6,603 matches
-
avut dreptate, îl întrerupse Ieronim zâmbind amar. Am plătit cu vârf și îndesat. Căci în noaptea aceea familia a decretat că sunt copilul-minune al secolului, și tot atunci s-a decis să mă prezint neîntîrziat directorului Teatrului Municipal. Și, spre nefericirea mea, Theodorini era bun prieten cu directorul teatrului... Am plătit, Oncle Vania, pentru spaima pe care v-am tras-o în noaptea aceea de Sfântul Ioan, am plătit mai mult decăt era drept să i se ceară să plătească unui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
își permit luxul de a ur-ma cu hotărîre spusele de mai sus? Adesea, abuzurile în serviciu ori hărțuirile de orice natură sînt "trecute cu vederea" sau, și mai rău, acceptate tacit pentru că piața locurilor de muncă nu prea oferă, din nefericire, atît de doritele alternative. De aceea, ca în orice luptă, este extrem de important să nu capitulăm, să nu ne dăm bătuți cu una, cu două: țineți cont că nici-odată, absolut niciodată nu trebuie să vă vindeți ieftin. Oricît vi s-
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
încercați puterile, ce anume v-ar motiva? Astfel încît slujba să nu devină o povară, ci o permanentă provocare, mersul la serviciu să nu echivaleze cu o chinuitoare rutină, ci cu un stimulent, menit să îmbine utilul cu plăcutul... Din nefericire, mentalitatea comună sugerează că "după ce, timp de decenii, am considerat că un serviciu bun trebuie să ofere siguranță, am ajuns să credem că principala lui calitate ar trebui să fie un salariu mare". Goana după bani poate duce însă și
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
lui, pentru burse, înființări de posturi, transferuri. Iar alteori recunoaște că boala și vârsta i-ai împuținat generozitatea. Ajungând aici, face totdeauna aceeași paranteză : cât de lipsită de adevăr, spune, s-a dovedit părerea de sursă creștină, că sărăcia, singurătatea, nefericirea dezvoltă în om bunele calități ! Că cea mai generoasă comportare și chiar codul unui hônnete homme le vei întâlni la cei nedreptățiți de soartă, cărora Dumnezeu, iubindu-i, le-a trimis o parte a încercărilor lui Iov ! Profesorul recunoaște că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Așa că înclină-te încă o dată și spune-i politicos cum stau lucrurile : — Desigur, aș merita a fi pedepsit pentru lipsa de cuviință cu care... Dar oare ce pedeapsă mai mare poate exista decât a fi lipsit de strălucitoarea sindrofie ? Din nefericire, obligațiuni presante... Profesorul înaintează în salon, ce tăioasă continuă să-i pară, și după atâția ani, lumina electrică ce albește fețele și le face nefirești ! își duce ca un copil batista la ochii obosiți și, când îi deschide, lumina îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
piatră, aflată la muzeu, se presupune că o reprezintă pe această zeiță. Însă o altă frumoasă inscripție romană, aflată tot la muzeu, sugerează, mai plauzibil, cultul lui Venus. Romanii au cinstit izvorul clădind un stabiliment balnear solid, din care, din nefericire, nu s-au păstrat decât temeliile și o bucată de zid. Ideea că apele izvorului ar avea un efect afrodisiac a revenit periodic. Se spune că Sonetul 153 al lui Shakespeare se referă la Ennistone și că imaginația vie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vor doar să privească, fără să înoate, plătesc o taxă redusă de intrare). În dreapta promenadei este situată „Baia Interioară“, cu camerele de odihnă, iar dincolo de acestea, se află bazinul pentru copii și birourile Institutului. Baia Interioară o înlocuiește (dar, din nefericire, nu o copiază) pe predecesoarea ei din secolul al XVIII-lea. Aceasta din urmă, construită din piatră locală, imita cu succes (după cum se poate constata din stampe) băile antice. Cea actuală e construită din marmură și arhitectul ei, care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timide, retrase, care se feresc de atmosfera mai gălăgioasă de afară. Și, în ultima vreme, Baia Interioară a căpătat o clientelă a ei, ciudată, mai ales la sfârșit de săptămână. Trebuie să mai vorbesc puțin despre „Camerele din Ennistone“. Din nefericire pentru oraș, închirierea camerelor de către invalizii bogați de prin alte locuri nu a durat prea mult și speranțele municipalității de a transforma Ennistone într-o stațiune balneară internațională s-au spulberat curând. Un raport medical publicat în The Lancet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timpul s-a dovedit că profeții sceptici avuseseră dreptate. Alan trăia o permanentă stare de neliniște, se vorbea că ar fi