17,356 matches
-
se sprijine de tine; un bărbat care se hotărăște să nu cedeze locul unei femei, urând-o din cauza asta; femeia care-l urăște fiindcă nu-i dă locul; În cel mai rău caz, o fantasmagorică atmosferă alcătuită din răsuflări fetide, mirosuri de stofe vechi, de trupuri omenești și de mâncăruri consumate de călători; În cel mai bun caz, numai miros de oameni cărora le este prea cald ori prea frig, care sunt prea obosiți ori prea Îngrijorați. Și-a imaginat Încăperile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
femeia care-l urăște fiindcă nu-i dă locul; În cel mai rău caz, o fantasmagorică atmosferă alcătuită din răsuflări fetide, mirosuri de stofe vechi, de trupuri omenești și de mâncăruri consumate de călători; În cel mai bun caz, numai miros de oameni cărora le este prea cald ori prea frig, care sunt prea obosiți ori prea Îngrijorați. Și-a imaginat Încăperile În care trăiau toți oamenii ăștia, unde modelul de pe tapetul de pe peretele coșcovit de ani Îl constituiau aceleași flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din murdărie, sudoare și pericol, o atmosferă În care nașterea și căsătoria și moartea erau lucruri josnice și secrete. Și-a adus aminte cum o dată, călătorind cu metroul, un mesager a intrat În vagon cu o cunună mortuară imensă, iar mirosul florilor a curățat imediat aerul și i-a făcut pe toți cei prezenți să fie un moment radioși. „Îi detest pe săraci“, și-a spus pe neașteptate Amory. „Îi urăsc pentru că sunt săraci. Poate că sărăcia a fost cândva romantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
al delăsării, care duce, În ultimă instanță, doar la lacul artificial al morții. Doar existau atât de multe locuri unde te puteai dezintegra plăcut: Port Said, Shanghai, părți din Turkestan, Constantinopol, mările Sudului -ținuturi cu muzică tristă, obsedantă, și multe mirosuri, unde patima carnală poate fi un mod de viață și o expresie a ei, unde culorile cerului noptatec și ale amurgurilor ar da impresia că reflectă numai pasiuni: culorile buzelor și ale macilor. PLIVIND MAI DEPARTE Cândva fusese, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
PLIVIND MAI DEPARTE Cândva fusese, În mod miraculos, capabil să adulmece Răul așa cum un cal simte noaptea un pod rupt, dar bărbatul cu picioare moi din camera lui Phoebe se micșorase până la dimensiunile aureolei de deasupra lui Jill. Percepea instinctual mirosul stătut al sărăciei, dar nu mai alunga păcatele mai serioase ale mândriei și senzualității. Nu mai existau oameni Înțelepți, nu mai existau eroi. Burne Holiday se cufundase În uitare, ca și cum nici n-ar fi trăit, iar Monsignor murise. Amory se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de la binele purificator al orei patru la frumusețea aurie a orei cinci. După aceea Amory a mers prin durerea surdă a soarelui scăpătat, când până și norii parcă sângerau, și În amurg a ajuns la un cimitir. Domneau acolo un miros greu, visător, de flori, duhul lunii noi pe boltă și umbre pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul unei coline, o criptă curățată de ploaie, năpădită de flori nou-crescute, plângătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o soluție. Pentru asta se pregătise de o viață. Dar frumusețea ei, delicatețea ei nu erau de ajuns pentru Popa. Nu aveau o influență destul de mare. Omul acesta era călit în alte imagini, în alte cuvinte, în alte ritmuri și mirosuri ale vieții decât ea. - Futu-ți gura mă-tii, își rotunji Contesa gura, încercând să se gândească la altceva. Vezi? Nu-i nimic! Domnul Popa rămase trăsnit. O femeie n-ar trebui să înjure. Nu. - O femeie n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de obicei. Domnul Popa lăsă halatul să-i alunece încet de pe umeri. Se întoarse și-și mirosi cu candoare subrațul - mirosea a bebeluș proaspăt spălat. Se ghemui la pământ pe marmura rece și-și mirosi genunchiul. Întotdeauna fusese fascinat de mirosul genunchiului, un miros de piele moartă, un miros de adolescență. Abia acum realiza domnul Popa că fusese toată viața un mic artist. Avusese mereu înclinații spre reverie și introspecție. Cunoaște-te pe sine însuți! îi spusese Contesa. După noaptea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Popa lăsă halatul să-i alunece încet de pe umeri. Se întoarse și-și mirosi cu candoare subrațul - mirosea a bebeluș proaspăt spălat. Se ghemui la pământ pe marmura rece și-și mirosi genunchiul. Întotdeauna fusese fascinat de mirosul genunchiului, un miros de piele moartă, un miros de adolescență. Abia acum realiza domnul Popa că fusese toată viața un mic artist. Avusese mereu înclinații spre reverie și introspecție. Cunoaște-te pe sine însuți! îi spusese Contesa. După noaptea în care fusese inițiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
