceze a putut să-i întărească credința în menirea socială a istoriei. Pe de altă parte, studiile de la Berlin i-au dezvăluit preocupările unei istoriografii interesate de problemele naționale, după cum aveau darul să-i atragă atenția asupra problemelor metodologice domeniul în care cercetările istorice din veacul trecut au fost
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
s au încălcat în picioare, numai pentru că nu am avut conștiința naționalității noastre, numai pentru că n-am avut pe ce să ne întemeiem și să ne apărăm dreptățile”., deci pentru că nu ne-am cunoscut istoria. Pentru Mihail Kogălniceanu, istoria are menirea de a oferi o bază pentru înțelegerea prezentului și pentru descifrarea viitorului. Este adevărat, cunoașterea trecutului ca dând posibilitatea unor previziuni în ceea ce privește deznodământul imediat al evenimentelor contemporane. Privită pe un plan mai general, istoria națională î-i apare ca oferind
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
împotriva Turciei, nu numai pentru a rezolva pe calea armelor diferendele cu Imperiul Otoman, ci și pentru a dovedi lumii întregi că aspirațiile ei sunt pe deplin justificate. Lupta diplomatică clarvăzătoare desfășurată sub conducerea ministrului de externe român, a avut menirea să susțină efortul militar, eroii al armatei române în bătăliile de la Plevana, Vidin, Rahova și Smârdan. În situația creată, Mihail Kogălniceanu însărcinează agențiile diplomatice ale României, ca să aducă la cunoștința puterilor poziția României și să le ceară recunoașterea ei până la
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
etape. Se impunea realizarea în primul rând a unității Moldovei și Țării Românești și apoi a independenței. După înăbușirea revoluției române(1848-1849) prin intervenția masivă contrarevoluționară externă pe întreg teritoriul național se instituia un regim de ocupație militară. El avea menirea 64 să împiedice reizbucnirea revoluției și să stopeze lupta pentru unitate și independență. Potrivit Convenției de la Balta Liman, încheiată între Rusia și Turcia, în 1829, au fost numiți, domni pe 7 ani puși sub controlul puterilor de ocupație, Grigore Al.
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Dacă măsura noastră va fi însă capacitatea unei minți de a înnoi în mod radical temele, interogațiile și practica filozofiei, atunci va trebui să ne amintim și de Ludwig Wittgenstein. În reflecția modernă privitoare la dreptul la existență și la menirea filozofiei, opera lui constituie o provocare ce poate fi comparată cu cea pe care au reprezentat-o, cu un secol și jumătate mai înainte, Criticile lui Kant. Wittgenstein a fost aproape necunoscut în România, înainte de 1990. Îmi amintesc că într
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Ottoline Morell din anii 1912-1913. Iată doar o exprimare caracteristică: „Pasiunea lui filozofică este mai puternică decât a mea. Față de avalanșele sale, ale mele par să fie bulgări de zăpadă.“ Când reflecta asupra faptului că pentru ființe care au o menire opera lor trebuie să însemne totul, Wittgenstein își amintea de Beethoven. Iată cum îl vedea el pe Beethoven: „Un prieten a bătut la ușa lui și l-a auzit cum «blestema, urla și cânta», lucrând la noua lui fugă. După
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
parte, autorul afirmă că folosirea expresiilor limbajului în viața de fiecare zi este în ordine și că această folosire va trebui să constituie baza clarificărilor pe care le oferă cercetarea filozofică. Jocurile de limbaj, pe care le imaginează Wittgenstein, au menirea să o facă cât mai transparentă. Pe de altă parte, se semnalează cu insistență că multe încurcături și confuzii conceptuale, acele confuzii pe care Wittgenstein le numește de obicei „gramaticale“, devin posibile, ba chiar de neevitat, deoarece suntem induși adesea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de vedere mai nepartizane, mai obiective, libere de acele înclinații și idei preconcepute pe care Francis Bacon le numea „idoli“. Ne putem astfel ridica deasupra a ceea ce desparte indivizi, grupuri sectare, mari colectivități sau epoci istorice, în imperiul rațiunii universale. Menirea „noii filozofii“ este să promoveze ascensiunea din lumea gândirii comune - o lume a erorii și a confuziei - în orizontul pur al rigorii logice și al cunoașterii obiective. Friedrich Waismann, un membru mai tânăr al Cercului, care a lucrat cu Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu prin detașarea de limbajul comun, ci, dimpotrivă, printr-o mai bună înțelegere a modului cum funcționează expresiile sale. Este înțelegerea pe care o pot promova asemenea demersuri cum sunt imaginarea și descrierea jocurilor de limbaj.79 Russell credea că menirea filozofului este de a purifica ceea ce este impur, de a elimina ceea ce este ambiguu, de a preciza ceea ce este vag. Pe o altă cale și într-un alt mod decât Platon, filozofia va trebui să promoveze o mișcare în sus
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în puținele texte dedicate acestui fel de supraviețuire. Însăși vocabula supraviețuire sugerează nevoia unei escatologii în acest caz, una individuală, nu una universală de care conștiința artistică nu este deloc străină. Acela care își atribuie, frecvent, o gesticulație și o menire de cosmocrator știe că, de fapt, nu e decât "stăpânul cuvintelor mele" (Apariții ciudate ale Aurorei. Eutanasie). Că doar arta îl salvează de propriul întuneric (de "întunericul din mine cu aripi și gură de lumină"!), prelungind "dincolo de mine câteva șuvițe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
teme?/ Eram un zeu de lacrimă flămând/ Nu învățasem rugi și nici blesteme// Azi văd din ceruri îngerii căzând". Creația rămâne totuși marea obsesie a lui Valeriu Stancu. Cele mai frecvente reflecții din textele sale poetice reiau cu insistență problematica menirii creatorului și a operei sale într-un timp în care aceasta este mai degrabă taxată ca revolută. Spre deosebire de cei mai mulți dintre congeneri, scriitorul este cât se poate de convins de legitimitatea poeziei de a exista și, mai mult, de a-și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ambiția, jocul, știința, orgiile, cafenelele, vânătoarea. Dacă o femeie riscă să afișeze alte ambiții decât cele ce țin de familie și dragoste, ele sunt dezaprobate și judecate de întreaga societate. Orice expresie a voinței feminine autonome este considerată o amenințare. Menirea ei este de a fi docila și devotată. Caracterul predilect masculin-public și feminin-privat în secolul al XIX-lea, care antrenează diviziunea genurială a rolurilor, a obligațiilor și a spațiilor, este contrazisa de femeia pariziana, care încalcă hotarul odată stabilit și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
catahreza, oximoronul, parafrază sau paradoxul merită o atenție aparte și instituie moduri practice ale emergentei unei realități fictive că joc al limbajului. L i m b a j u l n o n v e r b a l are menirea să-l dubleze pe cel verbal. Există un anumit mod de a evolua în societate, de a saluta, de a se prezenta, mii de gesturi, mai ales feminine, prin care se recunoaște imediat locuitorul capitalei, observă F.Hoffet [p.91
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]