3,736 matches
-
un loc sau altul. Și spitalele erau pline de paturi. Asta era problema cu spitalele: erau camere pline cu paturi. E adevărat că încrederea mea în știința medicală fusese întotdeauna limitată. Știam că erau multe boli în fața cărora se dovedea neputincioasă, dar nu-mi trecuse niciodată prin cap că o grămadă de medici și asistente de mare competență ar putea avea asemenea dificultăți de a transfera un pacient dintr-un loc într-altul: dintr-o cămăruță într-un pat. Mă întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și ceilalți istorici o spun fără încetare. Încercînd să apăr o cauză împotriva căreia s-au declarat toți istoricii, îmi iau poate o sarcină atît de dificilă, ori o povară atît de grea, încît voi fi obligat s-o abandonez neputincios, sau să-mi asum riscul de a fi copleșit de ea; dar orice ar fi, eu gîndesc și voi gîndi mereu că nu poate fi o greșeală să-ți aperi opiniile atunci cînd nu faci apel la altă autoritate, la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ei, cunoaște acțiunea celei mai neînsemnate rotițe din ceas, că ea face acea mișcare anume plănuită de el și care-i este destinația pentru care a fâcut-o; în timp ce Dumnezeu, această Ființă infinit de înțeleaptă, ar fi doar spectatorul curios și neputincios al acțiunilor oamenilor! Cum de același Dumnezeu, ale cărui lucrări posedă toate caracteristicile ordinii și care sînt toate supuse anumitor legi imuabile și constante, să-l fi lăsat doar pe om să se bucure de independență și de libertate? În
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a încheiat vorba Maranda. A doua zi în zori, Maranda a făcut-o pe gospodarul; a pregătit căruța pentru drum și a înhămat calul. În acest timp, Toaibă reflecta cu necaz: „Uite ce zile am ajuns. Stau deoparte ca un neputincios”. Să te ajut să urci în căruță, Toadere? Lasă că am să încerc singur - a răspuns Toaibă, opintindu-se din greu să urce. După ce Maranda a scos căruța în drum, i a cerut hățurile: Ia să văd eu cum merge
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Și tare suferă pentru că nu mai este ca înainte, mândru și neînfricat”... Toaibă, auzindu-i parcă gândurile, i-a răspuns, tot în gând: „De-amu’ n-oi mai fi cel de înainte . Toți au să mă privească ca pe un neputincios. Numai ce oi auzi în urma mea: <Uite-l pe Toader șchiopul!Ă. Da’ poate că n-oi merge tot timpul așa ca cel din urmă cotonog... Nu mi-o spus mie doctorul și... sora ceea că am voință și am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care te iubește de parcă ai fi feciorul ei?! Cum să nu le spunem, tată? Numai să se întoarcă din țarină. Da, da. Mama Maranda s-o dus s-o ajute la tăiat niște păpușoi, că ea sărmana îi bătrână și neputincioasă. Mătușii Dochița am să-i spun mâine seară. Am să trec pe la ea, să mi iau rămas bun, că de poimâine începe școala și trebuie să plec la liceu. Vacanța asta a trecut așa repede! Ca tot ce-i bun
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de suflet și de idei - cei mai mulți nici nu le au - iar poporul este privit și tratat ca o turma. Există, spunea, și cîțiva idealiști Între ei, de bună seamă, - foarte puțini - dar prinși În chingile unei puteri de fier, devin neputincioși, dacă Între timp n-au fost azvîrliți pe bordură și striviți. - Are dreptate... cu ce se ocupă, acum? - Terturian la vremea lui a fost om de afaceri, avea studii de comerț. Deși nu speculase, nu deranjase pe nimeni a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o Învingem prin simpla ignorare a prezenței ei, un anumit fel de ignorare, ultima abilitate a justiției. În care altă profesiune s-ar fi putut Întîmpla așa ceva? Nimeni nu va pricepe aceasta afară de noi care ne-am simțit destule ori neputincioși ca și cei pe care Îi judecam, lăsînd mai Întotdeauna În asemenea Împrejurări o ferestruică, o deschidere oarecare, pentru ceasul al doisprezecelea măcar, știută În secret doar de noi, niciodată de ei care străbăteau acele lungi coridoare Întunecate unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