alunece încet de pe umeri. Se întoarse și-și mirosi cu candoare subrațul - mirosea a bebeluș proaspăt spălat. Se ghemui la pământ pe marmura rece și-și mirosi genunchiul. Întotdeauna fusese fascinat de mirosul genunchiului, un miros de piele moartă, un miros de adolescență. Abia acum realiza domnul Popa că fusese toată viața un mic artist. Avusese mereu înclinații spre reverie și introspecție. Cunoaște-te pe sine însuți! îi spusese Contesa. După noaptea în care fusese inițiat în tainele trupului de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aplecă urechea la gurița dulce și curată: un copil minunat, curat ca moaștele unui sfânt, întrupat din cea mai înaltă dragoste ar putea, la urma urmei, să și vorbească de la două luni. Domnul Popa simți băluțe pe ureche, apoi un miros dulce de lapte și cereale cu miere, și auzi ca prin vis o voce subțire, dar fermă: „Sunt eu, Sorinel. Am venit să-mi dai înapoi halterele”. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Maria Manolescu redactat.doc PAGE 83
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
multe ori. N‑are voie s‑o mai dezamăgească încă o dată fiindcă atunci are să treacă la comuniști. De unde ai puloverul ăsta, Hans? Lâna asta (cașmir) e cu câteva clase peste bugetul nostru. Mama dă foc unui fir și știe după miros: lână pură. Hans, care vine de la Elin‑Union, unde s‑a calificat ca instalator de curent de înaltă tensiune, dă imediat raportul că a primit puloverul cadou de la prietena lui Sophie, care are părinți bogați. Cu toate astea, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când ești bătrân, s‑a terminat), iar mai târziu va strânge bani pentru și mai târziu, ca să‑i aibă la ananghie, ceea ce să sperăm că nu va fi cazul. Acum începe în toată casa, ca la comandă, gătitul de seară; mirosuri urâte sau plăcute străbat casa scării și se depun în tencuiala scorojită, unde întâlnesc vechi cunoștințe cu care stau la taclale: varză și conopidă, cartofi și fasole. A doua serie de copii pălmuiți zbiară de se aude în toată casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu ridici bine un capac oarecare, că se și răspândește imediat un miros neplăcut care‑și face meseria: miroase urât. Nimic nu se aruncă, totul trebuie să rămână aici și să depună mărturie despre murdăria sa și a locatarilor. Îmbrăcăminte îngălbenită, veselă spartă, jucării, aparate de gimnastică, suveniruri din colțuri îndepărtate ale țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încolo, verdele, misterul întruchipat de cei patru metri de apă pe verticală, le inspiră o groază ce n‑ar fi mai mare nici dacă ar putea să privească direct în ei înșiși. Aici te poți bucura de curățenia potențată de mirosul intens de clor, care spune: omor toți bacilii și microbii din mine. Numai urmele de spermă și pipi trebuie să le las, din păcate, în seama filtrului. Nici sub piele nu pot să mă bag ca să ucid acolo ura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când iei o notă bună la școală e de‑a dreptul ridicol. Nu disting nici un sunet, răspunde Sophie acestor vorbe care sună așa de sentimental; lasă apa să cadă cu zgomot peste tot corpul, chiar peste centrul auzului, ca să îndepărteze mirosul de clor. Se unduiește, se înșurubează în jetul de apă ca un burghiu îmbrăcat într‑un bikini alb. Fericit poate să fie numai cel care iubește și este iubit pentru ceea ce este el însuși; nu atât senzația pe care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
materie de deplasare, doar pe unicul său picior. Sophie șade în față, lângă Rainer, cu gândul să facă o excursie în aer liber, de care are parte oricum tot timpul, iar Anna stă în spate, de unde răspândește cu nesimțire un miros de transpirație care seamănă cu mirosul unui animal speriat. Totuși, dat fiind că știe să cânte la pian, Anna se află pe o treaptă culturală superioară. Ce nu răzbate pe gură pare să exale din toți porii ei. Toate speranțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
