5,491 matches
-
88-89. 4. Al. Călinescu, Biblioteci deschise, Ed. Cartea Românească, București, 1986. 5. Lăcrămioara Petrescu, op. cit., passim. SCENA ȘI IRONIA. CU UN INTERMEZZO DESPRE TEATRALIZARE ÎN EPICUL CARAGIALIAN DESPRE CUM NIMIC NU ESTE CE PARE A FI ... între protagoniști fericiți și nefericiți, despre oglinda întoarsă a cuvintelor nevinovate și meșteșugul vorbitorului inteligent. Despre cel ce ascultă și cel ce conduce ceremonia. Cu un sfîrșit despre "trouble-fête". "Nimic nu este ce pare a fi". Avertisment misterios, răsunînd impersonal în penumbra lucrată, à la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ca un jurnal al naufragiului sufletesc. Voltele povestirii descriu un traseu circular, deși romanul se îndreaptă, spre final, către un deznodămînt, o "închidere" narativă. Boala lui Viky (și a "emisarului ei în ținuturile sumbre", motanul Ahmed) apare ca o exprimare nefericită și neașteptată a unui potențial de suferință pe care naratorul, Sandu, nu încetează să-l anime. Ca și în romanul O moarte care nu dovedește nimic, tortura provine din îndoială, din epuizarea psihică pe drumul presupunerilor. O tiranie a "posibilităților
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr". Paradis în destrămare prevestește o vârstă a negării rostului sacru: un univers în declin populat de: "portarul înaripat", serafimii, arhanghelii, "porumbelul Sfântului Duh". Profetul se simte înstrăinat, nefericit, văzând că lumea începuturilor, a mitului, nu mai are eficiența originară. În fântâna cu "apă vie" se întrevăd semnele morții, descompunerea formelor de manifestare a divinului: "odată vor putrezi și îngerii sub glie". În timp ce totul cade în profan, doar apele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cade secerat la pământ. Fiecare gest al lui moș Costache trădează avariția: Bătrânul mânca cu mare lăcomie, vârând capul în farfurie, în vreme ce Otilia gusta cu indiferență". Protagonistul romanului e un personaj tragic: "nu e un monstru, ci expresia unei psihologii nefericite" (Pompiliu Constantinescu). Unele scene sunt de un "tragic grotesc", de exemplu scena cu furatul banilor și moartea bătrânului (D. Micu). Moartea lui Costache Giurgiuveanu are valoare de simbol. Personajul a fost introdus în acțiune după tehnica balzaciană (prezentarea străzii Antim
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o să stea băiatul?" Otilia răspunde scurt și exact: "La noi". Uneori, personajul se autocaracterizează. După ce interpretează o bucată muzicală exclamă: "Ce sentimentală sunt!" Trecerea bruscă de la o stare la alta are menirea de a surprinde interlocutorul: "Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată". Aurica crede că "Otilia e șireată" și se miră că Felix poate ieși pe stradă cu o asemenea "destrăbălată". Pentru Felix, Otilia e "o fată cuminte" de care se îndrăgostește nebunește. Pascalopol o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Egipetul, Veneția). d. poezia de inspirație filosofică în multe poezii identificăm elemente care se înscriu în această temă: "dorul nemărginit", viața ca vis, voința oarbă de a trăi, identitatea indivizilor prin moarte, titanismul și revolta față de ordinea prestabilită, ataraxia, condiția nefericită a geniului într-o lume meschină, dezamăgirea creatorului în societatea care nu-l înțelege; fără a fi fericit și fără "a ferici pe cineva", geniul nu are moarte, dar "n-are nici noroc" și se retrage în lumea lui spirituală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al pasiunilor grele (Gruie Sânger), timp de manifestare a geniului politic (Scrisoarea III), succesiune de civilizații și societăți. E o viziune a "romanticilor roși de melancolii" (G. Călinescu), care au ilustrat răul în lume, în tablouri sociogonice, au reliefat condiția nefericită a geniului (Scrisorile, Luceafărul, Glossa), meditația patriotică (Scrisoarea III), natura și dragostea care se împlinesc într-o adâncă autohtonizare. Natura eminescinaă are două dimensiuni: terestră și cosmică, fiind un cadru fizic al omului, al gesturilor și al atitudinilor sale; o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ființa dornică de fericire (Aproapele), iar "albastrul" reprezintă infinitul rece (Departele). În folclorul românesc floarea albastră (floarea-de-nu-mă-uita) proiectează amintirile în infinit. Tema poeziei o constituie aspirația poetului spre iubirea ideală, spre perfecțiune, care nu se poate împlini, și poetul este nefericit: Totuși este trist în lume!". Poezia este alcătuită din patru secvențe lirice, două cuprinzând monologul liric al iubitei, iar celelalte două monologul liric al poetului. În prima parte a poeziei, geniul izolat se adâncește în cunoaștere (ceruri înalte, stele), dar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cinci