5,311 matches
-
nu există așa ceva în prezent Statele Unite nu au un canal de comunicație funcționabil cu lumea musulmanilor și cea a Islamului"191. Ce a cauzat această ruptură? Când colonelul a vorbit despre atacarea "Islamului militant și radical", s-a referit la monștrii cu chip de om din Irak și din celelalte părți ale lumii care decapitează și aruncă în aer oameni nevinovați. Furia lui este ușor de înțeles; cu toții simțim la fel. O serie de lideri musulmani cu simțul responsabilității din întreaga
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
în care sponsorizările private ale saudiților au contribuit la finanțarea unor operațiuni teroriste constituie un motiv de îngrijorare. Un al doilea îl reprezintă întrebarea dacă nu cumva liderii saudiți și-au asumat, în mod nechibzuit, rolul doctorului Frankenstein, creând un monstru care le-a scăpat de sub control. În 1986, regele Fahd al Arabiei Saudite și-a schimbat în mod oficial titlul de "Majestatea Sa" în "Custodele celor Două Sfinte Moschei". Fahd (care a murit în august 2005) se mândrea exact cu
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
pe care le dă autoarea ne conving că suntem în fața unei viziuni asemănătoare cu aceea a lui Searle asupra faptelor instituționale. "Orice obiect sau fenomen, fie el fizic (de exemplu, o bucătărie), interpersonal (de exemplu, o prietenie), imaginar (de exemplu monstrul din Loch Ness) sau sociopolitic (de exemplu, o democrație), poate deveni obiectul unei reprezentări sociale."148 Este important să reținem că se poate modifica statutul și semnificația unui obiect atunci când se modifică percepția asupra lui. Constatarea este destul de banală și
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
radioactivi sînt de multe ori situați în partea superioară a desenelor și "plutesc într-un vid de cer". Soarele apare de puține ori. "De cele mai multe ori, norul radioactiv domină desenul. Cîteodată este personificat: copiii l-au reprezentat ca pe un monstru, vampir sau diavol" (ibid., p. 436). Alteori, este figurat ca "un recipient de particule și de atomi, ei înșiși antropomorfizați" (ibid.). Influența mijloacelor de informare în masă și a ordinelor guvernamentale difuzate este puternic resimțită, ca de exemplu în faptul
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
greci și țigani. Ar fi interesant de căutat printre ele urmele unui păgânism nestins. Printre aceste practici există unele ce își au originea în cea mai veche antichitate și care s-ar regăsi astăzi pe malurile Indusului. Se crede în monștri fantastici, în zâne răufăcătoare, în influențele vătămătoare ale astrelor, în deochi (farmece). Vrăjitoarea joacă aici un rol important, sub numele de babă; popa nu disprețuiește să-i facă concurență prin exorcizările cele mai bizare. Marțea e o zi nefastă prin
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pentru o evaluare a operei dar și forța estetică a narațiunii. În contrast, o interpretare realistă a acestui personaj ca o "fată reală" doar ne-ar încurca, ar face-o agasantă și antipatică, iar pe Marcel l-ar face un monstru egoist (chiar s-au afirmat aceste lucruri despre Proust, cu toată seriozitatea). De altminteri, se știe că o povestire conține și alte informații care, deși legate mai puțin direct de un anumit personaj, contribuie în aceeași măsură la imaginea acelui
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de sub pământ, avertisment de călcare a unui loc sacru și sfânt. Simultan cu acțiunea arătării, pamblica neofitului este smulsă de către unul din ghizi. Neofitul tresare, în fața monstruoasei figuri cu ochii îngroziți. Coasa arătării îl atinge ca fulgerul de șapte ori. Monstrul, rapid dispare și trapa se închide vibrând. Ghizii îi strâng mâna neofitului uimit, spunând: -Curajul tău virtute, umilința voluntară triumfă, orgoliul nevirtute. Ești capabil asupra ta să obții o astfel de victorie? Curajul tău bărbătesc va rămâne în istoria acestor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și urlau sălbatec, chemând mieroase la dezmăț. Vai de prizonierul care era atras de voluptatea lor. După ritualul împerecherii era aruncat într-un abis fără sfârșit. Prin supremația lor, suprimă cultul lui Bachus. Preotesele lunii îl evocau pe Bachus ca monstru subteran, cu dublu sex și față de taur. Vai de preotul lui Jupiter sau de străinul care le pândea sau le surprindea în timpul ritualului, era sfârtecat peloc și tăiat bucăți. Bacantele preotesele Hecatei se strecurau în palatele regilor care erau imorali
