3,535 matches
-
nu o bănuisem a fi atât de limpede. Am fost mișcat, firește, și de deruta și melancolia depărtării, de nu și a „Înstrăinării” nedorite de țară, prin care trecusem și mai treceam eu Însumi. Știam ce Înseamnă brusca plonjare În neant, după neantul rutinei de acasă. Oricât de dură era situația În țară, aveai totuși senzația că făcea parte din destinul care ți s-a hărăzit. Libertatea brusc oferită În exil părea derutantă, chiar neliniștitoare, nu doar prin acutele incertitudini sociale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bănuisem a fi atât de limpede. Am fost mișcat, firește, și de deruta și melancolia depărtării, de nu și a „Înstrăinării” nedorite de țară, prin care trecusem și mai treceam eu Însumi. Știam ce Înseamnă brusca plonjare În neant, după neantul rutinei de acasă. Oricât de dură era situația În țară, aveai totuși senzația că făcea parte din destinul care ți s-a hărăzit. Libertatea brusc oferită În exil părea derutantă, chiar neliniștitoare, nu doar prin acutele incertitudini sociale ale strămutării
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adevăratul mister, răsucind incandescențele cotidiene ale spiritului agresat, vulnerat, mereu neliniștit În trudnica Înfăptuire de sine. Un pas oarecare, „Întâmplător”... al doilea ar putea fi aidoma, succesiune mecanică a haosului. Dar pasul al doilea poate fi, deja, și altceva: primejdia, neantul, sau... un sens, sau... ordinea. Dinamica „oarecare” a vieții, vitalitatea risipitoare aparțin, În romanele lui Sábato, anodinului. Iar organizarea, regula, ordonarea, concentrând aparențele fără semn și sens, conțin preliminariile maleficului numit ORDINEA. Atotputernica Ordine Oarbă care se exercită „prin boală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de larg consum. În opera lui Ernesto Sábato, moartea „alege” doar pe cei ce merită a-și „transforma viața În destin”. Moartea nu-și oferă eternizarea decât celor care o Înfruntă: Întruchipări tragice ale revoltei umane, ale neabdicării. Nicidecum validarea neantului, ci, paradoxal, test al vieții, adevărul, adică, În limita sa tragică, ultimă, care deloc nu Înseamnă și cea din urmă. Moartea ca probă decisivă a conținutului de viață, deci de memorie... de durată. Pe teritoriul celor doar aparent vii, cei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sensibili”... „Și, ca În cazul multor oameni sensibili, În succesiunea de neînțeles a evenimentelor, o atrăgea tocmai ceea ce nu Îi aparținea ei, ceea ce nu aparținea spiritului; iubea tocmai neputința și rușinea, și chinul spiritului ei.” Pasagerul apăruse, dintr-o dată, din neant sau din ea Însăși, În fața ei, pe banca din față. Acest bărbat „mare, voinic”, sta deja În calea „Întoarcerii”: „el bloca drumul pe care gândurile ei se străduiau să se Întoarcă acasă”. Bucuroasă că el rămâne vag, „masă Întunecată a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apocaliptic al noului mileniu Își infiltra otrăvurile. Tremurul apei cenușii și plaja hibernală aminteau secvența dinaintea subitei expieri a pelerinului altui veac... În scenografia pustie a țărmului vinețiu Încercam să regăsesc trepiedul și năframa neagră a vechiului aparat fotografic, abandonate neantului care Închisese, brusc, ochii lui Aschenbach, Încă plini de lumina juvenilă a clipei Întrupate de Tadzio. Am avut surpriza de a descoperi, nu departe de impozantul hotel În care muribundul fusese turmentat de ultima fluturare morbidă a frumuseții, un vechi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
încât nici nu-mi dădeam seama ce culoare avusese la origini. Gura era ușor deschisă și bărbia mult împinsă înainte, de parcă voia să spună ceva, dar înlemnise în poziția aceea. Cele două orbite oculare, lipsite de conținut, păreau pierdute în neantul încăperii. Craniul era anormal de ușor, de parcă și-ar fi pierdut orice consistență. Nici nu-mi dădeam seama cărei specii îi aparținuse. Acum nu mai avea carne, căldură, memorie. Nimic. Doar în mijlocul frunții se afla o cavitate mică, puțin cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tragi singur concluziile. Semnificațiile se dezvăluie de la sine. Oricum nu au nici o legătură cu ceea ce faci. Am pus craniul la loc pe masă și l-am mai privit o dată de la distanță. Era învăluit în cea mai profundă tăcere. Semăna cu neantul însuși. Tăcerea aceea stranie nu venea din afară, ci părea că izvorăște de undeva dinăuntru și iese la suprafață asemenea fumului ce fusese închis o vreme. Oricum, era o tăcere tare ciudată. Senzația pe care mi-o lăsa era că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
număr de 18 matrițe: 15 litere și 3 cifre, de trei ori mai mult decât ați declarat. Rebarbativă minciună domnii mei! În economia utopicei dvs acțiuni,(mai propriu,6 = o facțiune ANTICRISTICĂ) eșafodajul forte s-a aneantizat, tot așa cum, în neant s-a pulverizat și fantoma zilei de “14 decembrie 1989”. Sunteți ridicoli și penali, domnilor căuzași! Vom merge cu analiza până la capăt. Au fost imprimate CÂTEVA SUTE de exemplare format CARTE POSTALĂ. Pag. 125 - “... menționăm pe inginerul Georgel Moraru pe
