KorAP: Find »[drukola/base=micuț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 ...194 >

4,850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

căci n-a mai Îndrăznit niciodată, după ce ea Îi Îndepărtase cu blândețe mâna, să-i vorbească din nou), totul devenea mult mai dificil. Totuși, Caroline Yessayan, În Întregul ei omenesc, nu era pusă În cauză. Dimpotrivă, Caroline Yessayan, o armeancă micuță cu privire blândă de mielușea, cu părul lung, buclat și negru, eșuată În dormitoarele sinistre ale internatului de fete din Meaux În urma unor complicații familiale fără ieșire, Caroline Yessayan, chiar și singură, constituia un motiv de a spera În umanitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Însângerată. O picătură Începea să se formeze pe capul sexului său, care era fierbinte, umflat, străbătut de furnicături cumplite. Una dintre fete, o brunetă zveltă, ieși de sub duș; luă un prosop și Își tamponă sânii tineri cu satisfacție. O roșcovană micuță Își scoase slipul și Îi luă locul sub jet; părul ei pubian era de un blond auriu. Bruno scoase un geamăt ușor, simți că-l ia cu leșin. Mental, se vedea apropiindu-se de ele. Avea dreptul să-și scoată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Încetul, prin sufocare. Băieții se strângeau În cerc, Îi urmăreau agonia cu ochi strălucitori. O altă distracție favorită era să taie cu foarfecele cornițele melcilor. Întreaga sensibilitate a melcului se concentrează În aceste cornițe, care se termină cu niște ochi micuți. Lipsit de ele, melcul nu mai e decât o grămăjoară moale, chinuită și dezorientată. Michel Înțelese rapid că trebuie să se țină departe de tinerele brute; În schimb, nu avea a se teme din partea fetelor, ființe mai blânde. Această primă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

opus al camerei, Maya ridică ochii de la crăticioarele cu ceară și sticluțele cu ojă. Maya e cosmeticiana care se ocupă de mine azi. Are părul lung și negru prins în coadă împletită traversată de o șuviță albă, și un inel micuț de argint în nas. — Vreo problemă cu chestionarul ? zice cu glasul ei plăcut. — Ți-am spus că sunt ușor pe fugă, am spus politicoasă. Chiar e nevoie să răspund la toate întrebările astea ? — Vrem să avem cât mai multe informații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
verific e-mail-urile la fiecare... treizeci de secunde, poate. Ideea e că în treizeci de secunde se pot schimba multe lucruri. — Și, în plus, Samantha, continuă Maya, vezi vreun computer în camera asta ? — Nu, răspund, privind ascultătoare în jur la încăperea micuță scufundată în penumbră. — De asta rugăm clientele să își lase toate echipamentele electronice în seif. Și nu e voie cu telefoane mobile. Și nici cu computere portabile. Își întinde larg brațele. — Acesta este un loc de reculegere. O oază departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
dar mă simt tot mai straniu cu fiecare clipă care trece. — Dormitorul verde... După cum vezi, nu avem nici copii, nici animale... Fumezi ? mă întreabă brusc, trăgând fumul în piept. — Îhm... nu. Mulțumesc. — Nu ne deranjează, să știi. Coborâm niște scări micuțe și pun mâna pe perete pentru a-mi păstra echilibrul, dar florile de pe tapetul din fața mea o iau la vale. — Te simți bine ? spune Eddie, prinzându-mă chiar în clipa în care mai am puțin și mă prăbușesc pe podea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sos ? Așa te-au învățat la... Se oprește și miroase atent aerul. Ia stai așa. Arde ceva ? Îl privesc neajutorată cum deschide cuptorul, apucă expert o mănușă de bucătărie și trage afară o tavă de copt acoperită cu niște buburuze micuțe negre. Mazărea mea fină. Am uitat complet de ea. — Astea ce mai sunt ? zice siderat. Căcăreze de iepure ? — E mazăre fină, îi răspund. Îmi ard obrajii, dar ridic mândră din bărbie, încercând să-mi recuperez demnitatea pierdută. Le-am pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

La ora unsprezece, a doua zi dimineață, Încă n-am reușit să fac planul de bătaie. În mintea mea, o făceam undeva În spatele unui ghiveci sau așa ceva. Dar, acum că mă uit mai bine la ele, ghivecele astea sînt chiar micuțe ! Și nici măcar n-au prea multe frunze ! E exclus să mă pot ascunde cu Connor În spate unuia dintre ele, darmite să riscăm... vreo mișcare. Nici la toaletă n-o putem face. La toaleta fetelor e mereu cîte cineva, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

