5,723 matches
-
de studiu a apărut ca o necesitate (a statelor), atunci când s-a ajuns la constatarea că "cei bogați" nu mai produc valoare prin studiile lor și prin funcțiile privilegiate pe care le aveau în societate. Valoarea nu este o noțiune mistică, sacrosantă! Ea nu este dată de vreo "înzestrare naturală", vreun "har divin", de vreo intangibilitate a ființei superioare, de vreun "talent aparte", ci este expresia celor două coordonate ale unui sistem liber de piață: munca și producția, reluarea celor două
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cel puțin în mai multe țări pe primul Stat socialist și dispunînd de o organizație de luptă, extrem de structurală Internaționala a III-a a putut a contrario, să slăbească internaționalismul socialist. Existența Kominternului a trezit un patriotism de organizație, consolidarea misticii socialiste internaționale pe care a putut, de asemenea, să o și macine: ca reacție la internaționalismul proletar susținut cu tărie de comuniști, un mare număr de socialiști au avut tendința de a se replia și de a pătrunde, înainte de toate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
numit de N. Georgescu "piatra de hotar în jurnalistica românească", în sensul abolirii gazetăriei cu parolă. Iată un fragment: "Ale tale dintru ale tale. Nici prin vis nu ne trecea că, din întâmplare, pusesem mâna pe una din acele locuțiuni mistice, din acele devize ale partidului roșu de care asculta orbește toată suflarea patriotică, că noi, neconsacrați în misterele organizațiunii internaționale (...), atinsesem cu vârful un triangul cabalistic din marea carte secretă a partidului. Odată atinsă, această formulă a început să geamă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
să întrețină neliniștile puternice, provocate de violență, prin ascuțimi unghiulare și diagonale, în dimensiunea eroicului epico-dramatic. Aceste ritmuri, prin transcriere în imagine grafică, se pot vizualiza ca figuri geometrice (...) triunghiul, dreptunghiul, rombul și hexagonul, a căror semnificație simbolică, magică și mistică am precizat-o". Ne vom referi, bineînțeles, și la mai recenta carte de Elogii/dezeseuri, Cvartet: opus 1-4 (Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2003, 200 pagini). Se dorește a fi, așadar, o structură muzicală în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al versiunii italiene, dar și atentă cititoare și interpretă comparatistă a prozelor eminesciene, dovadă stând intuițiile sale de bun simț: "povestiri fantastice, viziuni asemenea unor halucinații, ca în E. A. Poe, dar, spre deosebire de acesta din urmă, Eminescu reușește să dea blândețe mistică până și unui chip de fantomă". Pe cât de numeroase sunt traducerile din poezia eminesciană și studiile critice apărute în Italia, în publicații periodice, volume, monografii, istorii literare (de la Ramiro Ortiz la Rosa del Conte și Mario Luzi), pe-atât de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
tăcerea". Morretta nu pregetă să facă un rechizitoriu al semioticii moderne, conform căreia totul este "semn", "relație", "comunicare". Limbajui uman de zi cu zi se interferează cu semnalele luminoase rutiere, cu alfabetul Morse sau cu expresia poetică; limbajul filosofic sau mistic este supus acelorași tratamente statistice, ca și semnele convenționale. Acestor abordări radicale, excesiv raționaliste, autorul le opune conceptul indian Sabda-Sphota, înrudit cu Logosul presocratic și cu Verbul Sf. Ioan, creatoare nu numai de ordine și adevăr, ci și de culmi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
intens) colorată, pitorească, a anecdoticii narative, însă purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal: în "mortificarea" materiei, în epuizarea "vieții" de întrupare efemeră, plurală și aleatorie a ideii se instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul imaginat de literatură al cunoașterii, protagoniștii pot fi purtători "inocenți" ai sarcinii cognitive. Dinspre "neștiința" lor paradisiacă se propagă undele unor experiențe inteligibile, grele de sens
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
valurile de argumente se topeau neputincioase." (s. n.) Curînd, această aprehensiune va lua în stăpînire conștiința lui Bologa. Spaima dureroasă" are antecedente în viața personajului, de ea legîndu-se momentele cele mai vii ale emoției infantile: întîlnirea cu tatăl, revelația de coloratură mistică, la șase ani (cînd "alt eveniment straniu îi zgudui sufletul"), respectiv "pierderea" lui Dumnezeu, în criza ce survine șocului prilejuit de moartea tatălui. Trei trepte ale transformării cu profund răsunet interior, în a căror succesivitate trebuie citite nu doar zguduirile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