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
extaz.” etc.) și un altul, pictor de peisaje înrămate, de tipul spectacol-în-spectacol, un poet vizual și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei blânde ironii, pline de umor absurd ori negru. În volumul Deasupra lucrurilor, neantul (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), indiferent de modalități (poezia alegorică și limbajul metaforic abstract sau poezia epică, ironică și absurd-ludică), discursul se articulează în jurul melancoliei: pe de-o parte melancolia care vine din sentimentul trecerii și al deșertăciunii lucrurilor
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
modalități (poezia alegorică și limbajul metaforic abstract sau poezia epică, ironică și absurd-ludică), discursul se articulează în jurul melancoliei: pe de-o parte melancolia care vine din sentimentul trecerii și al deșertăciunii lucrurilor, pe de altă parte teama de inconsistență, de „neantul de deasupra” și din interiorul „lucrurilor”. Poemele sunt populate de manechine moarte, arlechini „cu fața ridată de somn”, îngeri înveliți în ziare sau cu ochelari fumurii, lanuri de grâu care se hrănesc cu sânge și cresc pe străzile orașului, cai
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
de scriitură caracterizat prin finețea observației și ironiei, prezent și într-o serie de articole dedicate unor poeți români contemporani. SCRIERI: Fântâni carteziene, Iași, 1980; Câmp negru, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, București, 1985; Poezii, Iași, 1987; Deasupra lucrurilor, neantul, București, 1991; Apocalipsa de carton, Iași, 1993; Urechea de cârpă, Iași, 1993; Mirele orb, Iași, 1995; Nevasta lui Hans, Iași, 1996; Deasupra lucrurilor, neantul - Au dessus des choses, le néant, ed. bilingvă, tr. Emanoil Marcu, Botoșani, 1997; Nouă variațiuni pentru
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
1980; Câmp negru, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, București, 1985; Poezii, Iași, 1987; Deasupra lucrurilor, neantul, București, 1991; Apocalipsa de carton, Iași, 1993; Urechea de cârpă, Iași, 1993; Mirele orb, Iași, 1995; Nevasta lui Hans, Iași, 1996; Deasupra lucrurilor, neantul - Au dessus des choses, le néant, ed. bilingvă, tr. Emanoil Marcu, Botoșani, 1997; Nouă variațiuni pentru orgă, pref. Mircea Mihăieș, Iași, 1999; Umbră de aur, melancolia, postfață Mircea A. Diaconu, Botoșani, 2000; Suflete la second hand, București, 2000; Secol, Iași
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
vorba de generalizări: “În rest, omul care necesita cum necesitau rușii odinioară cu ochii prea holbați În viață (a necesita, cu sensul de a se implica, aici, n.m.), căutîndu-i sensul dincolo de ceea ce este În realitate, n-o să găsească decît ori neantul, ori tot pe el Însuși, ceea ce devine lipsit de sens, fiindcă astăzi omul se cunoaște deja prea mult pe sine [...]”. Asta-mi place enorm: omul se cunoaște deja prea mult pe sine - cu alte cuvinte se plictisește de moarte de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lecția, În loc de a divaga fudul despre aici și despre aiurea ar fi mai bine o dată pentru totdeauna ca denumirile să nu aceeadă la stadiul de existență reală decît În timpul unei scurte perioade a copilăriei, ca apoi să se topească În neantul adult [...]”. (Une Récette pour ne pas vieillir, p. 21) Pentru un admirator al limbii ruse (pe care a predat-o ca profesor la Orléans Între 1973 1987) nu se putea ca limbajul să nu sufere sciziunea originară pe care conștiința
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ars orașele / și unde sunt bucuriile, pentru care / copiii noștri carbonizați au înmulțit hoiturile războiului?” Absurdul războiului populează gările cu coșciuge, iar înaltul clădirilor, departe de a mai constitui un îndemn la speranță, devine un simbol al atotputerniciei morții și neantului: „Atârnă peste ceasuri celestele clădiri / ca niște stârvuri negre de tuci îmbrobodit / pe jos cu ceramică iar podina cu mit. / Hei! Pentru cine-atârnă coșciugele din gări?” Poezia, în aceste condiții, nu se mai poate înscrie decât într-o estetică a
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
alături de senzorialitate, luciditatea merge împreună cu savoarea concretului și gustul pentru abstracțiuni („Cade ilogicul din anotimp/ și dintr-un somn alb/ Se deschide o poartă albă”). Poezia se hrănește din câteva teme dominante: criza de comunicare în lumea de astăzi, sentimentul neantului, incapacitatea de adaptare, pierderea candorii, apoi singurătatea, spaima, durerea, misterul („Omul va părăsi cuvântul/ Infecția lirică își va coase limba/ Trecătorul demn de sensurile noi și posibile/ Va pune în mișcare semnificația oglinzilor neparalele”) etc. Important este că toate aceste