În seamă și m-am ridicat. - Ce-i cu crengile alea din mâinile voastre? am apucat să Întreb dar, În clipa aceea, auzii un șuierat surd. - Umbra! - răcni Enkim și deîndată mă azvârlii la pământ. Stk! - o suliță din aceea micuță se Înfipse În fața noastră deși cei trei, văzusem cu ochii mei, nu făcuseră nici o mișcare. - Ne pândesc și alții, am strigat și m-am rostogolit precum bulumacul, Încercând să găsesc un ascunziș Îndărătul tufelor. Din spate se ridicară Însă chiote

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
neamul când Îi pusese la cale. - Bune ar fi fost femeile alea acum, măi Krog! - scrâșni Enkim, cu furie, În spatele meu. - Cin’ te-a pus să vii cu mine? Ne-am repezit În crâng și, stk, stk, stk - sulițele alea micuțe ne vâjâiră pe lângă urechi. Apucai să zăresc una care tremura, Înfiptă adânc În scoarța unui copac. Chiotele se apropiau din ce În ce, așa că ne-am aruncat orbește În desiș. Crengile acoperite cu spini ne băteau peste față, pe brațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
aceia ne răsări deodată În față. Era mare ca o stâncă din cele ridicate pe culmile munților mei și ziceai că nu l-ar fi clintit de acolo nici cutremurele cele mari. Rânjea, blestematul și puse o suliță din aceea micuță În creanga cea arcuită. - Tată, care ai făcut bolovani, m-am rugat eu cu glas tunător și, ca Întotdeauna, Tatăl m-a ajutat - În fața mea văzui o vatră părăsită, din pietre de prundiș. Mirat de glasul adânc ce părea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
l-am dat Umbrei, după cum se cădea. L-am lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am luat-o la goană spre vale. Stk, stk, suuff! - Ah, chirăi Enkim, ascuțit. Căzuse În genunchi și avea o suliță din aceea micuță Împlântată În partea de jos a pășitorului. - Fugi! răcni Enkim. Moru te-a trimis pe tine, nu pe Enkim! Am strâns din dinți. Cum să-l las pe cel care mă trecuse apa care curge mereu? Cum să-l las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mai dă-l Încolo! M-am aplecat și m-am uitat la pășitorul său, să-i văd rana. Era legată cu frunze de pătlagină, după cum știa orice copil. - Doare puțin. Am avut noroc. După ce m-au străpuns cu sulița aia micuță... - Ei Îi spun săgeată, i-am zis. - Bine. După ce m-au străpuns cu săgeata, m-am rostogolit până la apa care curge. Am ajuns pe mal, undeva mai jos de aici. Am intrat În apă, m-am lăsat dus la vale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
făcute. - Cum rămâne cu pășitorii atunci? am Întrebat. - Cuvintele pentru pășitori sunt povara ta, pufni el În râs. Ia meșteșugește-le tu! Dilc era un om slab cu părul cărunt și creț. L-am găsit făcând un fel de lespezi micuțe din mâl pe care le lăsa apoi să se usuce la soare. Le măsura pe fiecare În parte, străduindu-se să le facă pe toate la fel. Am vorbit cu el despre vreme. Zicea că-l dor din ce În ce mai tare oasele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mulți dintre oamenii lui vorbesc mai mult decât alte neamuri. Ah, căscă el ochii de parcă tocmai găsise ceva, te gândești că nu toate casele de pe pământurile astea o să te primească la fel de bine. M-am ridicat. Runa Îl Înfășa deja pe micuț. Îi dăduse țâță, iar Unu căsca și gungurea - dar nici cei mari nu prea scoteau altfel de sunete pe atunci. - Oare cum de o fi ajuns la voi vestea că am plecat În călătorie? l-am Întrebat pe Aban deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și ne sfâșie pieile. N-am mai putut să vedem nimic și, curând, nu mai eram În stare nici să suflăm din cauza firelor mărunte de nisip care ne intrau În nas și În gură. Ne-am strâns toți trei În jurul micuțului care nu mai scotea nici un sunet. Nici măcar nu plângea, bietul de el. Când și când, În clipele scurte În care lumina lunii se strecura printre vâltorile de nisip vuitor, Îi zăream ochii: căutau de la unul la altul, abia Încruntați, așteptând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Dogonii scoteau apă limpede când era seceta mai mare. Eh, printre celelalte stele ale Câinelui Mare, Tuni Îmi arătă una căreia Îi spunea Binu Tolo. Apoi, mă puse să-mi Încordez privirea, ca să Încerc să văd o altă stea, mai micuță, care rătăcea prin văzduh alături de Binu Tolo. N-am văzut nimic. - Nici n-ai cum s-o vezi, pufni Tuni În râs. Nimeni n-o vede pe Po Tolo. Po e cel mai mic lucru pe care Îl știe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu minte... Tu zi ce vrei, și noi aia o să facem... Păi, da, că la asta erau cuvintele cele mai bune. Unul vroia ceva și ăilalți spuneau că da. Chiar Începusem să mă gândesc la vremurile alea, În care unii micuți și slăbuți de tot, ia, ca mărunțeii lui N’jamo să zicem, vor fi căpătat puterea prin vorbe. Asta dorea nesăbuitul ăla de Moru, fir-ar să fie: să Împartă aceleași vorbe tuturor, numai ca să asculte unii de alții fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Am părinți din care vin, Am copii În care plec, Am femeie și fârtați, Și de mor, și de scap! De cum Încheiarăm cântul, ni se Îngustară privirile și nu mai văzurăm decât dușmanul. În clipa aceea, mi-am luat sulița micuță pe care mi-o dăruise Kikil și am strigat din străfundul rărunchilor: - Poate mor, poate scap! Ceilalți Îmi răspunseră la fel și atunci, ne repezirăm spre vrăjmași, urlând precum fiarele, ridicând sulițele și topoarele, În timp ce arcașii noștri se dădură de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și i-am repezit sulița micuță a lui Kikil În vintre, acolo unde se unește coapsa cu burta. Blondul horcăi, dar era atât de voinic, Încât se dădu Înapoi, cu bâta ridicată deasupra capului. Un șuvoi de sânge prinse a-i țâșni, Întrerupt, de la rădăcina coapsei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