său picior. Sophie șade în față, lângă Rainer, cu gândul să facă o excursie în aer liber, de care are parte oricum tot timpul, iar Anna stă în spate, de unde răspândește cu nesimțire un miros de transpirație care seamănă cu mirosul unui animal speriat. Totuși, dat fiind că știe să cânte la pian, Anna se află pe o treaptă culturală superioară. Ce nu răzbate pe gură pare să exale din toți porii ei. Toate speranțele Annei se îndreaptă spre America, țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acum sentimentul e mai puternic și nu mai poate fi reprimat. Rainer consideră că Sophie n‑are decât să știe. Următoarea treaptă ar fi porțiunile de pământ însorit din adâncul unei păduri, ploaia care începe să cadă încet, pe neauzite, mirosul de rășină, Sophie într‑o pelerină veche de ploaie, cu răsuflarea tăiată, mângâindu‑l tandru pe cap. Odată și odată trebuie să dea și intelectualul atenția cuvenită bunăstării trupului. O mâncare ca la țară servită pe o față de masă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe care mi-l dăduse pendulau și cheile unui Jaguar. Am zărit caroseria sexy a Ferrari-ului GTO, parcat cu un aer impozant exact În locul În care Îmi spusese compozitorul că se afla. Când am deschis ușa, m-a izbit un miros de piele. Înăuntru domnea un talmeș-balmeș de nedescris: mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, cutii goale de casete. M-am uitat mai atent și am observat că geamurile și caroseria nu erau prea curate. În toată dezordinea asta se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
certat compozitorul. „Îmi cer mii de scuze, fetele sunt amețite rău și au uitat de bunele maniere. Vă rog să le scuzați“, a spus el cu capul plecat. Avea aceeași expresie ca atunci când Îi adusesem cureaua. Abia atunci am sesizat mirosul emanat de trupurile celor două femei care inunda Întreaga cameră. M-am Întors În camera de oficiu și am izbucnit În lacrimi, Încercând să rezist dorinței de a mă masturba. Acum Înțeleg de ce mi-au dat lacrimile atunci, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
abdomenul lui Akemi era cicatricea apărută În urma Îndepărtării cu laserul a unei alunițe de mărimea unei monede de 500 de yeni. Asistasem la Întregul proces: mai Întâi alunița din care creșteau În mod nenatural două fire lungi de păr, apoi mirosul neplăcut ce se răspândea imediat după arderea aluniței cu laserul, și În cele din urmă pata roșcată, ca de cerneală, ce se formase. De fiecare dată când o dezbrăcam, nu puteam să nu mă gândesc de ce tocmai eu, din toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu-și Îndepărteze buzele de sexul meu În timp ce se dezbrăca de haine, și poziția pe care o adoptase nu era nici a unui câine, nici a unui sugar, nici a unei nimfomane. Stătea În patru labe, cu fesele ridicate, dar mirosul care Începuse să se reverse dinspre pulpele ei nu mă deranja. Aveam impresia că amândoi ne aflam suspendați deasupra a ceva necunoscut. Îmi imaginam că stăteam În palma lui Dumnezeu, sau pe o lentilă de microscop, ori pe un covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să-ți dai demisia. Și ai avut ceva interesant de făcut? Yaguchi vorbea trecându-și mâinile prin părul său lung, dinspre care răzbătea mireasma neplăcută a unei loțiuni de păr. Era o aromă de citrice, dar cine oare decretase că mirosul de lămâie sau de portocală era revigorant? Eram sigur că nici Akemi nu considera revigorant mirosul mandarinilor, pe când privea marea și se gândea plină de dorință la basistul formației rock. În timpul somnului de prânz avusesem un vis ciudat. Mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prin părul său lung, dinspre care răzbătea mireasma neplăcută a unei loțiuni de păr. Era o aromă de citrice, dar cine oare decretase că mirosul de lămâie sau de portocală era revigorant? Eram sigur că nici Akemi nu considera revigorant mirosul mandarinilor, pe când privea marea și se gândea plină de dorință la basistul formației rock. În timpul somnului de prânz avusesem un vis ciudat. Mi-era Încă somn, de parcă fiecare celulă a organismului Își cerea dreptul la Încă un pic de odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]