5,043 matches
-
Vasile Bogrea În 1921 <endnote id="(171, p. 266)"/>, I.C. Chițimia În 1971 <endnote id="(170, p. 295) "/>ș.a. După părerea mea, este Într-adevăr vorba despre un voievod, dar nu despre Mihai Viteazul, ci despre „mai marele voievod al oștilor Îngerești”, adică de Arhanghelul Mihail, care mânuiește „sabia morții”, „cu care ia sufletele oamenilor” <endnote id="(36, p. 151)"/>. S-ar putea să existe o legătură Între descântecele prezentate mai sus și credința populară conform căreia, dacă nu plouă de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prezentarea la Escadronul de Călărași local a celor patru recruți găsiți acasă, cu adresa nr.788/4 august 1877, pentru „...a regula cele cuvenite” adică de a le Înscrie În vreun registru special schimbarea domiciliului. Dar, cei patru chemați la oaste nu vor fi și ultimii deoarece, conform amenințătoarei adrese nr.6688/4 august 1877, trimisă de Prefectură Poliției, am aflat și alte amănunte interesante: „Domnul Comandant al Escadronului Călărași Hușși ne comunică prin nota No. 1052 că numai 18 recruți
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Pe contrapagina acestui document fusese trimisă și o listă a acestora iar finalul adresei avea următorul text: „Tot odată vă facem cunoscut că din aceștia se scutescu numai acei ce sunt funcționari ai Statului”. Iată și numele celor chemați la oaste pentru a instrui leatul: „Steria Atanasie, Giurcăneanu Ion, Nică Gheorghiu, Enachi V. Enăchescu, Ion Cosivan, Alixandru Frunzescu, Costache Vasiliu, Baican Ilie, Drosu Ion (toți caporali). Meri Acri Vasile, Munteanu Gheorghe, Camariu Anton, Ianuși Ștefan, Frențescu Dumitru, Gheorghe Mihalachi, Patrași Ioje
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
armate permanente competitive și instruite, nu recrutau tineri doar pentru infanterie, cavalerie sau artilerie ci și pentru geniu, de exemplu. Pe 11 mai 1877, tocmai acești rezerviști hușeni fuseseră luați În vizorul forurilor superioare de la București care Îi cereau la oaste prin intermediul prefecturii și a poliției. Adjunctul prefectului de Fălciu MÎrzea, semnase adresa nr.3380 ce Însoțea și o copie după ordinul comandantului Diviziei a II-a Teritoriale de la București: „(...) Din informațiunile pe care le dețin am aflat că reserviștii batalionului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
polițienescu, cel de al II-lea cantonier spre șoseaua județiană spre Târgul Docolina; al II-lea a plecat În serviciul telegrafic poștal și cel deal IV-lea este dus la grădina sa din județul Vaslui”. Deci, din 16 chemați la oaste, numai pe unul se putea conta. În mod firesc, polițiștii orășenești nu puteau fi concentrați la oaste ei având destule probleme de rezolvat mai ales cu căutarea mobilizaților dispăruți de la domiciliu cu urmă sau fără urmă. În urma unei cereri venite
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
plecat În serviciul telegrafic poștal și cel deal IV-lea este dus la grădina sa din județul Vaslui”. Deci, din 16 chemați la oaste, numai pe unul se putea conta. În mod firesc, polițiștii orășenești nu puteau fi concentrați la oaste ei având destule probleme de rezolvat mai ales cu căutarea mobilizaților dispăruți de la domiciliu cu urmă sau fără urmă. În urma unei cereri venite din partea Prefecturii Fălciu, polițaiul Alexandrescu semnase o adresă de răspuns care confirmă cele scrise În chapeau. Iată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din lume și aici trebuie amintită bucătăria de campanie care nu era numai o simplă sobă ci mai avea și numeroase care și căruțe cu provizii iar cum frigiderul sau lada frigorifică nu se inventaseră Încă, animalele de sacrificiu urmau oastea În cirezi sau turme. Inevitabil, se Înregistrau și decese ale acestora și tocmai la acestea se referea adresa nr.3960/22 mai 1877, trimisă de Prefectura Fălciu Poliției locale: „În consecința notei telegrafice ce am primit astă zi de la Dl.