anume să-l terorizeze", "ceasurile de bucurie" rămînînd a fi găsite exclusiv în preajma mamei. Iosif Bologa impune un tratament de austeritate, din care religia (domeniu în care mama și fiul se întîlnesc în fervoare) este expulzată. În viziunea părintelui, exercițiul mistic apare acceptabil doar ca "mijloc pentru dezvoltarea fanteziei". Tema "datoriei" răsună timpuriu în viața lui Bologa. Exprimată de tată, în varianta "datoriei părintești", aceasta exaltă valoarea idealității, într-o formă patetică: "Copilul trebuie să înțeleagă de la început că viața omului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
stadii ale convingerilor lui Apostol. Primul stadiu e justificat dramatic de Varga, prin tema datoriei, al doilea prin lașitatea pilduitoare a lui Klapka, cel care a asistat la spînzurarea conaționalilor săi, al treilea prin revolta lui Gross, ultimul prin împăcarea mistică a lui Cervenco. Astfel privite lucrurile, s-ar putea spune că un registru abisal se deschide dincolo de semnificațiile "obiective", întruchipate pe rînd de opiniile celorlalte personaje. Bologa se apleacă asupra propriei, temute în chip inconștient, vinovății refulate. "Marginea prăpastiei" trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a zborului se construiește fulgurant, în acord și cu sensul primar al "achiziției": "Maxențiu era acum o biată făptură străvezie, un steag palid cu blazon, ce se clătina la orice suflu." Înlănțuite și ascultînd de logica reflexivă, narcisistă, a "amantului mistic", imaginile "plutirii" ("Se credea un înger și vorbea numai de zbor") contrastează în plan "obiectiv"(corespunzînd "realului" care-l include pe Maxențiu) cu necruțătoarea evidență. Prizonier, ca și Lenora, al unui pat de suferință, Maxențiu își redefinește spațial posibilitățile, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pre)destinat lui, păstrat într-o lume posibilă, arătată doar gîndului său casa Elenei: "Casa frumoasă, luxul domol, ordinea odihnitoare și profilul neted al Elenei, toate i se păreau destinate lui. Era un rai regăsit (...) se simțea acum un amant mistic." Întreaga situare a Elenei, solidară în acest fel cu spațiul existenței ei, poartă semnele investiturii erotice. Aspectul "obiectual" al afecțiunii (răsfrînte asupra "prelungirilor" metonimice ale persoanelor, domiciliile lor) apare aici în varianta cea mai pură, cea mai spiritualizată. Personaj care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
măreață de pe bulevardul Catargiu, averea trainică, reputația acelei familii, totul al lui!... El ar fi prezidat concertele din Bach!" Atenți la diferența între "visul palatului" (actualizat la Lenora, Walter, Coca-Aimée, doctorul Rim, doctorul Răut) și "luxurianța" închipuirii (particulară, aici, amantului mistic), vom distinge între cupiditate și reveria care transformă, pentru cîteva momente de ucronie ("ce s-ar fi întîmplat dacă..."), dorința personajului într-un alt, posibil traseu al romanului însuși. Complotul pentru trimiterea, în cele din urmă, a lui Maxențiu la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
recunoașterii (spațiului și a) timpului în care cel dormind se trezește. PARABOLA ORBULUI În perioada tăcerii lumești, a recluziunii în suferință, V. Voiculescu va compune romanul unei iluminări. Zahei orbul nu este un roman obișnuit. Învăluit în subiect epic, miezul mistic se revelează ușor, în configurația temelor specifice, care apar devreme, dintru începutul istoriei. Zbaterea paroxistică a celui lovit de nenorocire îl înfățișează pe tînărul Zahei în plină criză. Accidentul orbirii, survenit fără nici un avertisment al trupului, fără nici o altă explicație
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
zidurilor ocnei. Bouc émissaire, dar și mîntuit recăzut în patima răscolitelor simțuri. Povestea lui spune, în contratimp, altceva decît "concertul" general al lumii. Să revenim la începutul ei. Presentimentul unei întîmplări cruciale (ca o vestire, a unei "veniri" în sens mistic) se manifestă în amploarea lentă a mișcărilor bolnavilor, a infirmierelor, în viziunea subtextuală a unui mare organism prăbușit, așteptînd cataclismul: "Spitalul se trezea... zguduit (...) Infirmiere ciufulite părăseau mai devreme cabinele clădite din cearșafuri la capetele saloanelor și purtau zvonuri tîrșindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
forma cântecului -, trimitere panteistă ("pasăre ciripitoare"). Nereușind să perceapă existența divinității, poetul se simte "umbră de fum", figură fantomatică. În acest psalm se conturează două planuri, în opoziție: uman și vegetal. În planul uman se află eul liric, inadaptat, singuratic, mistic și teluric, nemulțumit, neliniștit. În plan vegetal, sub influența sacrului, trăiesc oamenii obișnuiți, lipsiți de idealuri. Între eternitate (vecii) și necunoscut (ceață), între cer și pământ se află stelele, iar metafora "nalt candelabru" trimite, subtil, spre divinitate. Dorința de instaurare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe Felix, ca în cele din urmă să-l prefere pe experimentatul Leonida Pascalopol. Ea iubește luxul, călătoria, muzica, misterul (enigma este însăși feminitatea ei) și vine într-o noapte să i se ofere lui Felix, contaminat de un platonism mistic. În Enigma Otiliei este caracteristică galeria tipurilor. Portretele sunt realizate prin observarea