scrisori și reliefează soarta omului de geniu întrupat într-un savant, în raport cu timpul, societatea și posteritatea, surprinzând geneza și stingerea universului. E o meditație filosofică despre spațiu și timp, despre existența omului în lume și o satiră cu privire la condiția nefericită a geniului. Sursele filosofice ale cosmogoniei eminesciene: a. Imnul creației din poemele vedice; b. Poemul naturii de Lucrețiu, care explică nașterea lumii prin mișcarea atomilor; c. Stingerea Soarelui și a universului după Byron, ideea identității, de la Heraclit; d. ideea de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dascăl", savantul, omul de geniu, care încearcă să descopere tainele universului. E un portret fizic și moral memorabil: "Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic/ Universul fără margini e în degetul lui mic", "c-o haină roasă-n coate" (condiția nefericită a geniului), deși el deține cheia secretă a universului, el știe că omul este supus destinului, fiind o ființă efemeră. Bătrânul dascăl, adus în scenă prin antiteză cu alte individualități umane meditează la condiția eternizării prin aspirație și creație. Pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
planul uman-terestru și planul universal-cosmic); tema cosmosului (haos, noaptea, cerul, luna, Luceafărul); tema naturii (pastelul cosmic); tema iubirii: idealul absolut de iubire, incompatibilitatea celor două lumi; tema folclorului: formule specifice basmului, cuvinte și expresii ale limbajului popular; tema filosofiei: condiția nefericită a omului de geniu într-o societate meschină; tema fortuna labilis. În poem sunt prezente cele trei genuri literare: genul liric (exprimarea directă a gândurilor și sentimentelor poetului); genul epic (subiectul narativ al basmului); genul dramatic (existența personajelor, dialoguri, drama
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
decât prin credință și este pedepsit, fiind readus la condiția de muritor. Caracterizarea lui Dionis Dionis, eroul din prima nuvelă fantastică românească, are numele zeului Dyonisos din mitologia greacă. El încearcă să atingă absolutul în cunoaștere, nu reușește și este nefericit. Portretul fizic: tânăr de o frumusețe demonică ("fața era de o dulceață vânătă-albă", "ochii triști în forma migdalei"), înzestrat cu o fire melancolică, tristețe, inocență, aspirații spre idealuri superioare. Dionis avea aproape 18 ani, se retrăgea în visare și singurătate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Lupta în vederea obținerii pământului îl face brutal, dar iubirea îl umanizează. Revenind la Florica, este ucis de soțul ei cu sapa. Deși obținuse pământ de la socrul său, protagonistul continuă să fie dur cu Ana și după nașterea copilului, iar femeia, nefericită, se spânzură. Ion este un exponent al țărănimii, la care setea de pământ are efecte devastatoare. Tablourile de natură lipsesc din roman. Sunt prezente evenimentele din viața satului (nașterea pe câmp, unde copilașului i se taie cordonul ombilical cu secerea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o producătoare de copii" (G. Călinescu). În universul rural, familiile nu se întemeiază pe sentimente, ci pe interese materiale. După ce trec prin crize erotice, femeile par a fi lipsite de atributele feminității și situația se "normalizează" în universul rural. Ana nefericită, bătută și de tată și de soț, se spânzură, iar Florica se căsătorește cu George Bulbuc, deși îl iubea pe Ion. Protagonistul părea dezorientat: "ce-ar fi oare dacă aș lua pe Florica și am fugi amândoi în lume să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îi sunt dejucate, este prins, dus în fața domnitorului, care îl lovi cu buzduganul, încât tânărul "sub năvala sângelui", "se abătu într-o parte; după aceea înainte; și căzu cu fața în jos, lovind cu fruntea lespezile". O iubire scurtă și nefericită se sfârși sub ochii încremeniți ai miresei. Acest personaj corespunde canoanelor esteticii romantice, prin pasiunea devorantă a unei mari iubiri, amenințat în fiecare clipă de primejdia morții. Ambițios și cult, "Ruset e un om fin, cu știință de limbi străine
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
auzim fraza: „N-are copii, că e impotent.“ Impotent ești atunci când aparatul tău genital nu produce suficientă erecție astfel încât să poți întreține un act sexual clasic. Infertil ești atunci când aparatul tău genital nu produce sperma necesară unei fecundări. Această situație nefericită are loc atunci când testiculele și căile spermatice nu sunt dezvoltate suficient sau au fost lezate în vreun fel. De aici poți deduce că un testicul sănătos este suficient atât pentru a putea avea copii, cât și pentru a avea o
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