neavînd nici o importantă, „important este - Își spunea - să stai neclintit și lucid În fața vremii, ca o sfidare. Nu-i așa, domnule judecător?”. - „Desigur”, mă auzea răspunzîndu-i. Învățătorul Însă nu era schimbat, anii păreau a se fi oprit În ograda lui, neputincioși să-i urce prispa și să-i deschidă odăile. Soția lui Lung de asemeni cum o știam deși timpul Îi bîntuise ușile casei și-i luase soțul. Era neschimbată, dar nu datorită unei filozofii anume, adică unui mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mult timp. MÎine va găsi totuși un medicament: pe celelalte două nu le va mai găsi. A Început prăbușirea. Ea se va face bine cu de la sine, un noroc. Dar alții mor și vor muri În spitale - medicii vor fi neputincioși. În iarna care vine nu va mai fi nici căldură. Se va muri și de frig și nu va interesa pe nimeni. Despre asta va fi interzis să se vorbească. Ăsta e regimul, iar tu, voi toți, prizonierii lui. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Și calmează-te. Ce fel de bărbat ești? — Sunt medic, un biet medic, murmură Valerius. Se înveli mai bine cu pătura de lână și-și cuprinse genunchii cu brațele. Își sprijini capul de mușchiul care acoperea bolovanul. Neînarmat, se simțea neputincios; își spuse că prețuia mai puțin decât mușchiul acela sub cerul imens, palid, acolo, la granița Imperiului deasupra căreia i se părea că poate zbura asemenea unui șoim. Închise ochii. Putea vedea ținuturile străbătute de Danubius, iar mai departe, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mori, hohoti Valerius. Nu tu. Privi în jur, disperat, invocând puterile divine să o vindece, să-i redea viața... Ea era femeia pe care o iubea. Numai o zeitate putea să o vindece; el nu avea ce să facă, era neputincios în fața acelor răni. — Ce s-a întâmplat? Ce ți-au făcut? Cine te-a rănit? Hohotea, examinând în grabă rănile, una după alta. Ce importanță mai avea să știe ce se întâmplase, dacă acum cerul însuși îi spunea că Velunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și că trebuie să alergați? Trebuie să alergați la adăpostul scutului, trebuie să-l prindeți pe rețiar, care aleargă în fața voastră ca un dansator cretan în fața taurului. Rețiarul vă va lovi cu tridentul din alergare, iar voi veți fi complet neputincioși și veți cădea în plasa lui. — Retiarius și secutor, zise Marcus privindu-l pe Valerius. Dușmani. Formează o pereche infernală, ți-o spun eu, o pereche inseparabilă. Vrei să spui că noi doi o să luptăm? întrebă, privind din nou afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și zdraveni cât brazii, au lăsat nasurile în jos, rușinați - notează reporterul. Dar un bătrânel, care stătea într un colț, nebăgat în seamă de nim eni, s-adresează deodată prefectului: - Apoi, domnule prefect, iartă-i și matale, că-s niște neputincioși, vai de capul lor. Și clipind, șiret pe sub coada ochilor și resfirându și caierele de mustăți sure , adaugă: - E he hei, Domnule prefect, când eram noi, în vremea noastră”! Se pare că reporterul în cauză nu era decât G . Râ
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
trec tot călări sub fereastră, coboară din pădurile de sus, fără nume sunt caii de lună, înspumați de ninsoare coama le-a înghețat pe zare. Azi, începe postul cel mare, ține șapte săptămâni, prin zilele lui subțiri cu soarele încă neputincios în priviri. Oare cât o să mai dezleg acum, izgonirea lui Adam pe pământ? Albastru veșmânt învăluie rugăciunea înghețurilor cuprinse în balans în razele vechilor voivozi fără merinde, și-au pierdut chipul peste fața mea s-a așternut demult soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rămâneam bolnavă în pat, aș fi citit mai mult, trecutul îmi era mai apropiat, nu ar fi atât de anemiat, stors fără rost și fără adăpost. M-am trezit într-un haos și într-o risipire, cu întrebări și răspunsuri neputincioase cu idei mincinoase... Cine știe adevărul imaculat, proaspăt ca mărul rupt din copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce spală semnele de pe fruntea rămasă arsă: de soare, de lună, de stele și de nebănuitele iele, care au țesut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de cer, nici umbră nu mai face; tace, acoperit cu dopuri de cer, cu soare și cu lună închis într-o carapace. Dar el există acolo și pe-n serate, îl aud scârțiind din brațele spânzurate de trup, slabe și neputincioase. Ca o cetate stă mărturie a unor vremi ce n-or să mai vie. * * * Au trecut ani mulți de când bucuriile s-au desprins de undeva de sus, de undeva de jos, până mi-a venit ideea să mă întreb: de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ucenici, i-a găsit dormind, și a zis lui Petru: "Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine! 41. Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă." 42. S-a depărtat a doua oară, și S-a rugat, zicînd: "Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!" 43. S-a întors iarăși la ucenici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
