7,269 matches
-
sculpturile! — Mi-ar plăcea și mie asta, se oferi Jim Ashley, spre surprinderea mea. Felice Îmi aruncă o privire aprobatoare. — Absolut! zise. O să adori garsoniera lui Sam. E așa de boemă. Exact ca o mansardă din New York, doar că... — Mai murdară, am completat-o eu. Cred că mi se urcase băutura la cap. Felice izbucni În râs. — Ce-mi place umorul englezesc! Pa, scumpo, spuse și mă pupă. După toate aparențele, trecusem un soi de test. — Distracție plăcută cu prietena ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mine, ăsta nu e feminism, am declarat cu fermitate. Iar eu mă consider o feministă convinsă. — Tipele ca tine ne aduc nouă, bărbaților, tot ce e mai bun din ambele lumi, zise el vesel. Genul care acceptă să facă lucruri murdare În pat, dar nu se așteaptă să le achiți tu nota de plată la restaurant. Aici, mersese cam prea departe. — Gata, stimabile, În seara asta, e rândul tău, am spus cu hotărâre. Tom se stropși indignat. — Păstrează chestiile astea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
face să mă simt mai bine. Noroc că garsoniera era Încă Într-o stare de relativă ordine, În urma puseului acut de curățenie de duminica trecută, așa că măcar nu m-am deprimat și mai tare la gândul că sunt o ființă murdară și necivilizată. Apoi, m-am Întins iarăși pe canapea și mi-am impus să stau nemișcată. Asta m-a ajutat puțin. Timpul se târa Încet. Pe la două după-amiaza, sună cineva la ușă. Eram foarte sigură că nu mai comandasem nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Căutam să rostesc, În gând, o rugăciune; nu reușeam decât să repet: „Doamne! Doamne! Doamne!”, implorare insistentă, ca și cum aș fi fost deja mort și băteam la Poarta Paradisului. Și poarta se deschise. Poarta Paradisului. O ușiță ascunsă Într-un zid murdar de tină. La colțul unei străzi, se deschise, o mână o atinse pe a mea, m-am prins de ea, mă trase spre dânsa, Închise poarta În urma mea. Țineam ochii Închiși, de teamă, de epuizare, de neîncredere, de fericire. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar fi, Marius, nu vrei să ne povestești mai departe?” „Întâi am lăsat bâta în mașină și ne-am dus să facem curățenie. Nu era mare lucru de curățat, fiindcă adesea era greu să desparți ce e curat de ce e murdar. Deci am lăsat murdăria în pace, am inspectat încăperile din subsol, instalația de încălzire și așa mai departe și am pus șobolanii pe fugă. «Teodorescule», mi-a spus Toni, «proprietarii sunt albi și nu calcă pe-aici. Atunci de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de pradă. Adesea, amândouă deodată. Ce altceva e Sanowsky, dacă nu o legumă? Iar cât privește munca, lăsați-mă să vă povestesc ce înseamnă să muncești în America. Pentru mine, a însemnat să spăl vase într-unul din cele mai murdare localuri din cartier. Plin de gândaci și de alte mizerii. Douăsprezece ore pe zi. Din asta nu devii fericit cu familia și nici nu poți să te muți în altă parte. Din asta obosești foarte tare, nimic mai mult. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
arătau, se vedea cât le era de frică. Pe unul din ei, Dragomir, l-am recunoscut și el mi-a făcut semn cu mâna. A durat mai mult de o oră până când Nora a venit înapoi; avea pantofii și pantalonii murdari, însă nu părea să-i pese. Când am văzut că vrea să-mi vorbească, am întrebat-o: „Ascultă, unde îi duc pe Dragomir și pe ceilalți copii, cu salvarea?” „La Spitalul orășenesc din Covasna. Acolo vor fi operați sau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și firea lor. În primul rând Pintea, dirigintele nostru, care-și mișca mâna mai iute ca John Wayne în Rio Bravo. Dacă unul vorbea neîntrebat, în clipa următoare îi și ardea obrazul ca focul. Primeai palme pentru orice: pentru mâinile murdare, „fiindcă pisica găurise țeava de la baie”; pentru temele nefăcute, „fiindcă mama își sprijinise călcâiele pe caiet, când își dăduse cu lac unghiile de la picioare, ceea ce a fost neapărat necesar, din cauza întâlnirii tatei cu foștii colegi de clasă”; pentru întârzieri, „fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
