7,435 matches
-
bine sprijinite politic, cu proptele portocalii, solid ancorate în partea cea mai de sus a puterii. S-a observat chiar și din Cosmos, de către marțienii de serviciu pe Galaxie că în România în orice problemă se caută soluții-gigant, valabile în mileniul viitor, soluții care cer proiecte de sute de milioane de euro, făcute doar pe hârtie în zilele noastre, din puținii bani pe care-i avem. Nu se iau în calcul, niciodată, lucrurile simple cu adevărat, la soluții aflate la îndemână
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe întuneric în învălmășeala aceea, (lumânări nu erau, iar „lampa lui Ilici”, becul electric, nici pomeneală), Dumnezeu s-a gândit că-i trebuie lumină. Ia te uită, asta înseamnă clar că, înainte de a-i trăsni prin cap ideea cu facerea, milenii și milenii de-a rândul, bietul moșulică a orbecăit ca moroiul prin întuneric. Ce noroc pe noi că nu s-a accidentat lovindu-se de ceva, mai ales la cap, dar după cum am spus și mai sus, n-avea de ce
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în învălmășeala aceea, (lumânări nu erau, iar „lampa lui Ilici”, becul electric, nici pomeneală), Dumnezeu s-a gândit că-i trebuie lumină. Ia te uită, asta înseamnă clar că, înainte de a-i trăsni prin cap ideea cu facerea, milenii și milenii de-a rândul, bietul moșulică a orbecăit ca moroiul prin întuneric. Ce noroc pe noi că nu s-a accidentat lovindu-se de ceva, mai ales la cap, dar după cum am spus și mai sus, n-avea de ce se lovi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
guvernamentală, PSD, PNL, PC, au vreun dinte împotriva mea, că altfel nu pot să zic. Poate mă veți învinui că sufăr la modul acut de paranoia, tip Vasile Vecinu , (acest tip de paranoia, savanții o vor descoperi de abia în mileniul următor), dar pot să vin cu argumente puternice, care vă vor convinge, că este adevărat ceea ce am spus mai sus, ba o asemenea măsură îndreptată în primul rând împotriva mea, o să vedeți cum poate afecta o mulțime de oameni
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în memoria colectivă o dată anume, noaptea de 21 iulie 356 î.Hr. În acea noapte, un om care se considera singur și neștiut a incendiat minunatul templu al Artemisei din Efes. Așa se spune, iar cuvântul a traversat deja secole și milenii. Se mai spune că, în acest fel, Erostrates ar fi dorit să scape de anonimatul care l-a dus la disperare și l-a făcut nefericit. Gestul său ne apare fără îndoială absurd, însă în ce privință? Prezența reală a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ȘI DUMNEZEU În ceas divin de jubileu, Toate urmând chemarea, Au plâns Iisus și Dumnezeu Cu lacrimi cât e marea. Și toate au crescut cu rost, Dar și cu-abateri multe, Cu deznădejdea-n avanpost, Dispuse să n-asculte. După milenii de trăiri În desfrânări cu carul, În violență și grăiri, S-a stins pe-ncetul harul. De-atâtea rele pe pământ Și stricăciuni în valuri De fapte, gânduri și cuvânt, Se surp-a’ vieții maluri. Azi noaptea neagră s-a
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
în memoria colectivă o dată anume, noaptea de 21 iulie 356 î.Hr. În acea noapte, un om care se considera singur și neștiut a incendiat minunatul templu al Artemisei din Efes. Așa se spune, iar cuvântul a traversat deja secole și milenii. Se mai spune că, în acest fel, Erostrates ar fi dorit să scape de anonimatul care l-a dus la disperare și l-a făcut nefericit. Gestul său ne apare fără îndoială absurd, însă în ce privință? Prezența reală a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
coboară din inima pădurii Și cântece vrăjite din lirele naturii, Umbrele-nserării, plutinde pe câmpie Și florile grădinii cu blândă gingășie, Mulțimile de stele care pe Cer lucesc Și tril de păsărele ce vesel ciripesc, Valurile mării cu zbaterea-n milenii Și cântecele care le-ascultă pământenii, Soarele și Luna pe cer când strălucesc, Izvoarele ce cântă, curg ori clipocesc, Frumoase flori ce tainic vrăjite înfloresc, Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc, Îl preamăresc ca mine, ca mine îl iubesc! Când
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
