4,723 matches
-
iar pe mine la spălat vase. Aveți un plic aici, și mi-l întinde. Mă uit la Vero, mă uit la omul care mi-l dădea, mă uit la plic și reiau: Vero, negru, plic. Burtos. Plicul. Îl desfac, rămân mut, număr, nu-mi vine să cred, mai număr o dată, mă uit la Vero la fel de mută ca mine. "Domnul Patrik a plecat cu noaptea in cap în provincie să cumpere pietre ca de obicei. Vă roagă să primiții sta din partea lui
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
uit la Vero, mă uit la omul care mi-l dădea, mă uit la plic și reiau: Vero, negru, plic. Burtos. Plicul. Îl desfac, rămân mut, număr, nu-mi vine să cred, mai număr o dată, mă uit la Vero la fel de mută ca mine. "Domnul Patrik a plecat cu noaptea in cap în provincie să cumpere pietre ca de obicei. Vă roagă să primiții sta din partea lui." "Asta e, îmi pare rău, ăsta sânt sper să ajur cu bine acasă. Transmite salutări
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
eu, o scuză să plecăm dracului de aici fără remușcări. OK. "Mersi, însă vreau și eu adresa lui Patrik din Franța." "Domnul Patrik nu locuiește în Franța. E rezident în Republica Centrafricana. Locuitsște aici de aproape zece ani." Mut din nou. Mut de data asta de uimire. Și în două secunde o să mai fiu o dată mut. Prin fața mea trece puștiul de aseară. L-am recunoscut după șortul cu elefanți și freza inconfundabilă. Nu mai înțelegeam nimic. Dacă l-a sechestrat în cameră
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ceva (adică altceva). Ajunși în cameră, i-am cerut să se dezbrace. S-a uitat mută la mine ("mitocane, cum îți permiți?") și până să-mi ardă prima palmă i-am spus că eu sunt el (adică d.). Ea (adică mută) mută a rămas. A bâlbâit ceva și am fost nevoit să îi arăt pașaportul că eu sânt el. S-a înroșit toată și parcă a devenit și mai bună (pentru că era bună rău de tot) și n-a mai avut
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
chinuite avea. Părea că tot trupul îl doare ca o rană uriașă. Cu buzele în amară frământare, marina încet firele mustăței, ochii nu mai priveau nimic. Legăna necontenit încet și greu grumazul... și privirea lui, ochii aceia cu expresia unei mute dezamăgiri, a unui cal de rasă care și-a frânt picioarele și așteaptă să moară... Deodată, ca scuturat de friguri, saltă din șold și brațe, mă lovește cu capul. Se sfredelește din mijloc și se oprește o clipă piept în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aceea? murmură soldatul, nemaiputând răbda nici tăcerea, nici taina. Și sclavul răspunse cu glas parcă istovit: - Nu știu, Iahuben. N-am văzut niciodată astfel de stele. - Nu cumva e un zeu? Sclavul tresări. Deschise gura să rostească ceva, dar rămase mut. Și așa merseră mai departe, până la sfârșitul nopții. Ziua, firește, noua stea nu se mai văzu. Își mânară taurii în liniște alte câteva ceasuri, până când căldura începu să se prefacă în văpăi. Oaza dorită încă nu se zărea. Greșise sclavul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
urechea ta, sau vrei să mi-l batjocorești cu limba ta? zise robul mînuindu-și vâsla cu furie, și ultimele lui cuvinte se amestecară cu alt șuierat de bici. Iahuben simți că i se urcă sângele în obraz, dar întîlnind privirea mută a lui Auta se stăpâni și își dădu seama că ar fi făcut la fel ca robul de la vâslă dacă s-ar fi aflat în locul lui. Slujbașul răcni la vîslaș: - Să răspunzi, scrumbie uscată, când un oștean viteaz al marelui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
călcâie scrutând zarea de jur împrejur: steaua nu era nicăieri. Își ridică apoi privirile în sus, spre zenit, dar steaua nu era nici acolo. Atunci Marele Preot se lăsă greoi într-un jilț și rezemîndu-și bărbia în piept stătu așa, mut și nemișcat, până când răcoarea nopții îl făcu pe Auta să-l ia de braț și să-l aducă încet în odaia de culcare. În noaptea aceea Auta nu-l părăsi. Nu putu să adoarmă nici unul dintre ei, dar noaptea trecu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sabia. S-a încumetat să calce pământul Piscului Sfânt. Știi care-i legea! Auta îl privi îngrozit, murmurînd: - Rugul, stăpâne... - Cum îl cheamă? - Mpunzi, stăpâne... - abia putu rosti Auta. Bătrânul lovi globul de argint. Veni un slujitor, îngenunchind. Auta stătea mut, în picioare. Bătrânul își măsură sclavul cu privirea o clipă, apoi îi porunci slujitorului intrat: - Este afară un rob tânăr, negru. Îl cheamă Mpunzi. A venit acum. Cred că s-a rătăcit și nu știe al cui e. Înscrie-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străin