3,734 matches
-
ne plângem de el, la guvernator... (Pătrund în încăpere ARTUR și GUVERNATORUL, râzând, ținându-se pe după umeri.) GUVERNATORUL: Așa! ARTUR: Chiar așa! GUVERNATORUL: Eram sigur. ARTUR: Ce puteam să fac? GUVERNATORUL: Păi, ce să faci? (Trece pe lângă Grubi.) Încheie-ți nasturii! (Către ARTUR.) A ieșit destul de bine... Fac cinste! Scoate o sticlă de șampanie.) De mult o țin pentru așa ceva. ARTUR: Pfuuu! O facem lată! GUVERNATORUL (Toarnă.): Acu’ îi am la mână... Începuseră să mi se urce în cap... Mă scormoneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Alergând la PARASCHIV): Zice că da, vrea, că mâine se vor aduna cu toții, își vor spăla mlinile și picioarele, vor mâneca din aceeași pâine, și vor mirosi iarbă... Zice că se vor lipi unii de alții și-și vor desface nasturii de la piept... ca să-i bată vântul... INAMICUL (Alergând, înnebunit, lângă MACABEUS.): Zice că toți vor ieși cu mâinile goale, din găuri și de după ziduri și că vor râde... că-și vor ține femeile de țâțe și le vor bate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
conținea suficiente detalii palpitante ca să te facă să uiți „mesajul“. Mai erau cărțile cu poze, lucioase, mari, plate. Îmi plăcea În mod deosebit personajul Golliwogg, cel negru ca tăciunele, cu haina lui albastră și pantalonii roșii, cu ochii făcuți din nasturi de izmene și cu sărăcăciosul lui harem alcătuit din cinci păpuși de lemn. Datorită metodei ilegale practicate de ele, de a-și croi rochițe din steagul american (Peg tăindu-și dungile, iar Sarah Jane, drăgălașele stele), două dintre păpuși dobândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a treia bărbii, cea mai amplă, revărsată peste muntele de volănașe al bluzei. Și iat-o acum așezându-se sau mai degrabă pregătindu-se să-și așeze, În timp ce falca Îi tremură ca o piftie, prodigiosul ei posterior, cu cei trei nasturi Într-o parte, și lăsându-se cu precauție În jos; apoi, În ultima secundă, Își Încredințează corpul voluminos fotoliului de răchită care izbucnește, Înspăimântat, Într-o salvă de scârțâituri. Stătusem În străinătate aproape un an. După ce petrecusem vara lui 1904
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
allait se promener en equipage - o expresie a vechii lumi, curentă În mediul nostru. Mi-e ușor să retrăiesc bucuria schimbării polușubok-ului cu căptușeală groasă, lung până la genunchi și cu gulerul cald din blană de biber, cu scurta bleumarin cu nasturi de alamă cu ancore. În landoul deschis, sunt legat prin adâncitura unui pled de ocupanții mai interesantului loc din spate, maiestuoasa Mademoiselle și victoriosul Serghei, cu fața mânjită de lacrimi, căci tocmai ne luaserăm la harță. Îi atrag din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
el; nu prea mă dădeam În vânt nici după hidra Împăiată de pe planșa CII, cu cele șapte capete de broască țestoasă și dinți de leu așezate pe șapte gâturi spiralate și cu trunchiul ei ciudat, puhav, cu niște tuberculi cu nasturi pe părți și terminându-se Într-o coadă Înnodată. Alte cărți pe care le-am găsit În podul acela, printre ierbare pline cu căldărușe alpine, cu palemonia albastră, cu Lycneea, cu crini roșii-portocalii și alte flori din Davos, aveau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cald englezilor pe ascuns. Paltoanele erau considerate efeminate. Vestimentația obișnuită a studentului mediu de la Cambridge, fie el atlet sau poet de stânga, era rezistentă și mohorâtă: pantofii aveau tălpi groase de cauciuc, pantalonii de flanel erau gri-Închis, iar puloverul cu nasturi numit „jumper“, purtat pe sub sacoul cu cordon, avea conservatoarea culoare maro. Cei care ar fi putut fi denumiți probabil lotul homosexualilor purtau vechii pantofi escarpin, pantaloni de flanel gri-foarte deschis, un „jumper“ galben strălucitor și haina de la un costum bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
încearcă să te atingă, și să-ți spună chestii și așa mai departe? Zgomotul motorului care încă mergea, amestecat cu acordurile simfoniei, umplu momentele de dinainte ca ea să vorbească. Privea în jos în poală, jucându-se cu unul dintre nasturii mari și lucioși ai hainei sale. —Noo - nu chiar, a spus în cele din urmă. Doar câteodată. Și e-n regulă - știu că nu ești așa, serios. Dă-i drumu’. Și-a ridicat din nou capul și am simțit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