un motiv: „Nevoia de Înțelepciune”. Adeca, suferind pentru ocările aduse cinstitei fețe aproape bisăricești, om cu multe vrednicii În vecii aceștia viitori. „Să nu cumva să lipsească din șahul electoral al acestei primăveri”, șuruie acest al nost’ al treilea Iorga. Neputincios lucru să poți cuprinde și scorni cu mintea omeniască treburi atât de subțiri și de mirare ca acestea. Căci, iaca, În altă carte, trimete iară Învățătură nemuritoriul Neacșu, tot Întru apărarea comunismului cu orișice chip și vârstă, scriind: „Dac-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
thriller-uri ieșite din normă, ceva mai speciale, cu atmosferă, pe care le urmăresc cu mare plăcere.) Într-o altă seară am dat peste-un film cu Pierre Richard și-am rîs În hohote, căzînd literalmente de pe canapea spre disperarea neputincioasă a copiilor care nu găseau comică nici o secvență și regretau vizibil bîzÎitul medicilor brașoveni. Revenind În living, ni se expune minuțios programul de vizitare a țării, planul lui Arie și Lucie este de a mobiliza Întreg clanul Abbeloos și Bootmans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obiect oarecare. Am gândit mult în noaptea aceea, întrebîndu-mă dacă nu cumva dragostea mea prea mare pentru Maitreyi și șocul atât de aspru al despărțirii, și solitudinea n-au contribuit să mă neutralizeze sexualicește, n-au făcut din mine un neputincios sentimental și fricos; dacă nu cumva trăiesc departe de lume, pentru că nu o pot înfrunta, și m-am hotărât să renunț la dragoste și la femeie, pentru că nici una, nici alta nu mai mă pot ispiti. Am trecut ceasuri de cumplită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mare și declarat dușman al regelui și un apropiat al englezilor. Prin acțiunile sale antifranceze, dar și în contradicție cu dogmele religioase, acest cleric dovedea că el nu se afla în slujba Domnului, ci în aceea a Diavolului. Soarta tinerei neputincioase în fața subtilelor mașinațiuni intrase astfel sub directul control al lui Cauchon și al celor care îl susțineau. Iarna 1429-1430 i s-a părut fetei extrem de lungă. Nesfârșită. Odată cu venirea primăverii, s-au făcut din nou auzite vocile prevestitoare de viitor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
naturii. Aceste secvențe narative sunt cele mai expresive din cuprinsul basmului, îmbinând sublimul acțiunilor adjuvante cu grotescul personajelor, dialogul sclipitor cu efectele narative cele mai neașteptate, umorul irezistibil al situațiilor cu ironia fină la adresa împăratului Roș, care asistă stupefiat și neputincios la scenele incredibile prin care oaspeții săi desființează orice obstacol pus în calea dobândirii fetei de împărat. Prin a treia slujbă, aceea pentru câștigarea fetei împăratului Roș, cea mai dificilă, trecând, cu ajutorul tovarășilor năzdrăvani, alte șase probe inițiatice, Harap-Alb își
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Secvență cu trandafiraș Multă vreme nu mi-am dorit să am copii, nu mă imaginam mamă, poate pentru că eram eu însămi, în ochii mei și ai celor din jur, un fel de copil - dependent și neputincios și cu capul în nori și tot timpul cu gândul la joacă (joaca mea erau scrisul și cititul). Apoi, nu mă imaginam certând un copil sau pierzând vremea cu observații și lecții de morală și chestii din astea absolut străine
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
la Odobești, într-un grup mai mare, declanșează criza de gelozie și incertitudinea iubirii, pune sub semnul îndoielii fidelitatea femeii iubite, a aceleia care este pentru el: "moștenitoarea lui și a memoriei lui". Eroul simte faptele produse sub privirea lui neputincioasă ca fiind "imensitatea catastrofei" ce Ștefan Gheorghidiu este în același timp și subiect și obiect al analizei lucide. <ref id="7">7 Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, vo l. II, Editura Minerva, București , 1981, p .61. </ref> Nicolae Manolescu remarca
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]