4,361 matches
-
și de principiul de liber arbitru. Ideea de dreptate ocupă un loc important în învățătura mu‘tazilită, pe când ideea de grațiere divină nu pătrunde decât foarte discret în învățătura acestei școli. Starea intermediară (al-mazilah bayna manzilatayn - المنزلة بين المنزلتين) Un musulman care a comis greșeli grave nu poate fi numit nici necredincios, dar nici credincios, drept pentru care acesta este într-o situație intermediară. Școala mu‘tazilită stabilește poziția păcatului în funcție de credință și necredință; atât din punct de vedere teologic, cât
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
drept pentru care acesta este într-o situație intermediară. Școala mu‘tazilită stabilește poziția păcatului în funcție de credință și necredință; atât din punct de vedere teologic, cât și juridic, situația păcătosului este considerată a fi distinctă atât de de cea a musulmanului cât și de cea a ne-musulmanului. Mu‘taziliții disting două tipuri de păcate: saḡă′ir (păcate ușoare) și kabă′ir (păcate grave). Porunca divină și interzicerea răului sau imperativul moral (al-′amr bi-l-ma‘rūf wa-n-nahy ‘ani-l-munkar - الأمر بالمعروف و
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
situație intermediară. Școala mu‘tazilită stabilește poziția păcatului în funcție de credință și necredință; atât din punct de vedere teologic, cât și juridic, situația păcătosului este considerată a fi distinctă atât de de cea a musulmanului cât și de cea a ne-musulmanului. Mu‘taziliții disting două tipuri de păcate: saḡă′ir (păcate ușoare) și kabă′ir (păcate grave). Porunca divină și interzicerea răului sau imperativul moral (al-′amr bi-l-ma‘rūf wa-n-nahy ‘ani-l-munkar - الأمر بالمعروف و النهي عن المنكر). Musulmanilor li se cere
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
cea a ne-musulmanului. Mu‘taziliții disting două tipuri de păcate: saḡă′ir (păcate ușoare) și kabă′ir (păcate grave). Porunca divină și interzicerea răului sau imperativul moral (al-′amr bi-l-ma‘rūf wa-n-nahy ‘ani-l-munkar - الأمر بالمعروف و النهي عن المنكر). Musulmanilor li se cere să pună în practică acest principiu, să impună și să-și impună binele și să interzică răul. Această obligație este atât publică cât și personală. Pentru mu‘taziliți, dreptatea nu înseamnă doar ca o persoană să evite
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
sale. .Prima denumire a statului a fost Maghreb el-Aqça, care în traducere înseamnă Maghreb-ul exterior. Sub dinastiile Almoravid și Almohad acest stat a dominat Maghrebul și Spania musulmană. Reconquista a pus capăt dominației dinastieit Almohad în Peninsula Iberică și mulți musulmani și evrei au migrat în Maroc. Următoarea dinastie: Saadi ș-a consolidat puterea luptând împotriva invadatorilor portughezi și otomani. Domnia lui Ahmad al-Mansur a adus o nouă înflorire și un prestigiu crescut sultanatului, care inițiază acum și o invazie împotriva
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
islamică) solicită înmormântarea corpului, fiind precedată de un ritual simplu, ce implică îmbăierea și învăluirea corpului, urmat de salat (rugăciune). incinerația este interzisă. Ritualul de îngropare ar trebui să se desfășoare cât mai repede posibil și să includă: Când un musulman se află pe moarte, este sfătuit să rostească profesiunea de credință (în arabă: شهادة šahăda ) care constă în formula coranică: ilăha illa-l-l-Lăh; Muḥammandun rasūlu-l-Lăh (nu există zeu în afară de Dumnezeu; Muḥammad este trimisul lui Dumnezeu). După ce profesiunea de credință este rostită
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
se află pe moarte, este sfătuit să rostească profesiunea de credință (în arabă: شهادة šahăda ) care constă în formula coranică: ilăha illa-l-l-Lăh; Muḥammandun rasūlu-l-Lăh (nu există zeu în afară de Dumnezeu; Muḥammad este trimisul lui Dumnezeu). După ce profesiunea de credință este rostită, musulmanul aflat pe moarte, își întoarce fața către Mecca. In tot acest timp, membrii familiei și prietenii celui aflat pe moarte sunt alături de acesta, amintindu-i de lucrurile bune pe care le-a făcut în timpul vieții, oferindu-i astfel speranță cu privire la
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
către Mecca. In tot acest timp, membrii familiei și prietenii celui aflat pe moarte sunt alături de acesta, amintindu-i de lucrurile bune pe care le-a făcut în timpul vieții, oferindu-i astfel speranță cu privire la mila lui Dumnezeu. Imediat după ce un musulman a fost declarat mort, pe lânga faptul că cei prezenți trebuie să se roage ca Dumnezeu să-l ierte, corpul celui decedat este pregătit pentru a fi spălat. Procesul prin care este spălat trupul neînsuflețit poartă denumirea de și este
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