stil, nu în concepții, ci pur și simplu sufletește. Dar asta înseamnă că suntem cu zece ani... mai aproape de personajele sale. în orice caz, textul nu are nici un rid; ca simbolică a timpului netimp și a eului ca sumă de milenii, "cutia cu bătrâni" ne cheamă din cufărul infinit, ascuns, cum spunea Jung, în pivnița ființei noastre. Căci omul cu etaje știe foarte bine că, fără subterane, acoperișul n-ar fi cu putință. P.S. Septembrie 2005. Uite că au trecut alți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că sinuciderea e un gest de supremă lașitate umană. Ha! Alții, dimpotrivă, că e un gest curajos și demn. Ha! Ha! Fleacuri! Este o banală chestiune de opțiune. Dar ți se ia acest drept, câștigat cu greu, după zeci de milenii de adaptare și selecție naturală și artificială. Și asta pentru că viața nu-ți mai aparține ție, ci societății. O societate care apără cu atâta înverșunare proprietatea privată, uită să acorde și să respecte cel mai elementar drept proprietatea privată asupra
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nici n-ați fi trăit. Intrați și ieșiți din viață cât ai zice pește. Nici nu v-ați dumirit prea bine ce-i cu voi, că ați și dispărut de pe firmament. Gândește-te Însă la ce Înseamnă să trăiești secole, milenii, răsmilenii, un timp ce nu are dimensiune. La un moment dat, simți că nu mai poți suporta. Și atunci ce faci, Începi să-ți pregătești, ca să zic așa, ieșirea de pe scenă. Începi să faci demersuri. Te duci la un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-i tremure ușor, iar barba sa de o culoare cînepie se acoperi de broboane de sudoare. Gura Însă Îi melița Întruna. Oaspetele, tot clătinînd din cap, Îi vorbi Mașei despre nu știu ce energie vitală, risipită prin sex, despre imaculata concepțiune, ceasul mileniului, băncile de embrioni conservați În vid și Înmulțirea in vitro. Despre nu știu care origine stelară, explozie primordială și implozia de la sfârșit, despre ființe bidimensioanle și unidimensionale, ce trăiesc la nesfârșit. Despre nu știu care bandă Moebius, despre găuri negre, care semănă cu trîmbițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
e dură. Cât câștigă, atâta beau. Evenimentele s-au derulat cu zeci, dacă nu chiar sute de ani În urmă. De altfel, la noi, preciză el, noțiunea de timp e relativă. Uneori sunt ani ce au mărimea unui secol sau mileniu, alteori anii se Întind pe parcursul unor zile. Dar nu vreau să insist asupra acestor chestiuni. În fine, s-a Întâmplat ca la debarcader să sosească din Olanda un transport de alcool Royal. La noi, marca aceasta de spirt are mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mormânt...!! Tony Pavone, deschise ochii. Privi În cameră câteva momente fără a Înțelege nimic. Nici cine este el, nici unde se află și nici măcar cât a dormit! Oare cât a dormit...? Era sigur, se trezise dintr-un somn de câteva milenii!! Constată Înfricoșat, singurătatea. Întradevăr era singur...! Oare cum a putut să doarmă atât de mult? În prezent el visează ori are Închipuiri de vise...? Desigur, se află Într-un coșciug Înmormântat și, adormit visează...! Deci nu este mort...! Iar dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gura lui deshisă și amplificată la scară fantomatică, scoase un răgnet năpustindu-se asupra lui! De teamă să nu asiste la propia sa moarte, sfârtecat În bucățele, Tony Pavone Închise ochii. Îi ținuse așa, strânși, cine poate ști? Sute, mii, milenii de ani dar ce mai conta? Oare vreo dată va putea realiza la adevărata valoare imaginația uluitoare de-a călători În timp peste milioanele de ani...? Dece nu...? Însfârșit, sperând să mai fie În viață, Închise și deschise ochii...! La
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el rămânând gol, și cu un mare efort de voință manevră corpul până În momentul când se mută În partea comodă a patului. Era dezorientat...! O nelămurită obsesie Îi contamina memoria, În mod inexplicabil. Se trezise după un somn ce durase milenii, după o călătorie În timp, depășind cu ușurință, Însăși viteza luminii...!! Într-un târziu avea să constate totuși, vibrațiile electrice aveau tendință de a-și Încetini ucigătoarele impulsuri penetrante, produse de creerul mic continuând cu coloana vertebrală, iar vibrațiile muzicale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
creerul mic continuând cu coloana vertebrală, iar vibrațiile muzicale pierzându-se În profunzimea generatorului emițător de unde electromagnetice...! Memoria care din fazele anterioare o știa nealterată, avu răbdare să aștepte până În momentul când, limpezindu-se realiză cele Întâmplate...! Întrdevăr, nu dormise milenii iar, toată halucinația se petrecea În creierul său afectat de unele necunoscute toxine. Privind cu interes hainele lui aruncate În dezordine prin cameră, după câteva momente de cugetare reuși să aprecieze la adevărata lui valoare trecerea timpului!! Își aduse aminte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