soldații din gardă știau. Îmi îmbogățeam experiența chiar lângă șine. Dura mult, pe lângă noi treceau trenuri și, când lumina de la ferestrele compartimentelor cădea peste noi, călătorii ne zăreau. Îi auzeam atunci cum ne iau peste picior sau ne aruncă vorbe murdare din goana trenului, dar nouă nici prin gând nu ne trecea să plecăm de acolo. Însă tu voiai să afli cum am ajuns eu la Timișoara. Asta se leagă de fata cu care mă întâlneam lângă șine. O chema Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de genul, Cumpărați jucării pentru copiii dumneavoastră cu banii aceștia, sau, Trebuie să vă fi Înșelat În privința destinatarului. Demnitatea era pe atunci o formă de noblețe la Îndemâna tuturor claselor. Cu toate acestea, cu toată existența falșilor sinucigași și a afacerilor murdare de la graniță, spiritul acestor locuri continua să planeze deasupra apelor, nu a apelor oceanului, căci acestea scăldau alte țărmuri departe, ci deasupra lacurilor și râurilor, deasupra pâraielor și pârâiașelor, În bălțile pe care ploaia le lăsa În urma ei, În adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-i spuse tatălui, Începând de azi vei mânca din asta, te așezi pe pragul ușii pentru că e mai ușor de curățat și astfel nora dumitale nu va mai trebui să se Îngrijească de atâtea fețe de masă și atâtea șervete murdare. Și așa a fost. Dimineața, la prânz, și seara, bătrânul, așezat singur pe pragul ușii, ducând mâncarea la gură cum putea, jumătate se pierdea pe drum, o parte din cealaltă jumătate i se scurgea În jos pe bărbie, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
picătură de apă În ocean, Și ce organizație e asta. Prim-ministrul respiră adânc și spuse, Maphia, sire, Maphia, Da, sire, maphia, uneori statul nu are altă soluție decât să găsească În afară pe cineva care să-i facă treburile murdare, Nu mi-ați spus nimic, Sire, am vrut s-o țin pe majestatea voastră departe de această chestiune, Îmi asum responsabilitatea, Și trupele care se aflau la granițe, Aveau un rol de Îndeplinit, Ce rol, Acela de a părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tu sărbătorești deja pentru că îți imaginezi că în felul acesta vei scăpa de mine. Cu palmele grele îmi acopăr fața, este ca și când ar fi aruncat în mine cu pietre, din pat, o lopată de pietriș plină de silabele unor vorbe murdare, cum îndrăznește să îmi invadeze intimitatea și să își verse acolo gunoiul, cum îl voi mai scoate dinăuntrul meu, cum îi voi putea demonstra că a greșit față de mine, dar de ce ar trebui eu să îi demonstrez lui ceva, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca niște fetuși nedoriți, îmi îndes din ce în ce mai mult degetele pe gât, până mă irit și-mi dă sângele, ce am făcut, lacrimi roșii cad în vasul de toaletă, mă ridic și mă spăl pe față, cu greu îmi recunosc mutra murdară, asta nu sunt eu, ce mi-a făcut, m-a transformat într-un animal, într-o ursoaică rănită, lucrurile nu mai pot continua în felul acesta. Nu voi mai intra în camera lui, jur eu, îmi voi aduce toate hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei cu mare efort, culegeam prunele calde, pe care le sugeam apoi ca pe niște bomboane, iar aici, în fața ferestrei mele și a lui Yotam, stătea un arțar uriaș, care strălucea primăvara precum soarele, aurind visele noastre. Iată și terasa murdară, cu vedere spre munții albaștri, înlănțuiți asemenea unui colier de pietre de safir, aici ședea tata după-amiaza în pantalonii săi kaki scurți, picior peste picior, aplecat de spate, mestecând struguri negri și făcând predicții despre starea vremii, lentilele ochelarilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
calmă pe patul ei, urmărindu-i indiferentă eforturile, deodată reușisem și eu să mă moderez, nu mai sunt responsabilă pentru tot ceea ce se petrece aici, nu sunt decât una din trei, cât de fericiți fuseserăm în copilărie, ne înlănțuiam mâinile murdare, din trei se făcea unul. Mă mișc neliniștită pe salteaua ei, încerc să o îndrept, delușoare ciudate răsar din ea, ce se întâmplă cu salteaua aceasta, mă înfurii eu, este nouă și uite cum se îndoaie, mă așez și încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și pe Noga încercând să plutim prin mlaștina densă a amărăciunii lui, ierburile grele ni se vor agăța de picioare, ne vor trage în jos, iar noi nu vom avea de ce să ne mai prindem, buclele ei sunt deja negre, murdare de noroi, și eu încerc să îi apuc mâna cu ultimele