luați după asta. ― Aveți și niște premii în bani care vă așteaptă. O sumă substanțială. ― Pentru mine aspectul material n-a contat niciodată. Cum spunea soțul meu, colonelul: "Melania, ești incapabilă să deosebești o monedă de 5 lei de un nasture. Dacă în fața ta s-ar afla o prăjitură și un sac de bani, sânt sigur că te-ai repezi la prăjitură". Cristescu clătină zâmbind din cap: "Hm! îți vine să crezi că a confundat Femeia lui Goya cu un tort
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surprizele. Te asigur c-o să dăm de niște chestii care o să ne lase cu gura căscată. N-am cu destulă fantezie ca să-mi închipui jumătate din tot ce-i trece ci prin minte. * Bătrânii așteptau îmbrăcați. Ioniță Dragu își încheia nasturii paltonului demodat cu guler de vidră îngălbenită, fără să scoată un cuvânt. Șerbănică își plimba ochii bulbucați luîndu-și parcă pentru totdeauna rămas-bun de la pereții plini de tablouri cu flori mici. Florence, înfășurată într-o haină de astrahan, cândva superbă, și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mobile vechi, moderne acum 50-60 de ani, purtând urmele peregrinărilor din garnizoană în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru de faianță ― "iaurt Miorița" ― umplut cu nasturi desperecheați, tuburi de zaharină, bani mărunți adunați într-o farfurioară. Pe gheridonul cu placă de marmură și aplicații de bronz se aflau o Biblie legată în piele și discursurile lui Cicero. Popa îl invită să ia loc în balansoarul din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
maiorul, asta e, femeia sugera acut ideea de civilizat". Rufăria i-o ghiceai impecabilă, baia, veritabilă drogherie, cu săpunuri fine și trei perii de dinți, nu ți-o puteai închipui cu combinezoane dubioase sau câte un ac de siguranță înlocuind nasturele ori cârligul acolo unde nu se vede. Îi zâmbi lui Cristescu ca și când s-ar fi cunoscut de când lumea și nimic nu i-ar fi putut face mai multă plăcere decât prezența lui. Desigur, maiorul simți convenția, dar aceasta nu-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
murit și surâsul ei are încă puterea să ucidă. Hm, prea multă cianură pentru un surâs... Oftă și le făcu sul. ― Știu unde le vei ascunde, draga mea. M-am gândit mult. În umbrelă, strâns înfășurate. Trebuie să verifici doar nasturele și șiretul. Să se încheie bine. Nu, n-o să pară ciudat. Afară e ceață, și dacă nu mă înșel, în curând va începe să ningă. De fapt, sper că nu va ninge! O umbrelă închisă când afară ninge e grozav
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bătrâna surîse: ― Nu te-am uitat, Mirciulică. Ți-am lăsat în bucătărie provizii. După aceea, va trebui să te descurci singur. Oberlihtul a rămas deschis... Îl luă în brațe. Mustățile îi gâdilau obrazul. Șopti privind ochii verzi, translucizi, ca niște nasturi de sticlă: Noi doi trăim o aventură... Pe amândoi ne așteaptă necunoscutul. Motanul miorlăi. ― Știu, dragul meu, te plictisești. Erai obișnuit să te amuzi la ora asta. Îl duse în odaia ei și dădu dramul la televizor. Stinse apoi lumina
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Perfect. Ce îmbrac? ― Fusta maxi și scurta de blană. Nu uita pantofii! ― Ești nebună, râse Melania. Tocuri de 8 cm! O să-mi rup picioarele! ― Fii serioasă. Uite peruca! Lasă că te machiez eu... Ai adus ochelarii? Melania Lupu își încheie nasturii și se privi în oglindă. Părea desprinsă din paginile unei reviste de modă. Lentilele mari, negre, îi acopereau jumătate de obraz. ― Dacă te vede Alain Delon, s-a terminat! Melania Lupu urcă într-o mașină de piață care o lăsă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e nașpa. Îți suge limba la propriu, ca și cum ar vrea să o Înghită. Puah! Dacă un american mi-ar face asta, aș pune să fie arestat. Nu mai e nevoie să spun că blana de la Revillon, mai știi?, hăinuța cu nasturi deosebiți, e pe drum de la Paris. Sper că va ajunge la New York Înaintea mea. Trebuie să marchez fiecare Cuplare făcându-mi câte o imensă surpriză, n’est-ce pas1? La urma urmei, să săruți un străin este o agonie. Saliva străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-l, am zis. Să vedem cum arată. Aceasta fusese intenția mea inițială - doar să ni-l prezinte -, dar, imediat ce a luat colierul în mâini și și l-a lipit de pielea arămie (porțiunea aceea mică de carne dezgolită imediat deasupra nasturelui de sus, descheiat, al bluzei turcoaz), m-am răzgândit brusc. Am vrut să i-l fac cadou. Pentru Rachel puteam să cumpăr oricând alt colier, dar acesta îi venea Marinei atât de perfect, încât deja era parcă al ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