translatori din sutele de dialecte și feluri de exprimare,pentru o mai corectă Înțelegere și colaborare Între toți locuitorii acestei planete În folosul progresului,a Încrederii reciproce,socotesc absolut necesar, cărturarii zilelor noastre să aibă În vedere ca În următorul mileniu să perfecteze vorbirea noastră a tuturor, Într’un singur fel de Înțelegere, vorbire și scriere mondială...!!” Pendula din holul braserii le confirma faptul: era ora nouă seara. După nouă ore de incredibilă băutură mai puțin deciziile luate pentru care de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se gândește numai la el, lacom fiind cum și unde să-și mai stivuiască banknotele, kilogramele de aur și diamante...! Întradevăr, pentru această binefacere În folosul omenirii, persoana respectivă Încă nu s-a născut și cine poate ști, În care mileniu Își va face apariția...!!” „Vorbind despre o nouă religie, după a mea opinie nici nu va fi prea greu de implementat: slujitorii unor credințe fabricate și depășite de timp au Început să se plictisească de doctrina slovelor ridicole hotărând să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ferește de ispita diavolului...! Iar acum, doresc să răspund la o Întrebare la care din lipsă de timp data trecută nu am răspuns și care suna cam așa. - „Dece oameni vorbesc În mai multe feluri de exprimare...?” Ei bine... În mileniul 2 Înainte de Hristos, Statul Sclavagist Babilon, care ajunsese la un grad avansat de cultură materială și spirituală, au hotărât să construiască un turn cu scări spirale care să fie Înalt până la cer pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu...! Acesta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
au făcut investigații asupra celor doi sateliți naturali, după care s-a Înscris pe orbită În jurul planetei pentru a furniza date despre compoziția scoarței solide a planetei și a pregăti foarte curând pentru astronauți terenul de aterizare, realizând visul de milenii a celor ce studiază harta Universului. După cum suntem informați, o altă sondă spațială a transmis informații despre ce-i cincisprezece sateliți naturali ai planetei Uranus ca În cele din urmă să aprofundeze compoziția planetei În timp ce o altă și mai sofisticată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
texte efemere. Fără efuziuni, fără hamletizări, că aia e masturbare intelectuală, genul de text care-l face să juiseze pe cel care-l scrie (plus câțiva voyeuriști), dar nu rodește. Așa văd eu toată povestea asta: „Atențiuneee! Atențiuneee! Sfârșit de mileniu în Europa, uuultimul deceniuuu!! Mihaela și Mircea - stuuuudiu de caz: Ce fac oamenii cu ce a făcut istoria din ei! Mihaela: Istoria Mircea, nu voi scrie despre istorie, în primul rând fiindcă eu împărtășesc ideea că a noastră continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tari, în mușchi, în puterea minții, în virtute, în tăt ce vrei tu. Mai tari decât suntem de fapt. Asta ne face bine, ne ajută să funcționăm, ne produce o erecție în plus, de aceea povestea s-a perpetuat secole, milenii. Ca să întărim chestia asta, din când în când ne-am arătat mușchii, singura diferență „naturală” de forță, am mai făcut un război, am mai plesnit o femeie peste gură, eei, ca bărbații. Numai că acum majoritatea muncilor nu mai necesită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un cocostârc ce tocmai cobora din zbor și se așeză lângă o tufă, nu departe de drum, părând un paznic al locului. Mă gândeam că armatele lui Darius au intrat cândva aici, în marile grânare, și au rămas, de două milenii, cu privirile mirate, în lumina ireală a necunoscutului cer. După o oră și jumătate - îmi spuneam - voi fi în orașul meu (aflat la câteva zeci de kilometri de aici). Legea după care suntem supuși mediului în care ne naștem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
integrăm în Europa, dar nu în poziție periferică de neglijat, o colonie a statelor U.E., prin tratarea românilor ca cetățeni de rangul doi (un fel de capite deminutio moderni humiliores, nefiind demni de a avea acces la valorile europene ale mileniului trei). Competiția la scară mondială de altă dată ne-a oferit o anumită șansă de menținere pe linia de plutire; dar într-o grupare de state mult mai dezvoltate cum sunt cele europene, destinul României este acela la marginea U.E.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]