acoperit decedatul, este apoi transportat către locul unde se vor ține rugăciunile înainte de înmormântare. Acest loc este în afara moscheii. Rugăciunile se fac cu scopul de a cere iertare din partea lui Dumnezeu pentru cel decedat și se recomandă să participe atât musulmanii care sunt rude cu acesta, cât și cei care nu-l cunosc, deoarece este o obligație colectivă. Înmormântarea ar trebui să se facă cât mai curând posibil după ce s-a pronunțat decesul. Este recomandat ca înmormântarea să aibă loc la
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
bijuterii; să nu folosească machiaj sau parfum. Juriștii musulmani interzic în timpul doliului comportamentul prin care rudele celui decedat își arată suferința într-un mod excesiv, deoarece potrivit credinței lor, prea multă suferință pentru morți este un afront la adresa lui Dumnezeu. Pentru musulmanii, scopul vizitării mormântului este de a aminti faptul că toată lumea va muri și că trebuie sa ne pregătim pentru Ziua Judecații. Vizitarea mormântului aduce beneficii decedatului deoarece vizitatorii se vor ruga pentru morți ca să le fie iertate păcatele. În fiecare
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
vizitatorii se vor ruga pentru morți ca să le fie iertate păcatele. În fiecare an, în special de sărbători, membrii familiei vizitează mormintele celor dragi iar în unele culturi, ei împart mâncare copiilor, străinilor și nevoiașilor pentru pomenirea morților. Este datoria musulmanului de a oferi condoleanțe familiei și rudelor celui decedat. Acest lucru consolidează relațiile din cadrul comunității musulmane. Condoleanțele se pot oferi familiei și rudelor celui decedat înainte, în timpul sau după înmormântare. Practicile funerare pot fi abandonate în situații excepționale: soldații care
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
se mai facă ritualul de spălare sau rugăciunile de înmormântare; oamenii care mor într-o călatorie pe apă pot fi înmormântați în acestă situație pe apă; victimele războaielor sau catastrofelor naturale pot fi îngropate în gropi comune. In timpurile moderne, musulmanii care au migrat în țările occidentale, pot fi înmormântați în sicrie, în conformitate cu tradițiile locale (în asemenea situații, unii musulmani preferă sa-și trimită morții în locurile lor natale pentru înmormântare). In ceea ce privește sinucigașii, specialiștii conservatori sunt de părere că
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
fi înmormântați în acestă situație pe apă; victimele războaielor sau catastrofelor naturale pot fi îngropate în gropi comune. In timpurile moderne, musulmanii care au migrat în țările occidentale, pot fi înmormântați în sicrie, în conformitate cu tradițiile locale (în asemenea situații, unii musulmani preferă sa-și trimită morții în locurile lor natale pentru înmormântare). In ceea ce privește sinucigașii, specialiștii conservatori sunt de părere că ritualurile funerare nu ar trebui realizate, în timp ce, ceilalți sunt mai indulgenți și acceptă realizarea acestor ritualuri.
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
învățați musulmani, care căutau soluții juridice la problemele nou ivite. Cu timpul, aceste grupări și-au sistematizat preceptele juridice, devenind „școli juridice” în adevăratul sens al cuvântului, fiecare dintre acestea propunând căi diferite de soluționare pentru o problemă apărută. Fiecare musulman aparține unei astfel de școli, iar chestiunile juridice pe care le întâmpină (de exemplu probleme legate de moștenire, de căsătorie etc.), precum și ritualurile de rugăciune trebuie rezolvate în conformitate cu școala căreia aparține. În conformitate cu șaria (arabă: شريعة "šarīʽa"), toate actele sunt calificate
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
actele sunt calificate drept „obligatorii” (arabă: واجب "wăğib"), „meritorii și recomandate” (arabă: مندوب "mandūb" sau مستحب "mustaḥabb"), interzise (arabă: حرام "ḥarăm"), condamnabile (arabă: مكروه "makrūh") și indiferente (arabă: مباح "mubăḥ"). În felul acesta, se spune, islamul integrează întreaga viață, iar musulmanul poate să-și modeleze existența, spiritualizând-o în întregul ei. În esență, șaria este conținută în Coran. Forma exterioară în care sunt promulgate prescripțiile pentru a se putea aplica tuturor domeniilor vieții umane este rezultatul unui proces care a durat
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
(în arabă أمة "umma") este comunitatea musulmanilor întemeiată de profetul Muḥammad la Medina; comunitatea credincioșilor musulmani. De asemenea, astăzi înseamnă la arabi, comunitatea arabă în general, interferând uneori cu noțiunea de "wațan" (patrie). Credința unică, practicile rituale unice, legislația unică definesc apartenența la o comunitate unică, numită
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
III, 104) "și îi va opri pe ei de la urâciune": "...voi porunciți cuviința și opriți urâciunea" (III, 104 și 110). La începuturile islamului, cuvântul era folosit atât pentru a numi un grup uman cu interese comune (de exemplu evreii și musulmanii care semnaseră un pact) sau pentru a desemna prima comunitate de credincioși, adică pe musulmani, termen ce nu s-a impus decât în ultimii ani ai vieții profetului. Conform Coranului, acestei comunități i s-a revelat sensul adevăratei religii (XIII