amănuntelor de ordin exterior, fizionomic și vestimentar, care definesc trăsături morale. Se rețin și descrierile de interioare și de exterioare ale caselor (descrierea fațadei casei lui Costache Giurgiuveanu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Mânjoală La Hanul lui Mânjoală este o nuvelă fantastică, în care acțiunea se petrece la limita dintre natural și supranatural. În acest spațiu se petrec întâmplări stranii. Senzaționale, granițele dintre real și ireal sunt desființate, timpul a fost anulat, elementele mistice se împletesc, uneori, cu elementele filosofice. E un fantastic orientat mai degrabă spre miraculos. Având ca temă relația dintre om și supranatural, La Hanul lui Mânjoală îmbină realul cu magia și evidențiază faptele ciudate, inexplicabile rațional. Fănică se îndrepta spre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
bate joc de dracii hilari și proști. În povestea Ivan Turbincă, moartea își pierde măreția, devine o reprezentație veselă. Prostia lui Dănilă Prepeleac este o înțelepciune plină de voioșie. Amintiri din copilărie I. Creangă s-a născut într-un Humulești mistic, despărțit de Târgu-Neamț, de "Ozana cea frumos curgătoare". În acest spațiu al Amintirilor din copilărie se mișcă Nică, un "copil năzdrăvan", contemplând Ozana, dumbrăvile, clăcile, țarinile, horele, rudele, lumea satului. Aici are loc un "popas contemplativ" (T. Vianu) al adultului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pustiu) și eroul-demon (Dionis din Sărmanul Dionis), împreună cu idei filosofice despre geniu, despre timp și spațiu. Dionis, din nuvela romantică, fantastică și filosofică Sărmanul Dionis este un tânăr de 18 ani, cu spirit reflexiv, cu predispoziție pentru metafizică, reverie, lucruri mistice, aspirând spre iubirea absolută. Ființă superioară, tânărul se refugiază în vis, în speranța că acolo se poate salva, departe de camera "cu pereți negri de șiroaie de ploaie", "cu mucigai verde", cu o masă pe care se aflau hârtii, versuri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și simbolică. Nuvela Sărmanul Dionis reunește mai multe teme romantice: natura, iubirea, condiția omului de geniu, transmigrația sufletelor. Dionis este sărman, visător, moștenind de la tatăl său un portret din tinerețe, în care se regăsește. El își imaginează că prin "lucruri mistice", cu ajutorul magiei și astrologiei, să se poată mișca în voie, în spațiu și timp. Mai târziu, devenind călugărul Dan, eroul află de la Ruben deosebirea dintre Dumnezeu și om: "Dumnezeu e vremea însăși, pe când omul ocupă numai un loc în vreme
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
contrastul dintre Dionis și Maria, "chipul unui tânăr demon lângă chipul unui înger, ce n-a cunoscut niciodată îndoiala". Exegeții au remarcat și ideea filosofică lumea ca teatru, în care oamenii interpretează roluri predestinate, cât și prezența cifrei șapte, cifră mistică, trimițând la facerea lumii. BIBLIOGRAFIE: Barbu, Constantin, Eminescu: poezie și nihilism, Editura Pontica, Constanța, 1991; Bhose, A., Eminescu și India, Editura Junimea, Iași, 1978; Bușulenga, Dumitrescu Zoe, Eminescu și romantismul german, Editura Eminescu, București, 1986; Bușulenga, Dumitrescu Zoe, Eminescu: viață
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
alimentată" de Guica, sora lui Moromete. Tema fundamentală a romanului este dispariția țărănimii tradiționale, cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial. Sub aspect compozițional, romanul cuprinde trei părți semnificative: masa, prispa, secerișul "precedat de o pregătire aproape mistică, sub puterea unei mari exaltări a plecării la câmp" (Eugen Simion). Prozatorul recurge la decuparea de situații și momente sugestive din micul univers rural: familia Moromeților, "idila" lui Birică și a Polinei, a bolii lui Boțoghină, a răzvrătirii lui Țugurlan
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
situație-limită, are un rol purificator, de eliberare a conștiinței. Atitudinea lui Victor Petrini a permis apropieri de operele lui Alexandr Soljenițîn, Fr. Kafka și F.M. Dostoievski. Finalul romanului "dacă dragoste nu e, nimic nu e" nu acordă iubirii un sens mistic, teologic. Dragostea se răsfrânge asupra Matildei și a lui Suzy Culala îndeosebi, dar sunt amintite și alte două iubiri: Nineta și Căprioara. În frazele lui Marin Preda apare și tema camilpetresciană a lucidității și suferinței, în iubire. Victor Petrini încearcă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care reprezenta o pădure plină de cehi spânzurați. Conceput ca un scenariu înrudit cu tragedia antică, Pădurea spânzuraților prezintă raporturile dintre personaje și funcțiile acestora în maniera teatrului antic. După moartea tatălui, eroul a fost marcat în copilărie de crize mistice, a trecut prin diferite experiențe și într-o zi când a fost obligat să semneze o sentință de condamnare a unor țărani români din zona frontului, a dezertat și a fost prins. El "primește osânda cu voluptate, ca o izbăvire
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]