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
consecința notei telegrafice ce am primit astă zi de la Dl. Ministru de Interne, vă invit de a da ordin de urgență subalternilor Dvs. ca să ia măsuri Îndată pentru Îngroparea viteloru ce rămân moarte În urma oștirilor”. z. Nici un soldat chemat la oaste absent! Diriguitorii armatei române Își cunoșteau foarte bine planurile de război și mai ales prioritățile atunci când se punea problema recrutărilor sau concentrărilor. Cu toată evidența populației extrem de greoaie, totuși cei chemați dar neprezentați erau găsiți până la urmă. Primind o
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
comentariile pertinente asupra tălmăcirilor efectuate de câțiva traducători importanți: Două versiuni românești ale romanului „ Război și pace” (traducătorii fiind Al. Philippide și I. Frunzetti), Aspecte din arta de traducător a lui Mihail Sadoveanu (traduceri din Maupassant și Turgheniev), „Cântec despre oastea lui Igor” în traducerea lui Mihai Beniuc, publicate în „Analele Universității „Al. I. Cuza”. Autoarea a tradus ea însăși mult. Au rămas de la ea în manuscris fragmente traduse din Rusalka, Ruslan și Ludmila, Boris Godunov, Scene din vremuri cavalerești de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Michael. El vine din America unde are o viață împlinită (dar îi lipsește adevărata viață, sentimentele, emoțiile, fericirea și suferința), și descoperă un radio vechi-Marconi-care îl va readuce în lumea fericită a copilăriei. În „De Bello Gallico” - marele comandant de oști menționează un obicei ciudat al galilor: „în privința celorlalte obiceiuri se deosebesc de alte popoare mai ales prin faptul că nu îngăduie copiilor lor să apară în fața lor (a părinților), în public, dacă n-au ajuns la vârsta la care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
comentariile pertinente asupra tălmăcirilor efectuate de câțiva traducători importanți: Două versiuni românești ale romanului „Război și pace” (traducătorii fiind Al. Philippide și I. Frunzettiă, Aspecte din arta de traducător a lui Mihail Sadoveanu (traduceri din Maupassant și Turghenievă, „Cântec despre oastea lui Igor” în traducerea lui Mihai Beniuc, publicate în „Analele Universității Al.I.Cuza”. Autoarea a tradus ea însăși mult. Au rămas de la ea în manuscris fragmente traduse din Rusalka, Ruslan și Ludmila, Boris Godunov, Scene din vremuri cavalerești de
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
fel îi semăna Ionel”. Transfigurată în personaj de roman, numita doamna Alice Deleanu, în volumul La Medeleni, Ionel Teodoreanu o vede: „Ăcu fruntea încordată și cu ochii micșorați, Doamna Deleanu avea privirea pe care o au numai generalii tineri pentru oștile lor în preajma atacului; sculptorii pentru statui, înainte de-a și le trimite în Salon; îndrăgostiții pentru întăiul plic, înainte de-ai încredința destinul cutiei de scrisori”. Născută la 12 octombrie 1871, în Ismail, Sofia era primul din cei cinci copii
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
scria În The Innocents Abroad: „Palestina este un p)mânt distrus. Peste ea planeaz) vraja unui blestem, care i-a uscat câmpurile și i-a Inc)tușat energiile... Nazaretul este p)r)sit; lang) acea vale a Iordanului, prin care oastea lui Israel a intrat pe P)mântul F)g)duinței cu cântece de bucurie, nu mai este decât un câmp s)r)c)cios al fantasticilor beduini... Palestina este p)r)ginit) și resping)toare. Și de ce ar fi altfel
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a Întâmplat să apară la paradă În civil). 4 Foarte curând m-am lăsat de politică și m-am concentrat asupra literaturii. Am poftit În apartamentul meu de la Cambridge scuturile roșu-Închis, de culoarea cinabrului și fulgerul albastru din Cântec pentru oastea lui Igor (acea incomparabilă și misterioasă epopee de la sfârșitul secolului al doisprezecelea sau al celui de-al optsprezecelea), poeziile lui Pușkin și Tiutcev, proza lui Gogol și Tolstoi și minunatele lucrări ale marilor naturaliști ruși care au explorat și au
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Papa de Roma, cu Dogele Veneției; cu Șahul Persiei; despre el au scris în termeni elogioși cronicari contemporani lui: polonezi, unguri, ruși, germani și chiar turci, care, mărturisind excepționalele lui calități, îl recomandau ca cel mai vrednic comandant în fruntea oștilor creștine în lupta împotriva otomanilor. Cronicarii străini l-au prețuit pe Ștefan cel Mare (vezi Addenda), mai mult chiar decât cronicarii români. E o veche meteahnă a noastră: nu știm să ne prețuim valorile. În iarna anului 1475, după izbânda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eroii, ca alte neamuri ce-i țin la mare cinste și aspiră să le fie asemenea. Ștefan s-a aplecat cu grijă asupra oamenilor de