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-i citi acum nici pe Gogol nici pe Dostoievski. Tolstoi e mai aproape de natură, mai curat, el n-a violat o fetiță de nouă ani ca Dostoievski, și nici n-a căzut în biserică, în criză, ca Gogol, speriat de monștrii care îl vizitau și pe care îi crease. Toți acești Bobcinski și Dobcinski de care ar trebui să râdem, nu ne stârnesc deloc râsul... indivizi de coșmar... caricaturi... Dar nebunul care e lovit în cap și își aduce aminte de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
NU ȘTIU CE MI S-A PĂRUT ATÂT DE NOSTIM. DAR NU POT CONCEPE CA UNEI ASEMENEA MAȘINI SĂ ÎI PESE DE OAMENI. SLATER CLĂTINĂ DIN CAP. \ Nu e vorba de conștiință, ci de calcule. Nu avem de-a face cu un monstru megaloman, ci cu un instrument admirabil care rezolvă problema pe care i-am dat-o. Dacă putem evita distrugerea Creierului, o vom face. Ceea ce dorim noi este să recăpătăm controlul asupra lui și să putem pune problema în termeni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
terenul începea să devină accidentat și deluros, se vedeau câteva cazemate și piste care delimitau poligonul de lansare. Avionul-rachetă însuși era adăpostit sub aripa uriașă a unui buncăr de beton. CÂND AVIONUL LUI MARIN ATERIZĂ, ACTIVITATEA CE SE DESFĂȘURA ÎN JURUL MONSTRULUI CU ARIPI SCURTE ȘI BUTUCĂNOASE PĂRU SĂ SE ÎNTEȚEASCĂ. VĂZUT DIN AER, TOTUL PĂRUSE APROAPE LINIȘTIT. CÂND SE APROPIE, AVU IMPRESIA CĂ O MULȚIME DE MAȘINI MICI SE ÎNVÂRTEAU ÎN JUR FĂRĂ ROST, TRĂGÂND DUPĂ ELE CAMIOANE ÎNCĂRCATE, CAMIOANE GOALE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
REGIUNE ATÂT DE ÎNDEPĂRTATĂ \ O STAȚIE DE ATERIZARE ȘI DECOLARE A RACHETELOR. Decelerând, uriașa navă coborî din întuneric cu un zgomot asurzitor. Deoarece echipamentul magnetic era inutilizabil pentru navele mari și cum nimeni nu își imaginase vreodată că un asemenea monstru cu aripi scurte ar putea coborî cu viteză mică, pilotul și radarul de la sol colaborară strâns pentru a îndeplini operația delicată pe care o reprezenta o aterizare cu opt sute de kilometri pe oră. Înainte de contactul cu pista fu coborât trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
primitiv, făcut din piatră. Marin își dădu seama că nu mai era un animal micuț. Simți, mai degrabă decât văzu, cum pieptul și umerii îi erau acoperiți de mușchi imenși, care tresăltau. Ba chiar avea convingerea că putea face față monstrului aflat de cealaltă parte a falezei. Era o creatură insensibilă, masivă și complet lipsită de inteligență care va da înapoi în fața loviturilor sale, dar care va sfârși prin a pune ghearele pe el și-l va sfâșia în bucăți. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
secretara care îl chema din camera alăturată. \ Colonelul Gregson vă solicită de pe teren. \ DAVID, SPUSE GREGSON, S-AR ZICE CĂ LUPTĂM PE DOUĂ FRONTURI. DACĂ NE APROPIEM DINTR-O DIRECȚIE, DĂM PESTE PRIPPI. ÎN ALTE PĂRȚI NE LOVIM DE UN MONSTRU MECANIC, APĂRAT DE O PLATOȘĂ DE METAL; INSTRUMENTELE NOASTRE AU MĂSURAT TREI METRI GROSIME. ATÂT PRIPPII CÂT ȘI MAȘINA DE CARE ÎȚI AMINTEAM FOLOSESC GAZ ÎMPOTRIVA NOASTRĂ ȘI NU NE ESTE UȘOR! \ Ai deranjat cuibul de viespi, spuse Marin satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ales cândva pe Noe pentru a salva omenirea. În schimb, urmașii lui au vrut să urce până la Cer să fie egalul Tău, dar le-ai încurcat limbile și i-ai împrăștiat care încotro. Doamne, te rog, nu transforma oamenii în monștri chiar dacă ți-au întors spatele de atâtea ori și te-au hulit. Nu lăsa ca pământul să se cutremure de greutatea păcatelor și munții să se prăbușească în mări și oceane. Nu încuia luna, soarele și stelele, Cerul nu-l
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
teau prins în chingă, nu mai poți da înapoi. Dedublarea se desenează pe fondul crizei mondiale, te-afunzi în labirinturi tot mai adânc, vrei, nu vrei. Suntem o societate condusă de oameni bolnavi, nu se roșește pământul pe unde calcă monștri. Este războiul psihologic, într-o eră demențială, n-ai timp să te dezmeticești, deja ești prins în mreje. Planeta se umple de probleme, hă,hă, hă, noi stăm pe bogății. (Așa văd conducătorii noștri din spațiul lor, sideral. Ghiftuiți, ocupați
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
zece ani înainte împodobise casa unui negustor de lână bogat, dar nonconformist, Francesco del Pugliese, cu alegorii care înfățișaseră doctrina lui Vitruviu despre trecerea civilizației umane de la aera ante Vulcanum la aera sub Vulcano : lupta și coabitarea cu animalele, apariția monștrilor, incen diul unei păduri, prinderea câtorva dintre animale, utili zarea buștenilor aprinși pentru cea dintâi vatră... în sfârșit, tânărul Vulcan azvârlit de pe muntele Olimp pe insula Lemnos, ajutat de către nimfe să se ridice, devenind curând primul învățător al pământenilor, harnic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