puteri, Noghi, nu te scufunda, însă mâna ei scapă, alunecă din mâna mea, deget după deget. Mă doare, Naama, își retrage mâna din palma mea, iar eu îmi vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în nici un fel de mine, ce anume va umple vidul acesta. Se săpunește conștiincios, întreg corpul lui este acoperit de spumă, se oprește asupra labelor picioarelor, își spală fiecare deget în parte, chiar și printre degete, ca și când ar fi fost murdar de nămol, murmură ceva de neînțeles, cufundat într-o conversație cu sine, acum îmi amintesc, declară el victorios, Ascultă, Domnul Dumnezeul meu, strigăte de pace, acum și aici, acum și aici, ce sclav al Tău și-a amintit, Domnul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gesturile ei îmi par stranii în dimineața aceasta, dar nu le dau prea mare atenție, numai să plece odată, să îmi dea câteva ore să îmi revin. Trebuie să se însănătoșească în altă parte, ea se întoarce cu buzele albe, murdare de lapte, important este să se însănătoșească, nu? Eu spun, sigur că da, aproape mulțumindu-i lui pentru formularea plină de înțelesuri, iat-o deschizând ușa, se desparte de mine încordată, pa, mami, eu o sărut pe frunte, încui panicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult, era atât de fericit alături de tine, miaun eu, cu toții am fost fericiți, până când ai distrus totul, ea îmi prinde mâna, ținându-se cu toate puterile de conversația aceasta în care intrase fără să vrea, așa cum intri într-o cameră murdară, dar din clipa în care începi să o cureți, nu te mai poți opri, cum putea el să fie fericit dacă eu mă simțeam mizerabil, era opacă fericirea aceasta a lui, nici măcar nu mă vedea, iar eu eram și nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a adormi, o poveste foarte fericită, care mă adoarme pe dată, capul mi se învârte și am impresia că stăm una în fața celeilalte în curtea casei aceleia vechi ținând în mâini doi pui de pisică abia născuți, încă orbi și murdari, iar ea strigă la mine, lasă puii, acum mama lor nu îi va mai vrea, nu este voie să pui mâna pe pui atât de mici, din cauza ta vor muri, eu îi las jos speriată, strig în urma ei, nu înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fereastră, poți intra, îmi spune ea, dar prefer să îl trimit pe el, intră tu mai întâi, asta o va ajuta mai mult, în timp ce dispare înăuntru trăgându-și picioarele după el înfricoșat, coridorul se golește, mă așez pe un scaun murdar și în fața ochilor mei se așterne, asemenea unei pături, imaginea celor doi, împletită cu sunetele vocilor lor, gemetele ei de durere, vocea lui încercând să o liniștească, iar între ei, sunetul inimii grăbite a pruncului, totul pe un ecran ceresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
greu, o plasă plină cu fulgi sau una plină cu fier, nici una nu este mai grea decât plasa goală, intru în casa aceea sufocantă, mă duc direct sub duș, ca și când m-aș fi întors dintr-o călătorie lungă și obositoare, murdară din cap până în picioare, umplu cada cu apă și mă cufund în ea, îmi cufund apoi capul. Nu m-a văzut, totul ar fi putut fi evitat, mi-am făcut totul cu mâna mea, vinovăția mă orbise, cum de nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de iarba pajiștii. Nu era marcată de vreun gard sau de vreo piatră mai mare, vizibilă. Nu era decât o gaură, o deschizătură în pământ. Pietrele de la gura ei se uzaseră de la vânt și ploaie și deveniseră de un alb murdar, iar pe alocuri crăpaseră sau se surpaseră. O șopârlă mică, verde se strecurase într-una dintre crăpături. Chiar dacă te aplecai peste marginea ei și priveai în jos, nu se vedea nimic. Singurul lucru care îmi era limpede era adâncimea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cărării se aflau, față-n față, două clădiri din beton, cu câte două etaje fiecare. Numeroasele ferestre îți lăsau impresia că cele două clădiri arată ca o închisoare sau că închisoarea a fost transformată în cămin. Totuși, nu era deloc murdar acolo și nici nu aveai senzația de întuneric apăsător. Prin ferestrele deschise se auzeau radiourile, iar perdelele erau de culoare bej ca s\ nu poat\ fi decolorate de soare. Cărarea pavată ducea până în fața clădirii centrale a căminului, o clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]