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
urâciunea" (III, 104 și 110). La începuturile islamului, cuvântul era folosit atât pentru a numi un grup uman cu interese comune (de exemplu evreii și musulmanii care semnaseră un pact) sau pentru a desemna prima comunitate de credincioși, adică pe musulmani, termen ce nu s-a impus decât în ultimii ani ai vieții profetului. Conform Coranului, acestei comunități i s-a revelat sensul adevăratei religii (XIII, 30): "O, voi cei ce credeți! Dați ascultare lui Dumnezeu! Dați ascultare trimisului și celor
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
al-'arabiyya" ("națiunea arabă" sau "comunitatea arabă"), "al-umma al-islămiyya" ("națiunea" sau "comunitatea islamică") etc. Clarificarea noțiunii de "umma" este de extremă importanță pentru a înțelege inexactitatea demersului de echivalarea cu națiune. "" presupune o relație verticală între divinitate și om: fiecare musulman, poartă în sine, oriunde s-ar afla o parte din "umma". Teritorializarea conceptului de "umma" pare să fie sursa confuziilor de înțelegere și, ulterior, de echivalare a termenului. Contextualizarea geografică a "ummei" islamice a stat la baza împărțirii lumii în
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
21 octombrie 2003, papa Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal cu titlul de cardinal preot al Sfinților Apostoli ("Ss. XII Apostoli"). Este la originea creării Fundației Internaționale Oasis dedicată promovării cunoașterii reciproce și întâlnirii între creștini și musulmani, cu o atenție deosebită la realitatea minorităților creștine în țările cu majoritate musulmană. În 2005, la moartea papei Ioan Paul al II-lea, cardinalul Angelo Scola a fost considerat ca "papabil" pentru conclavul din 2005. La Curia Romană, este membru
Angelo Scola () [Corola-website/Science/329007_a_330336]
-
religie care invocă justiție, pietate, dreptate. Aceste practici se întâlnesc și în Regatul Unit al Marii Britanii, unde anul trecut s-au înregistrat 12 crime de onoare, în Sikh, dar și în unele familii creștine. Să luăm drept exemplu cazul unui musulman care a fost condamnat după și-a omorât fiica care avea o relație cu un creștin. Aceasta este povestea tragică cauzată de diferențele culturale ireconciliabile dintre un tată a cărui educație și cultură este bazată pe valori musulmane și o
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
povestea tragică cauzată de diferențele culturale ireconciliabile dintre un tată a cărui educație și cultură este bazată pe valori musulmane și o fată care adoptă un stil de viață bazat pe valori non-musulmane. Important este, în acest caz, ca un musulman să-și înțeleagă foarte bine și corect religia pentru a nu curma o viață, deoarece, în fond, aceste tragedii nu au nicio legătură cu adevărata credință. Simțul rușinii tatălui fetei care este declanșat de acțiunile fetei lui culminează cu fapta
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
presupune că limba lor a suferit puternice influențe slave. Numele de “pomaci” ar veni de la pecenegi, neam înrudit cu cumanii și ajunși în Europa cam în aceeași perioadă . În Bulgaria mai locuiau conform recensământului din 2011 doar 67.350 de musulmani. Numărul acestora a scăzut în ultimii 10 ani de la 131.531 și de la 370.000 în 1982. Cei mai mulți dintre aceștia trăiesc în zona Munților Rodopi, în provinciile Smolyan, Kardzhali, Pazardzhik și Blagoevgrad. Există și comunități mai mici în provinciile Burgas
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
de pomaci, în regiunile Xanthi, Rhodopi și Evros din nordul țării. Cei mai mulți pomaci care locuiau în trecut aici au plecat în Turcia ca urmare a schimbului de populații din 1923 de după Războiul Greco-Turc. În Macedonia trăiesc aproximativ 40.000 de musulmani denumiți în general torbeși sau pomaci. În Albania trăiesc aproximativ 35.000 de torbeși sau pomaci, aceștia declarându-se de origine bulgară. Nu există un dialect pomac de sine stătător. Cei mai mulți dintre pomaci vorbesc dialecte asemănătoare cu cele ale bulgarilor
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
identități arabe diferite, întrucât acum devine din ce în ce mai puțin importantă separarea care s-a făcut încă de la începuturile construcției ideii de identitate arabă și anume arab-nearab, musulman-nemusulman. Acum arabii și nonarabii încep să se asimileze, iar ceea ce poate fi identificat drept musulman sau arab să domine atât cutura înată, cât și pe cea de zi cu zi. Până la sfârșitul perioadei umayyade întreg teritoriul adoptă un alt fel de civilizație arabă decât cea anterioară.<br> Convertirea la islam a celor cuceriți ori a
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]