scurt, alcătuit numai din sunete deschise și moi, pe care sclavul nu-l putu rosti. Străinul mai rosti un cuvânt. Auta se gândi că ar fi spus vorbele străine mai ușor din flaut de argint decât din gură. Rămase mut. Străinul mai rosti de câteva ori aceleași două cuvinte, până când, căznindu-se, le putu spune și Auta. După aceea arătă cu mâna sa subțire turnul și numaidecât mută cu greutate mâna spre cer și o coborî iarăși spre turn, apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben se prăbușea pe spate, încercînd să-și smulgă o săgeată din inimă. Câțiva robi se apropiară de el. Doi căzură. Apoi încă unul. Cei rămași se aplecară spre Iahuben, însă îndată îl părăsiră. Așadar murise. Auta rămase câteva clipe mut. Hor se uită cu ocheanul încotro îi arăta Auta. Pricepu repede. Se uită la Auta și zise încet: - Mi se pare că este prietenul tău care a zburat cu noi! Auta nu răspunse. Ședea cu pumnii încleștați pe genunchi. Apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plăcute pe puntea cu umbrar a corăbiei bătrânului. - Mi-ați istorisit tot, zise el, dar urechea mea n-a putut să se bucure de frumusețea cuvântului. Vreau să-mi spuneți, dacă ați văzut-o, cum arăta priveliștea nenorocirii. Preoții rămaseră muți. Numai unul spuse: - Slăvite, avem un slujitor care a văzut începutul nenorocirii și știe să povestească frumos. - Aduceți-l! În scurtă vreme, o barcă se duse și se întoarse cu acel slujitor. Pe o masă dintre jilțuri se aflau poame
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din stele începu să fie cercetată în vederea marelui zbor. În acest timp, Hor stătu de vorbă cu semenii de pe planeta lui. Nu le auzi ușor glasul și era înciudat, deși pământenii din jurul lui, deprinși cu toate minunile, în fața acesteia stătură muți. Hor și toți ceilalți văzură într-o anume oglindă o sală cu câțiva oameni ca și Hor. Chipurile se zăreau uneori destrămate, glasul se auzea slab. Dar erau cei de departe. Hor îi înștiință asupra timpului plecării și le mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iarnă. După miezul nopții, mulți dintre bărbați erau bine băuți. Se dansa în grupuri mari, se închina un vin, strigând unul la celălalt. Se pupau zgomotos, veselie în toată puterea cuvântului. După ce s-a cântat pentru a doua oară "La muți ani", într-un total haos, distingându-se voci groase și răgușite iar unele mai subțiri și slabe, forțându-se pentru a fi în ritm cu celelalte, mulți dintre petrecăreți își iau rămas bun unii de la alții, râzând veseli pentru a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
gong există două moduri de respirație fundamentale: Respirația Războnincului (wu-hsi) și Respirația Înțeleptului (wen-hsi). Respirația Războinicului este plină de forță, puternică, sonoră și controlată de contracțiile puternice și conștiente ale diafragmei și ale peretelui abdominal. Respirația Înțeleptului este naturală, blândă, mută și relativ lipsită de efort. Respirația Războinicului este optimă pentru exercițiile de respirație terapeutică menite să întărească organismul, să acumuleze și să depoziteze qi, să intensifice circulația sângelui și să stimuleze starea generală de sănătate fizică și vitalitate. Necesită atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
prin interpretarea actelor instinctive În această situație, animalele devin agenți și semne ale voinței divine, încât gesturile lor devin obiect de interpretare. De ce? Pentru că, de pildă, "Porphyrios susține aproape cu aceleași cuvinte că păsările înțeleg, mai repede decât oamenii, voința mută a zeilor"60. Cu alte cuvinte, nu este nevoie de rațiune pentru a te apropia de gândul divin. Este suficientă simțirea. Or, această capacitate instinctivă este mai dezvoltată la animale decât la om nu pentru că omul nu ar fi fost
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