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
sau viciate (fiindcă de editare rareori putea fi vorba în condițiile unui monopol bisericesc), inexistența unui mediu propice receptării, a unui număr rezonabil de știutori de slovă, suficient pentru ca reverberațiile evenimentului extraordinar al nașterii cărților să nu se piardă în neant, ci să închege o tradiție". 14 Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, p. 271. Cărturarul își duce mai departe ipoteza, exemplificând-o și prin câteva cugetări ale lui Alexandru Mavrocordat, dintre care următoarea trebuie să îi fi fost cunoscută, dacă nu în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sau viciate (fiindcă de editare rareori putea fi vorba în condițiile unui monopol bisericesc), inexistența unui mediu propice receptării, a unui număr rezonabil de știutori de slovă, suficient pentru ca reverberațiile evenimentului extraordinar al nașterii cărților să nu se piardă în neant, ci să închege o tradiție". 50 Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, p. 271. Cărturarul își duce mai departe ipoteza, exemplificând-o și prin câteva cugetări ale lui Alexandru Mavrocordat, dintre care următoarea trebuie să îi fi fost cunoscută, dacă nu în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu o doză de populism” (p. 445). Volumul de față merită aprecierea noastră, contribuind în bună măsură la rescrierea unui capitol sumbru din istoria românilor. Este o încercare apreciabilă de a demonstra travaliul evreilor români, minoritate care a trecut pe lângă neant. Se poate spune, așadar, că această lucrare se înscrie pe linia studiilor punctabile, alăturându-se altor lucrări publicate, de care istoriografia românească are atâta nevoie. Andrei Muraru MIRIAM KORBER-BERCOVICI, Jurnal de ghetou (Djurin, Transnistria, 1941-1943), Editura Kriterion, București, 1995, 356
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
teamă sau reproș și plasarea lui de drept în inocența existenței. Discursul lui Zarathustra, "cea de-a cincea Evanghelie", este tentativa de a răsturna Supraomul trecutului, Dumnezeul-Om, care, după "moartea lui Dumnezeu", nu face decât să se afunde în neantul nihilismului, și de a face omul asemenea cu caracterul universal al vieții. Unul dintre cei mai buni exegeți nietzscheeni, Karl Lowith, observă că "O dată cu Nietzsche A-teismul secolului al XlX-lea se împlinește în recunoașterea lumii ca lume și încetează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care-l însoțește impulsionează trecerea de inautenticitate la autenticitate, stare în care omul este unit cu fundamentul său și îl trăiește . Neplăcutul sentiment al angoasei are la Heidegger un rol existențial deosebit: acela de a ne pune în contact cu neantul, pe fondul căruia se detașază tot ceea ce 115 este și în care tot ceea ce este este amenințat să se năruie în fiecare clipă. Totalitatea existenței omului se desfășoară după cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent și viitor. Dar, după
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care tot ceea ce este este amenințat să se năruie în fiecare clipă. Totalitatea existenței omului se desfășoară după cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent și viitor. Dar, după fiecare din cele trei dimensiuni, omul este ținut sau fondat în neant. Ca și cum la cele trei întrebări: unde mergem?, de unde venim?, cine suntem?, răspunsul ar fi mereu unul și același: neantul. în raport cu viitorul, omul proiectează noi posibilități de realizat. Neantul apare întrucît viitorul este voalat și nimic nu ne garantează că aceste
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent și viitor. Dar, după fiecare din cele trei dimensiuni, omul este ținut sau fondat în neant. Ca și cum la cele trei întrebări: unde mergem?, de unde venim?, cine suntem?, răspunsul ar fi mereu unul și același: neantul. în raport cu viitorul, omul proiectează noi posibilități de realizat. Neantul apare întrucît viitorul este voalat și nimic nu ne garantează că aceste posibilități se vor realiza. Omul este plasat astfel în neantul care ad-vine, în neantul viitorului. Dar neantul apare și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
după fiecare din cele trei dimensiuni, omul este ținut sau fondat în neant. Ca și cum la cele trei întrebări: unde mergem?, de unde venim?, cine suntem?, răspunsul ar fi mereu unul și același: neantul. în raport cu viitorul, omul proiectează noi posibilități de realizat. Neantul apare întrucît viitorul este voalat și nimic nu ne garantează că aceste posibilități se vor realiza. Omul este plasat astfel în neantul care ad-vine, în neantul viitorului. Dar neantul apare și în raport cu trecutul: ca "ființa aici", omul este mereu plasat
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]