dar are un temperament prea tumultos, pe care trebuie să‑l țină În frâu. Temperamentul Îl determină să fie nearticulat. Ea e cea rațională și a venit Îmbrăcată Într‑un taior albastru cu două rânduri de nasturi În față. E micuță. Sau poate că soțul ei supradimensionat o face să arate plăpândă. Oricum, are o mutriță drăguță, englezească, și care privește mereu În sus. Cred că atunci când copiii se uită la ea, văd o față plăcută, Înțelegătoare... - Și deci care‑i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
de toaletă, CD‑urile etc., erau Îndesate laolaltă În pungi de supermarket. Eu am fost urcat Într‑un scaun cu rotile și Încărcat apoi În remorca unui camion. Acolo am dat peste biroul meu - ba nu, peste cabinetul unei surori, micuț, dar pus la punct, și cu lumină electrică. Placa din spate a camionului a fost ridicată și Închisă; părțile laterale erau deschise, camionul a mugit și s‑a repezit direct În subteran, Într‑un tunel. Un timp a rulat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

nu, ba nu. Am să merg cu tine. Am să merg cu tine pentru că te iubesc foarte mult și am să merg cu tine, da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce spui tu? Ce spui? IOANA: Da, te așteptam de când eram foarte micuță. Mama îmi tot spunea că ai să vii dar eu începusem să cred că totul e o minciună. Da. Mă rugam în fiecare seară la tine, ea să vii. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Tulburat.): Ioana, tu ești nebună. Și tatăl tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
gemeni? Grubi a avut un frate geamăn? IOANA (În transă.): Da, da... Au fost gemeni. Iar Grubi n-o să poată călători niciodată prin ploaie. Și eu am avut o soră geamănă, care și ea a plecat de acasă, când era micuță și a călătorit și ea prin ploaie. Și într-o zi am găsit-o aici, la marginea câmpului și am adus-o cu drezina și a mai trăit trei zile și după aceea am îngropat-o în spatele gării. Și nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

în cartierul Pajura. Iată-l și pe micuțul găsit acum numai o oră de către doamna... ─ Mă numesc Garofița Mihai, am treizeci și opt de ani și-s bucătăreasă la Spitalul Obreja. Doamna Mihai, spuneți-ne cum l-ați găsit pe micuț? Da’ nu-i micuț că-i micuță, apăi să vedeți cum o fost. De-abia am ajuns acasă de la servici și am coborât să duc gunoiul, când aud io p-aci prin întunerec un glăscior de cocon, un scâncet, înțălejeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]