textele livrești, descumpănește cel mai mult atît pe cititori, cît și pe aspiranții la scrierea haiku-ului. Toată această situație inițială, conform metaforei aisbergului, deși este temeiul poemului, este cufundată sub nivelul apei, deasupra căreia se arată doar textul rămas mut cu privire la starea care l-a prilejuit. Putem deduce situația intens emoțională doar interpretînd dramatic pauza (sau pauzele) care Întrerup textul fragmentat al haiku-ului. Se spune că Întreruperea textului ar fi o pauză de respirație. Este Însă puțin credibil că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mai fi singur pe lume. de sufletul meu nu s-ar feri ca de-o rea vizuină. Dacă m-aș pierde) Într-un poem tîrziu, aspirația la comuniunea fără rezerve cu lucrurile izbîndește totuși Într-o Înscenare de excepție. Dialogul mut dintre autor și nor, și prin intermediul lor, Între Înalt și terestru, Între umbră și gravitate, ecourile și corespondențele neașteptate și revelatoare ivite pe parcurs fac ca cele două ființe să se apropie pînă la contopire Întru spirit. Ca un freamăt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mers ale străzii, ci și așezat Între sensurile rigide ale unei civilizații tehnice și cele ale unei lumi suple și mlădioase, călăuzită de duhul naturaleții. Cuvîntul stingher subliniază acum singurătatea, dezorientarea, stînjeneala mestecenilor În peisajul urban, sfiala cu care solicită mut măcar un pic de Îngrijorare din partea omului. Dacă nu chiar, pentru firile mai empatice, un gen de identificare. Pentru că stinghere În peisaj par și tîlcurile implicite pe care mestecenii Încearcă să le comunice. trafic pe opt benzi - Între sensuri stingher
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
primăverii, solul, poate mai puțin implusiv, mai reținut, al primăverii pe ducă. Ieșit la gard, stînjenelul privește oarecum stînjenit la primăvara care trece, care se trece... Trecere negrabnică, deplasare, tranziție, dispariție prin preschimbare În altceva. Cu sfială și cu o mută uimire, printre sau peste stinghiile gardului, stînjenelul privește (și pentru noi)... marea și veșnica trecere. stînjenel la gard - trece alene Încă o primăvară Integrîndu-se Într-un fel În aria unui raționalism european, mai flexibil și mai fragil, ținînd de tradiția
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
neșteptate Încremeniri. Cu schimbări imprevizibile de direcție Între ele. Înainte de a dispărea cu totul În spatele unui trunchi de copac. Expresia hipomimă a veveriței, ca și Întreaga ei postură, sînt acelea ale unui chip și ale unui trup Împietrit În candoare - mut, nemișcat, imperturbabil și inexpresiv. Un sfinx care nu vrea să-și trădeze În niciun fel nici intențiile și nici umorile. Și afișează morga monumentală a unei statui. Un dandy ar invidia-o pentru impasibilitatea ei. Buster Keaton ar fi putut
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și el de boala lumii. Maria Tirenescu reia ideea, dar imaginile ei implică o meditație mai profundă. Scena este aceea a unui sfîrșit anunțat, iar creionul fără vîrf are implicații mult mai serioase și mai directe În sfera umană. Așa mut, abdicînd față-n față cu iarna, autorul pare să intoneze un cîntec de lebădă. Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Maria Tirenescu Pare a fi totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Hoffman (1992: 273) spune că "medierea unei terțe părți ar putea fi caracterizată ca o promovare a luării consensuale a deciziilor în scopul rezolvării conflictului prin intermediul unui proces de comunicare ne-distorsionată". Deiniol Jones (1999, 2001), dând dovadă de mai mut scepticism, este de asemenea de acord cu medierea unei terțe părți în termenii teoriei critice, spunând că aceasta ar trebui să "aibă ca scop consolidarea forței și calității eticii comunicative cosmopolite". În al treilea rând, etica discursivă oferă o metodă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
9 Cuvânt înainte / 11 Cartea I Geneza imaginilor / 15 Capitolul I Nașterea prin moarte / 17 Rădăcini / 19 Imaginea înaintea ideii / 25 Stadiul oglinzii / 27 Suferința magică / 31 Moartea în pericol / 35 Eterna reîntoarcere / 39 Capitolul II Transmiterea simbolică / 45 Cuvântul mut / 47 Vizibilul nu este lizibil / 55 Transmitere și transcendență / 62 Fatala "autonomie a artei" / 67 Sensul și grupul / 71 Capitolul III Geniul creștinismului / 77 Interdicția din Scriptură / 80 Un monoteism disident / 84 Matricea Întrupării / 89 Tentația puterii / 93 Revoluția credinței
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o transmitere (de sens, de grație sau de energie), ea face un racord. Această funcție numită simbolică, sau religioasă în sensul primar, nu este proprie imaginii, nici singura proprietate a acesteia, dar pe ea o explorează cu prioritate mediologia. Cuvântul mut Reinserarea imaginii în panoplia transmiterilor simbolice îi va nemulțumi, cu siguranță, pe artiști, pe esteți și pe alții. Oare nu refuzăm din instinct, ca pe o trivialitate aproape profanatoare, ideea că formele pot servi la vehicularea unui sens? Are valoare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]