6,924 matches
-
ca și ai doamnei Roxelana, i se împotrivea, făcând altă rânduială viilor și morților. Lacrimile și strigătele nu folosesc la nimic. Unii filosofi apuseni au dovedit celor inițiați că Dumnezeu e o născocire pentru cei slabi, ca să-și poată suporta mizeria. Duhul pe care-l avem în noi e o forță în sine, care poate restabili cumpăna împrejurărilor. Deci Roxelana a zâmbit numai puțintel trudită domnului său când el a venit s-o cerceteze. Era tare și totuși trebuia să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apartamentul acesteia pentru a căuta indicii (bilete de avion spre Rio etc., ca și cum...), și mama s-a dus cu ea deoarece îi place la nebunie să vadă cum arată în interior casele altor oameni. Spune că e de necrezut câtă mizerie poți găsi acolo, atunci când nu se așteaptă musafiri. Asta e o enormă consolare, care o ajută să trăiască mai ușor în propriul cuib nu tocmai impecabil. Totuși, pentru că viața ei începuse să semene, pentru oricât de scurt timp, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la fel de bine ca el -, cunoscuți sub numele de „Bărbații Adevărați“. Ei cred că ultima dată când a scos cineva un album bun a fost în 1975 (Physical Graffiti de Led Zeppelin) și că toată muzica lansată de atunci este o mizerie desăvârșită. Pentru ei, modul ideal de a petrece o noapte cu prietenii este la campionatul de chitară electrică - chiar există așa ceva, pe bune!- și, deși sunt cu toții doar amatori talentați, doar unul dintre ei, Shake, a ajuns până la finala regională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar de fiecare dată tot mai puțin, căci îngrijorarea îmi sfâșia pieptul. Mă întrebam pentru ce Yahya îi lăsase pe reprezentanții lui Ferdinand să intre în orașul asediat și, mai cu seamă, cum anume nădăjduia el să-i ascundă dușmanului mizeria care îi chinuia pe toți la Basta, dacă la Granada și probabil că și prin alte părți toată lumea cunoștea adevărul și se distra pe seama șiretlicului. Temerile mele cele mai rele, continuă unchiul meu, aveau să se confirme în ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar oamenii de onoare, care nu se puteau coborî nici la a cere de pomană, nici la tâlhărie, mureau încet în locuințele lor, feriți de privirile celorlalți. Nu asta a fost și soarta alor mei. Chiar și în momentele de mizerie crâncenă, casa noastră n-a dus lipsă de nimic, datorită poziției tatălui meu. Moștenise într-adevăr de la propriul său părinte o importantă funcție municipală, aceea de măsurător principal, cu rolul de a cântări grânele și de a asigura corectitudinea practicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chemă la o întâlnire în schimbul câtorva quattrini. Mă simțeam cât se poate de prost, dar Hans nu se clintea. Cum îl fulgeram cu privirea, a crezut de cuviință să-mi explice: — Voiam să ai mereu sub ochi acest spectacol al mizeriei când vei vedea cum trăiesc prinții Bisericii, toți acei cardinali care au fiecare câte trei palate, în care se iau la întrecere în materie de somptuozitate și de dezmăț, în care organizează ospăț după ospăț, cu câte douăsprezece mâncăruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
evreiești, Abrabanel. Modest fierar în mahalaua Najd, la sud de orașul meu natal, habar nu avusese de pericolul ce-i amenința pe ai săi până la promulgarea edictului de expulzare. Pribegind apoi spre Tetuan cu cei șase copii, trăise aproape în mizerie, fără altă bucurie în viață decât să-și vadă fiii dobândind ceva știință de carte, iar fiicele făcându-se tot mai frumoase. Una dintre ele avea să devină mama convertitei. — Părinții mei luaseră hotărârea să vină să se așeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe o insula înspre Caelius. Eu le mulțumesc zeilor că mulți folosesc latrinele. Unii își aruncă excrementele pe geam, direct în stradă, în ciuda sancțiunilor... Noaptea trecută, când mă întorceam acasă, aproape că... — Pe căldura asta chiar trebuie să vorbiți despre mizerie? interveni bucătarul-șef, ștergându-și fruntea cu cârpa cu care curăța cuțitul. Detest Roma și palatul ăsta plin de sclavi. Toată adunătura asta mă neliniștește, și pe zi ce trece zeii mi se par tot mai îndepărtați. Puse cuțitul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de suferință. Întâmplările se înlănțuiau potrivit logicii