sexual. De aceea: trebuie să știi că trupul tău este numai al tău. Învață să-l stăpânești și să-l aperi; trebuie să-i vorbești unei persoane de încredere despre acei oameni din jurul tău care-ți stârnesc suspiciuni; în situația nefericită a unui abuz sexual care s-a petrecut deja, abuzatorul trebuie denunțat la poliție, pentru că este predispus să repete actul respectiv cu tine sau cu alt cineva (nu uita, plăcerea sexuală este ceva ce se cere repetat). Dacă nu știi
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
sau cu nora, căsătoriile între veri primari sau între doi frați și două surori apar ca legături obscure și rușinoase bine ascunse de către familie, ele nu sunt date în vileag decât de ochii curioși ai vecinilor sau de vreo întâmplare nefericită. Iat-o pe Maria, văduva din Colțul Ungheni lor, județul Teleorman, mărturisind singură că atât ea, cât și fiica ei trăiesc cu același bărbat, Stanciu holteiul. Această mărturisire este determinată de gelozia iminentă, întrucât pârâtul o părăsește într-una din
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mai grija de a livra o zestre deja existentă și în scrisă în testamentul patern, mezinului nerevenindu-i decât misiunea de a găsi un soț pentru sora sa căruia să-i predea cheile de la ladă împreună cu foaia de zestre. Caz nefericit, atunci când tatăl nu lasă nici testament, nici averea necesară pentru a dota un număr prea mare de fete. În această situație, sarcina trece asupra tuturor fraților care au obligația de a-și înzestra surorile chiar din propria avere și totodată
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
exercitată de mitropolit și de consiliul ecleziastic. Ca atare, zestrea reflectă sărăcia și disperarea în care se află aceste fete, orfane sau nu, plecate de acasă în căutarea unei slujbe și reîntoarse pe prispa casei părintești, în Cazul cel mai nefericit cu grija unu ia sau a doi copii. Obligați de instanța de judecată, bărbații constituie după luni de tergiversări o zestre. Fata speră că această infimă bogăție o va ajuta să-și găsească un alt soț care în schimbul zestrei să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
care s-au stins mă ri cei, la cinci, la zece și chiar la 17 ani, atunci când credeau că în sfârșit pericolul a tre cut. boierul nu rămâne insensibil în fața morții copiilor, dar nici în fața suferinței pe care aceste întâmplări nefericite le-au provocat în sufletul Ilin căi; peste ani a notat în testament cu grijă acele chinuri ce au revenit la bătrânețe, când spectrul morții planează din nou asupra casei: „și aducându-mi aminte de durerea inimii cea multă ce
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
căsătorie tăi nuin du-și starea civilă sau negând exis ten ța unei alte relații. Cum preoții nu se arată întotdeauna vi gi lenți, biga mia apare. De altfel, ea ajunge să fie cunoscută numai datorită unor în tâm plări nefericite în care oamenii sunt amestecați și care le dezvăluie adevăratul statut. Arhivele au păstrat 16 cazuri de bigamie, dar fără a lua în seamă concubinajul, deoa re ce asemenea legături, deși socotite ilicite și păcătoase, nu au întinat taina sfântă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cu Sanda și la București cu Ancuța. Un bărbat realizează mai ușor o altă căsătorie decât o femeie, pentru că se deplasează mai mult (15 cazuri de bărbați bigami, numai o femeie bigamă). Cel mai adesea, pentru a evita toate etapele nefericite și costisitoare ale unui proces de divorț, soțul părăsește domiciliul conjugal și se așază într-un alt sat și într-un alt județ, cât mai departe de casă, unde nu este cunoscut și unde se căsătorește a doua oară. Vasile
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
scrisă pe frontonul institu ției dacă ne gândim la lungul proces prin care trec soții, la negocierile, compromisuri le și pedepsele impuse înainte de a capitula în fața cererilor conjugale. De ce Bi se ri ca a luptat să țină împreună niște vieți nefericite? De ce a privit cu in dul gen ță vio len ța domestică și desfrâul masculin? Un prim răs puns ar fi că ea acționează în numele unor valori pe care și le-a asumat și pe care încearcă să le impună
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
adesea limitele puterii unui șef de stat, acesta, ca inconștient în fața propriului rău, nu vrea sau nu admite realitatea; e drept că medicii (prea curtezani) se însărcinează a-i spune exact ceea ce el vrea să audă și contribuie în mod nefericit la precipitarea lui în anumite peripeții care pot costa scump o colectivitate" (p. 9). Este enunțul-cheie al acestei cărți, în care Pierre Rentchnick a examinat un bun număr de "cazuri" în care boala a jucat rol de factor imponderabil, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]