copac uscat, antropomorfizat... Lupta centaurilor cu lapiții, Triumful lui Silen... crengi și scorburi, guri ilare, ochi morți, „fosforescente vârtejuri de întuneric“. Sia cita, cita neobosită... Cărți cu animale, de „o gingășie maladivă“ ! Piero născocea și atâtea alte fantasmagorii. Pictase un monstru marin miraculos, „cu neputință ca natura să fi folosit în operele ei atâta urâțenie și atâta ciudățenie“. Nimeni n-ar fi înfățișat mai bine o Sfântă Margareta din pântecele căreia iese un balaur hidos, vărsând pe ochi „venin, foc și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
miraculos, „cu neputință ca natura să fi folosit în operele ei atâta urâțenie și atâta ciudățenie“. Nimeni n-ar fi înfățișat mai bine o Sfântă Margareta din pântecele căreia iese un balaur hidos, vărsând pe ochi „venin, foc și moarte“. Monstrul marin îl dăruise „magnificului Giuliano de’ Medici“, iubitul frumoasei Simonetta de’ Bardi și fratele lui Lorenzo. — Aceeași Simonetta căreia îi făcuse portretul Botticelli, al cărei chip îl împrumutase și Primăverii sale, cântată de Poliziano și de însuși Lorenzo Magnificul, amantă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ultime zile de îmblânzire, mâncarea de dimineață și de la prânz, apoi șocul întâlnirii care nu se mai termina... măscăriciul acesta periculos, un mecanism fragil, derutant, eficace... continuă pendulare și amețeală, goluri și neputințe și reveniri, încă mai îndârjite... o obosiseră. Monstrul reușise până la urmă să-i transmită, s-o facă să perceapă alternanțele, tensiunea permanentă... se putea aștepta la orice, dar nu mai avea putere... ar fi vrut să-și astupe urechile, n-o mai interesa ce urma să audă, nimic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Strihan, cu ochii orbi și deznădejdea înghețată în ridul surâsului... așa mi-o redă coșmarul, așa o adopt, o revendic, îi pot onora prăbușirea în oglinda meschină a prezentului, a mascaradelor care m-au născut. Nimeni n-ar accepta că monstrul care a devenit - în anii care au urmat închisorii - s-a născut, poate, chiar în acele luni. Atinsese doar pentru scurtă vreme tărâmul vrăjit. Apoi, a rămas infirmă, umilită. A întrerupt, de altfel, curând această experiență. Ultimele luni de lehuzie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care, apoi, culmea ! îi lipseau. Ca și cum se rupsese din ea ceva, totuși, de neînlocuit. Lăsând-o în frig și jale, ca pe o jivină oarecare. Fiul ipotetic ar căuta în desenele acelea pierdute prevestirea înghețului și însingurării, rigoarea și rătăcirea. Monstrul ?... Adică prezentul strâmb, avortat, coșmarul nostru cel de toate zilele. Monstrul adevărat, noi, aici, în fundătura fără ieșire, copiii amputați și complici ai prezentului. N-a avut timp, e drept, după eliberarea ei, dar n-a avut, poate, nici forța
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
totuși, de neînlocuit. Lăsând-o în frig și jale, ca pe o jivină oarecare. Fiul ipotetic ar căuta în desenele acelea pierdute prevestirea înghețului și însingurării, rigoarea și rătăcirea. Monstrul ?... Adică prezentul strâmb, avortat, coșmarul nostru cel de toate zilele. Monstrul adevărat, noi, aici, în fundătura fără ieșire, copiii amputați și complici ai prezentului. N-a avut timp, e drept, după eliberarea ei, dar n-a avut, poate, nici forța de a se întoarce spre aceea dintr-însa de care se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dânsul și pierdută demult, frumusețea nefirească a ființelor între care ar fi vrut să trăiască. Desenate, se spune, în peniță, cu o migală greu de atribuit unui temperament atât de neliniștit ca Piero. Omul-iepuraș i-ar aminti, din nou, hora monștrilor care reapar, provocați de măiestrie ca și de demență, de-atâtea ori inseparabile... Dar nu i-ar permite, cu siguranță, să pătrundă în atelierul său ! Străina s-ar depărta, ar coborî iar în grădina sălbatică, peste care n-au trecut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un nesfârșit tunel sticlos, pustiul căruia îi dăruiesc, înfricoșat, spaimele și așteptarea. Oasele se lungesc, palide baghete muzicale. Legănare confuză. Mă gândesc la Simonetta Vespucci, la trecutul fastuos, la Sia, la trecutul apropiat și tulbure, din care s-a născut monstrul prezent, al complicităților și disperării. Sunt iarăși copilul solitar, amuțit, sub mascarada celor vârstnici. Nu reușesc să opresc trecerea timpului sau să-l fac să curgă, în sfârșit, în favoarea mea, să sparg nesimțirea vârst nicilor. Tot mai subțiat, orbit, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]