avut legături cu alte femei, deși nu dăduse nici o pricină de scandal. Se mai spunea că Alexandra își ascunde nefericirea. Oricum, viața în casa din Belmont mergea înainte și băieții deveniseră adolescenți înainte de a se fi petrecut pasul decisiv. Teoriile diferă în privința datei și a felului în care s-a destrămat căsnicia, precum și a faptului dacă sfârșitul a fost sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să strice tête-à-tête-ul pe care, probabil, amândoi l-ar fi preferat, sau să se ducă și să-i lase în plata Domnului. Până la urmă, intră în odaia de zi și deschise televizorul. Detesta televiziunea, dar îi făcea plăcere să vadă nefericirile altora. Gabriel și preotul se așezară la masa din bucătărie. Își turnă și ea un păhăruț de sherry și își aprinse o țigară. Atinse mâneca preotului (Gabriel simțea nevoia să atingă). Desigur, fiind dintr-o familie de quakeri, nu aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reîntors în America, unde l-a urmat și George, în acea călătorie descrisă de Brian ca „lipsită de succes“. În perioada cât predase la Londra, Alex nu-l mai văzuse pe Rozanov. Avea necazurile ei și dorea să-și ascundă nefericirea. (Asemenea lui George, detesta să-și „piardă prestigiul“.) Alan o părăsise și trăia cu Fiona Gates în Ennistone. Pe urmă, când Fiona se îmbolnăvise, Alex a căzut pradă obsesiei de a pune mâna pe Tom, pentru care o invidiase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru locatarii din Victoria Park, ai căror străbuni stăruiseră să se mute în această zonă mai îndepărtată a orașului. Westwold, ca și partea din Burkestown din jurul bisericii St. Olaf, adăpostește câteva dintre cele mai vechi clădiri din Ennistone, acum, din nefericire, lipsite de interes. Există pe acolo și o cârciumă care se cheamă „La trei șoareci orbi“. Apartamentul Dianei era plasat în apropiere de aceasta, pe o stradă liniștită, cu imobile de două etaje și terase. Se afla deasupra unei prăvălioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suferi însă pe Zet, o creatură cât un șobolan, enervantă, lătrătoare, peste care era mereu în primejdie să calce (Ruby era mioapă); dar își frâna iritarea de dragul lui Adam. Nu-i plăcea nici Stella, în care vedea unica pricină a nefericirilor lui George. Stella, zăcând pe canapea și contemplând bucla pe care o făcea piciorul ei îndoit sub pătura cadrilată, se simțea total înstrăinată de realitatea ei obișnuită sau poate își dădea seama că, în ultima vreme, nu mai existase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de semiadevăruri tulburi; nici măcar semiadevăruri, ci aberații profanatoare, spolieri, împroșcări cu noroi, batjocoriri și calomnieri ale adevărului. Dar, din acest punct de vedere, însăși cartea lui îi stătea în drum, ca o obstrucție majoră. Știa cât e de proastă. Din nefericire, știa și cât e de bună, cât de superioară e cărților scrise de alții, de oameni mai mici decât el. John Robert era uneori uluit, aproape copilărește uluit, de măsura în care viața lui era încă guvernată de vanitate, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să poată fi ea însăși, într-o lume unde nu existau relații sexuale și bărbați și unde nu va mai face lucrurile pe care trebuia să le facă acum - atât și ar fi fost de ajuns ca să fie fericită. Din nefericire, însă, viziunea nu cuprindea vreun plan definit de mutare și nici nu-i oferea vreo rațiune bine motivată pentru a-l inventa. Pe de altă parte, dragostea ei pentru George părea să se fi intensificat, să fi devenit cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încetase să o mai poarte; își pieptănase părul într-o coadă de cal, apoi îl ridicase în creștet. Trecuse un mare număr de examene. Noaptea dormea ghemuită, cu mâinile încrucișate pe sâni. Era foarte nefericită, dar nu voia să numească nefericire ceea ce o durea pe ea. Mâine va veni domnișoara Adkin ca să-i spele părul. Venea în fiecare sâmbătă să spele părul fetelor. Spălatul părului erau unul dintre „ritualurile nostime“; multe lucruri de la școală erau nostime. Domnișoara Adkin se instala într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de exemplu? Copacii? — O, copacii, da - copacul ăsta... Treceau tocmai pe lângă un tufiș de păducel, care nu putea fi numit copac și care-și etala mugurii verzi, pulsând de viață, printre spinii lucioși, robuști. — Frumusețea naturii! comentă John Robert. Din nefericire, eu sunt insensibil la ea. Deși ar putea avea importanță, alcătuind un contrast al artei. Arta este, cu siguranță, făcătura diavolului, magia care îmbină