rând, "prostimea" cea multă și vrednică, "sarea pământului", care a fost puterea de nădejde în "Oastea cea mare a Moldovei", cu care Ștefan a izbândit în bătăliile lui răsunătoare. Legendarele iubiri ale Mușatinilor aruncă o undă de lirism, de poezie asupra tristelor iubiri ale Domnului Ștefan, care nu e stăpân nici pe inima sa; el nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai cu toată puterea sa și să supuie țara noastră care este "Poarta Creștinătății". Dacă aiastă "Poartă", care e țara noastră -, va fi pierdută, atunci toată Creștinătatea va fi în primejdie... De aceea, ne rugăm, să ne trimiteți într-ajutor oștile voastre până nu va fi prea târziu; ca noi, nu singuri, ci împreună, să putem duce războiul până la capăt... Iar noi, din partea noastră, jurăm că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte. Așa trebuie să faceți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trage coviltirul chervanului ca să-l acopere. Și trece un timp până grăiește ce-l roade: Mi-i în grijă de Bârsan Prâslea meu. Îi stegar în chiar ceata Domnului. N-am știre de el... Numa' pe el îl ai la oaste? Ba! se umflă Toader cu mândrie. Mai am doi ficiori! Ca brazii! Tace, înghite și urmează încetișor, mai moale: Călin... la Lipnic... s-o dus cu fiu' hanului de gât... s-o dus în afundul Nistrului. Ăl mare, Bogdan... continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le stă gându' decât la pomană, mai bine călare, învârtind toporișca, chiuind ca la nuntă, strigând până la ultima suflare: "Pentru Moldova și Ștefan!!! Moldovaaa!!!" Gheorghiță dârdâie încetișor: 'Mnetale ce gândești, bădie? S-or mântui cu rezbelele aistea? Că tăt la oaste, la oaste numa' bozii și buruiană pârloagă-i ogoru... Toader se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gându' decât la pomană, mai bine călare, învârtind toporișca, chiuind ca la nuntă, strigând până la ultima suflare: "Pentru Moldova și Ștefan!!! Moldovaaa!!!" Gheorghiță dârdâie încetișor: 'Mnetale ce gândești, bădie? S-or mântui cu rezbelele aistea? Că tăt la oaste, la oaste numa' bozii și buruiană pârloagă-i ogoru... Toader se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și moartea. Și de aceea, am crezut în tine! Și te-am urmat! Pe brânci de n-am mai putut, dar, te-am urmat cu credință. De aceea, la chemarea Voievodului Ștefan, Moldova toată s-a grămădit în jurul tău: o oaste de patruzeci de mii n-a adunat nicicând Moldova... Ștefan, pe gânduri, privește focul ce arde în cămin și spune încetișor: A fost greu... Dar am izbândit. Să nu ne pierdem capul. Am câștigat o bătălie numai. Războiul continuă... Brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe Pământ, cum credeți că va primi vestea umilitoarei înfrângeri a gloriosului Aliotman? Și de către cine? De o spurcăciune de țărișoară, de niște ghiauri spurcați, de niște țărănoi prăpădiți care au făcut de ocară "a mai mare, a mai tare oaste de pe fața Pământului"! Și, încă, în văzul întregii lumi! E o palmă nu numai rușinoasă, ci mai ales, periculoasă: "Deci, turcii, pot fi învinși!" Și aiasta am dovedit-o noi! Mahomed nu se teme de o biată țărișoară, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
crailor Europei strigătul de luptă, carte de biruință și ajutor, steaguri de-ale Profetului și câte un osmanlâu, care, prin viul său grai, să mărturisească ce poruncă aveau de la Marele Padișah: "După zdrobirea Moldovei, Süleyman-Pașa avea poruncă să ierneze cu oastea în Polonia, la Camenița; în primăvară, el, Mahomed însuși, cu forțe proaspete, trebuia să vină, să ducă războiul mai departe, biruitori, asupra Poloniei, asupra Ungariei și mai departe..." Pentru nimeni nu e o taină: Mahomed visează cucerirea Europei. Bun zid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cine, cine să ridice spada împotriva turcilor?! Țamblac tace un timp, trage mult aer în piept și continuă: O să te miri poate, singurul care e în stare să facă aceasta, căci e și viteaz, și înțelept, și mare conducător de oști, e domnul Moldovei! Da! Ștefan! Vezi, te miri... Această micuță dar curajoasă țărișoară, necunoscută aproape -, acest uimitor voievod, el, el singurul la vremea aceasta, ar putea, bineînțeles, de va pune și Europa umărul. Asta n-o spun numai eu, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o spun numai eu, care aș putea fi învinuit de părtinire -, o recunosc mulți, chiar în Apus. Omul acesta face lucruri peste fire. E uimitor, e paradoxal, dar e perfect adevărat. Faptele o dovedesc. E cel mai mare conducător de oști al timpului nostru. La el, nu știi ce să admiri întâi? Sabia lui victorioasă? Mintea lui strălucită? Strategia lui uluitoare? Judecata cumpănită ce știe să aleagă clipa și locul? "Ștefan Vodă, cu capul lui, cu brațul lui, cu inima lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]