M-am sculat cu noabtea-n cab. Mata’ n-ai ceasornic? L-ai bierdut la cărți, ca baltonul și căciula, ai? Uite, ia baltonul de colo, voiam să-l dau de bomană, pentru taică-meu, c-a murit luna trecută. Are nasturi de os. Mi-a întins o sticlă aproape plină și iar i-am văzut arătătorul tăiat și cusut grosolan: — Trage-o gură, să te dregi! Dacă ți e foame, găsești niște bâine-n traistă. Am băut, era țuică. Însă n-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar când sunteți gata, să veniți cu ea sus, la mine, ultima ușă pe dreapta, cum urci treptele. Vă aștept! Vă salut! Peppin se simțea puțin stânjenit și nu știa de ce. Îl ajută pe străin să-și dezbrace paltonul cu nasturi de os, i-l duse la cuier, sub pălărie, apoi îi întinse un teanc de scrisori. O anchetă pe care ziarul o făcuse pe tema De ce postiți? și care urma să apară miercuri, 24 decembrie. Dar răspunsurile primite de la diverși
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Singura aristocrație viabilă este cea a spiritului. Revelațiile propulsează ideile spre capodoperă. Dacă tot trebuie să te înghită cineva, fii ambrozie, nu lături. Basmul conservă răsăritul aspirațiilor umane. Idealul săracului este hedonismul. Nici un ideal nu e încheiat chiar la toți nasturii. Când ai dreptate, izbește cu buzduganul și în soare! Încearcă să fii contemporan cu cei din jurul tău. Superlativul frumuseții umane este virtutea. Ne deranjează oamenii-torță. Unii put a ars! Măsura bucuriilor ar putea reabilita frumusețea lumii. Craterele vieții țin de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e să nu fie înțeleși de contemporanii lor. Între ei, poeții își vorbesc din vârful dealului. Arta trebuie să șocheze, dar în perimetrul emoției. Ne - am cocacolizat în spirit și - n simțiri. Nu se mai scrie literatură încheiată la toți nasturii. În artă, canonul este modificat de elite și contestat de mulțime. S - au sofisticat poeții. Nu mai sunt banali cioplitori de metafore. Capodoperele au ieșire spre sublim. Fără cultură, bunăstarea se acrește. Fără cultură, talentul e ca sămânța căzută pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pasivă este principalul drum înfundat spre frumusețe. Insuportabilă, ca orice viață lipsită de examene. Din zvăpăiata dorință de zbor din copilărie, rămâne la bătrânețe o anemică speranță de mers. Nu-mi pot scoate viața la raport. Pentru că are foarte mulți nasturi lipsă. Și vegetarienii se mănâncă între ei. Se înmulțesc mințile frigide, necutremurate de nici un orgasm intelectual. Nespiritualizată, frumusețea fizică rămâne afiș. Ipohondrii simt dureri și în piciorul scaunului pe care stau. Toți suntem, mai mult sau mai puțin, naufragiați. Fiecare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și chiuie cât pot de tare chiar lângă urechile tale, țopăind, după o muzică drăcească, cele mai fioroase danțuri diavolești. Alți fii ai lui Scaraoțchi, foarte aproape de tine, vor încerca să-ți scoată ghetele din picioare, să te tragă de nasturii de la haină sau de la pantaloni, de urechi sau de nas, să-ți bage în ochi ghearele lor spurcate și să te stuchiască în față! Ție să nu-ți fie frică, nu-ți pot face nimic, nu mai au nici o putere
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de ani, slabă și fâșneață ca un măturoi de lux ce nu-și găsea astâmpărul decât în mâna unui stăpân harnic care ar pune-o la treabă, mătușa mirelui, precum și mama miresei, cu o rochiță lungă ca un capot cu nasturi și decolteu în față, pensionară I.O.V.R., încă frumoasă, ce putea oricând să facă fericit un bărbat chiar și mai tânăr ca ea. Bătaia cu zăpadă a fost punctul forte al întregului program... "[...] 14 oct. 1964 [...] s-a născut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină, Își strecură mâinile Între chilot și pantaloni și-și potrivi revolverul care-i atârna Între picioare, aninat de un șnur răsucit pe după un nasture. Te poți bizui pe Josef În privința a trei lucruri, Își spuse el, mulțumit de sine, la o femeie, la un prânz și la un seif gras. Ieși de la adăpostul coșului. Pe acoperiș era foarte alunecos și exista un oarecare pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]