divine care voise ca el, Valerius, să fie omul ales de Destin pentru a-l pedepsi pe tiran. Așteptau să se facă dreptate toți cei ce credeau în pax romana, cei ajunși în mizerie din cauza războiului civil, cei ce luptaseră și își dăduseră viața pentru idealurile vechilor tradiții. Privi în jur. Oamenii tăceau. Le văzu chipurile crispate, luminate de torțe. Printre soldații călare, ale căror siluete se decupau pe cerul înnorat, îl recunoscu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că părea vopsită, sau a unei frumoase din vreun sat elvețian, cu un corset strâns bine cu șiret și două codițe bălaie și groase, care semănau cu ceva bun de mâncat. Elveția era o țară unde nu exista fir de mizerie. Acolo, în căldura după-amiezii din Shahkot, Sampath își imagina atât de bine frigul și curățenia, încât fiecare fir de păr de pe el se ridica. Seara, când se descoperi că nu terminase nimic din ceea ce-ar fi trebuit să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
deci e normal ca uneori să se detașeze. Sampath deschise un ochi, ca o bufniță, ca să poată păstra distanța, în timp ce se alătura discuției aceleia interesante despre separarea care tocmai se derula: — Dacă ții nemișcată apa murdară pe care o torni, mizeria se va așeza curând pe fund. Dacă strecori laptele, smântâna se va ridica la suprafață. Chibzuiește la natura a ceea ce se află înlăuntrul tău și comportă-te ca atare. Putem să facem o fotografie, domnule? întrebară polițiștii, cuprinși de venerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cel mai bun prieten al meu? Sampath se speriase de moarte. — Da, îi răspunsese. Iar bărbatul îl îmbrățișase. — Tot ce am e-al tău. Dar nu vreau nimic din ce-i al tău, spusese în gând Sampath. Omul mirosea a mizerie din canal și mirosul îi întorsese lui Sampath stomacul pe dos. Ochii îi erau roșii, repirația înțepătoare și-l ținea pe Sampath de parcă nu avea de gând să-i mai dea vreodată drumul. În cele din urmă, bărbatul fusese alugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau cât de mult ținea la maimuțe? Și oare nu știau cât de puțin îi păsa de ei toți? De ce nu-și luau reclamele, zgomotul și mizeria, mașinile și autobuzele și camioanele, de ce nu-și luau mințile lor înguste cu ei să-l lase cu pacea și liniștea lui, maimuțe lui dragi, peisajul său încântător, care era desfigurat de atâta mizerie și lucruri de doi bani? Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu-și luau reclamele, zgomotul și mizeria, mașinile și autobuzele și camioanele, de ce nu-și luau mințile lor înguste cu ei să-l lase cu pacea și liniștea lui, maimuțe lui dragi, peisajul său încântător, care era desfigurat de atâta mizerie și lucruri de doi bani? Va trebui să evadeze. Dar cum? Cum ar reuși cineva așa ceva? Nu-l vor lăsa să plece. Dacă va coborî din copac, îl vor prinde. Dacă va rămâne, lucrurile se vor înrăutăți și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
creat, ocazia pe care o așteptase de atâta vreme; ocazia să descopere exact ce se pregătea în ceaunele lui Kulfi. „Dacă ai maimuță, nu iei păduchi. Dacă vrei să se prindă smântâna, nu amesteca laptele. Oare un iaz își curăță mizeria de pe fund? Oare ploaia spală cerul? Cum e lemnul, așa e și carnea care se gătește pe el.“ Ultimele luni îl transformaseră într-un om chinuit. Frazele din capul său erau ca lianele din junglă, se încolăceau, îl sufocau. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
arsenalul ascuns în pieptul meu. Mi-am pipăit buzunarele și până la urmă tot am aprins una. Zece minute mai târziu mă târam afară din capcana în care eram prins, ca un crocodil palid și pocăit, regretând sincer toate porcăriile și mizeriile pe care mi le turnasem în neștire pe gât ieri noapte. Tocmai mă lăsasem pe spate, slăbindu-mi nodul cravatei și descheindu-mi cămașa, când a sunat telefonul. — John? Lorne Guyland. — Lorne! am exclamat eu. Doamne, cum mai croncăneam. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sus a coapsei, când prins pe picior greșit de Fielding, am căzut și m-am rostogolit, luând câțiva metri de podea în buci. Și, în fine, deși nu tocmai lipsite de importanță, arsurile pe care cred că le am de la mizeria aia de cârnați. Sau poate că e doar vorba de o indispoziție generală. Nu știu. În prima zi am fost un adevărat motor turbo, un vehicul uman pe pernă de aer. O, mi-am luat zborul... Camerista a dat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ideii de culoare - și milioanele de pitici își înalță capul, e greu să deosebești aerul de impuritățile din ochii noștri omenești, ca și cum căzătoarele arabescuri pufoase de praf purtate spre înalt ar face parte din substanța însăși, ploaie, spori, lacrimi, ceață, mizerie. Probabil că în asemenea momente cerul nu e altceva decât suma mizeriei din ochii noștri omenești. * Total e în ordine. M-am întors în apartamentul meu. Cearșafurile au fost schimbate, ciorapii dați la murdare, revistele ascunse. Eu însumi mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să deosebești aerul de impuritățile din ochii noștri omenești, ca și cum căzătoarele arabescuri pufoase de praf purtate spre înalt ar face parte din substanța însăși, ploaie, spori, lacrimi, ceață, mizerie. Probabil că în asemenea momente cerul nu e altceva decât suma mizeriei din ochii noștri omenești. * Total e în ordine. M-am întors în apartamentul meu. Cearșafurile au fost schimbate, ciorapii dați la murdare, revistele ascunse. Eu însumi mă simt bine primenit și dichisit. Curând se va auzi soneria și Selina va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să te dai jos din pat pentru ea. Mă uit pe geam - copacii, cerul de culoarea zahărului ud - ceea ce mă zăpăcește, mă uluiește, mă pune în încurcătură. Geamurile sunt ceva mai reale. Ele sunt acoperite de un strat dublu de mizerie. Geamul seamănă cu parbrizul Fiasco-ului după un drum de o mie de mile, pătat de sângele negru al insectelor ucise de-a lungul celor nouă sute de mile, de funingine, de degetele fantomelor murdare. Până și mizeria își are modelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strat dublu de mizerie. Geamul seamănă cu parbrizul Fiasco-ului după un drum de o mie de mile, pătat de sângele negru al insectelor ucise de-a lungul celor nouă sute de mile, de funingine, de degetele fantomelor murdare. Până și mizeria își are modelele ei, căutându-și formele... Atunci când m-am lăsat de slujbă, am avut impresia că s-a terminat trimestrul, am avut impresia că e Sâmbătă dimineața, senzația a fost extraordinară, ca și cum aș fi comis o ilegalitate. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și nu le-am mai auzit decât râsul. Mi-am croit drum înainte și am rămas gâfâind și clipind în mijlocul unui teatru cu pereți de sticlă, perfect luminat, cu un aer atât de pur și oceanic încât îți vedeai doar mizeria din ochii tăi de om. Am lăsat-o mai moale. Fieldmg Goodney stătea printre suporții de pin din colțul îndepărtat, părând ridicol de suav și hotărât - și într-un fel alimentat cu aer-condiționat - în blugii lui și cămașa de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i o chestie de moment. În general, a crescut în ochii mei. Găsesc însă că viața de om studios te trage în jos. Știi ceva: el se complace în starea asta. Cât de mult vrea să se mai afunde în mizerie. Afară, ceruri de sare și zgomotul binecunoscut făcut de pașii trecătorilor. — Deci, asta ai de făcut, am tras eu concluzia, trebuie să-i faci să se comporte cât mai firesc, fără ca ei să-și dea măcar seama sau fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
serios, amice, pentru că n-o mai vezi înapoi. Dublă. — Dublă. — Dublă. — Dublă. M-am așezat iar pe scaun și mi-am luat paharul. Ah, așa un lux, în ruina asta de casă, în oceagul ăsta de închiriat, ba chiar în mizeria asta. Am vrut ca Martin să vadă totul. I-aș lua tura cu calul meu. El l-ar recaptura - sau ar abandona. Asta ar duce la patru piese în poziție opusă, regele tău în stânga pionului meu, regele meu în dreapta regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
facem parte? De unde atâta imoralitate, atâta bestialitate? Sigur, sărăcia este o cauză ‐ principala cauză ‐ a marasmului moral în care se află o mare parte din populația țării. Dar toate aceste fărădelegi nu pot fi explicate, cred, numai referindu‐ne la mizeria materială. Carențele grave în educația prea multor oameni, îngroșate multă vreme de sinistrele măsuri coercitive, pentru formarea „omului nou”, se prefac, iată, acum, în tot felul de acte oribile. Parcă nu mai există la mulți semeni ai noștri nici măcar frica
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]