binele și răul, locul magic unde binele și răul fac casă bună, Platon a avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au ce căuta. În orice moment, există o sumedenie de lucruri mărunte pe care le putem face pentru alții, lucruri menite să ne reîmprospăteze speranța, și lor și nouă. Să ocolim răutatea atât de răspândită care își găsește consolare în nefericirile și păcatele altora, înnegrindu-i pe ei pentru a face ca cenușiul nostru să pară mai alb, bucurându-ne de insuccesele și decăderea semenilor noștri, în timp ce găsim scuze și justificări pentru propriile noastre eșecuri și cocoloșim păcatele noastre tainice, nedescoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcut ceea ce sunt, și ani de zile m-am supus voinței lui. Și, în curând, îmi va cere, pur și simplu, să plec și să nu mă mai fac văzută.“ Și o iubea pe Hattie. Ceea ce era destul de rău. Dar nefericirea lui Pearl era și mai grea. Îl iubea și pe John Robert. — Dă-mi să mă uit și eu, spuse George. Luă binoclul din mâna lui Alex. Se găseau în salon, la Belmont. Dincolo de mesteacăn (ale cărui crengi îndoite, pleoștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își simțea forțele rănite. Nu era numai torturat de articolele din ziarele ennistoniene, ci se simțea chiar înfrânt, încurcat, aproape rușinat. Simțea nevoia să se „ascundă“ și, într-adevăr, timp de două zile nu ieși din casă. Era conștient că nefericirile lui constituiau, probabil, cel mai actual subiect de conversație hazoasă din oraș. În joia de după „dezmăț“, jurnalele centrale preluară tema, înțelegând-o, cine știe din ce motiv, ca o manifestație de protest a studenților împotriva unui aspect al filozofiei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din mintea lui John Robert care era conștient de existența lui George, încercase o vremelnică satisfacție când aruncase la coș scrisoarea nedeschisă a discipolului său. Și o clipă mai târziu, îl dăduse cu totul uitării, o uitare senină care, din nefericire, nu durase prea mult. Acum, însă, s-ar fi zis că George câștigase bătălia. John Robert devenise la fel de obsedat de George pe cât era acesta din urmă obsedat de John Robert. Legătura fatală, trecând acum prin filiera Hattie, îi unise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l insulte în asemenea hal. Pentru prima dată, George simți un suflu de moarte. Relația lui cu Rozanov fusese nefericită chiar de la bun început, otrăvită de gelozie și umilințe, teamă și dorințe frustrate, totuși continuase și constituise, așa cum adeseori asemenea nefericiri pot constitui, o rațiune de existență, un obiectiv al visurilor, un imbold, un pinten, dar nu un pumnal în inimă. George intui în ferocea scrisoare a lui John Robert hotărârea acestuia de a-l termina pe el cu totul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vă par răutăcios, dați-mi voie să subliniez că Gabriel e foarte bună și plină de atenție față de Alex și că, în general, pare mai împăcată cu ideea de a fi soție și mamă. Poate că, după ce a văzut atâta nefericire la alții, și-a dat seama cât e de norocoasă că are un soț loial și cuviincios, chiar dacă are o fire cam arțăgoasă, și un băiat admirabil, care crește înalt. Uneori, am auzit-o murmurând: „Desigur că George ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
naturii, la "ritmul vieții" ca un parcurs inițiatic conferind semnificație lui hic et nunc (pre-zenteismului atât de răstălmăcit). "Este acest "aici și acum" care dă sens unei etici a clipei, unui situaționism generalizat. Care permite participarea colectivă la fericirile și nefericirile unui dat "mundan" imperfect, dar la care, de bine de rău, ne acomodăm" (p. 130). Cititorul descoperă la finele lucrării o nouă definiție filosofico-sociologică a deontologiei, alta decât cea fondată pe prescripții normative raționale și universale, sub deviza lui a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
folosi termeni heideggerieni. Să precizăm că nu este vorba de căutarea unei substanțe anume: Dumnezeu, statul, instituția, ci despre ceva mult mai indefinit, adică a unei adeziuni într-un fel animale la viață, cu toată ambivalența ei, amestecând fericirea și nefericirea. Acest lucru este miza vitalității uimitoare a triburilor juvenile, intensitatea acțiunilor lor, violența pasiunilor lor, aspectul derutant și imprevizibil al învestirilor proprii lor. Estetica este cuvântul-cheie care ne permite să înțelegem jocul afectelor care rezumă toate acestea. Estetica împreună cu eticile
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]