6,770 matches
-
largul meu. Le uitasem mirosul a curat și a vise. Trăgeam aer adânc în piept și încercam să nu mă mai gândesc la nimic. Îmi ascultam respirația cum se odihnește și ea. Inima îmi bătea un ritm lent, imitând pasul obosit al unui cal care abia se întorcea de la târg. Afară vântul șoptea printre brazi versuri încă nescrise. Aveam corpul greu, de parcă ceva mă atrăgea spre pământ. Mă întorceam repetat cu gândul în mine încercând să-mi dau seama de cele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se leagăna pe o umbră sub razele stinse de lună albastră. Timpul atras de vortex-ul său într-o cutie de lemn băițuit se lăsa mărunțit de ticăitul unei ancore cu brațele ridicate spre vise, în timp ce roți de metal se învârteau obosite în același sens, strivind între dinți clipele de monotonie. Așteptam încordat momentul în care să se spargă rutina sub sunet de clopot și-mi acordam în minte prin rimă cuvântul nerostit să-l pot îngâna pe muzica scrisă din doar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ar fi plănuit să fugă de acolo cu prima ocazie pe care ar fi întâlnit-o. Văd că suntem toți, a deschis discuția directorul școlii, așa că o să fiu scurt, fiindcă știu că veniți de foarte de departe și sunteți cu toții obosiți. Regulamentul acestei instituții interzice accesul băieților în dormitoarele fetelor, lucru pe care îl cunoșteau cu toții și pe care l-au ignorat cu bună știință. Din ancheta care a precedat, a reieșit că nu scopul vizitei lor acolo a fost un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Dar, pur și simplu, starea jalnică a cutiei de chibrituri, eticheta uzată, amplasarea oarecum apropiată dar neconvenabilă a cafenelei - toate mă făceau să cred În afirmația mandatarului că EL nu era un client permanent. Ce mai puteam adăuga? Pereții vechi, obosiți, purtau urme ale fostelor rafturi. De un perete era lipită o fotografie color de format mare ce reprezenta o plantație de cafea din America de Sud probabil. Se adunase atîta praf În colțurile ei Îndoite, Încît, cu siguranță, cel care a lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cade fix pe mine... nu mai suport. Cu ce vrei să Încep? Ce să-ți explic mai Întîi ? Care mi-a fost scopul inițial ? De ce am pus la cale șantajul ? A fost brusc Întrerupt de un claxonat prelung. După zgomotul obosit al motorului, părea să fie o camionetă antică pe trei roți. Am impresia că mașina mea deranja la Încărcat și descărcat. Apoi se auziră voci de afară: — V-am ruga să vă mutați mașina, domnule. CÎnd am luat-o spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că pot mânca la ei: - Vai, doamnă, dar vă pregătim ce meniu vegetarian vreți. Avem și fructe de mare la congelator. Se poate, cum să ne lăsăm clienții flămânzi? Casablanca, de! Băcia!? E sâmbătă seara deja. Cred că sunt puțin obosită. Practic, ar trebui să scriu o aplicație pentru Viena. Dar am o inerție ciudată. Știu că mi-ar prinde bine să mă rup trei luni de această lume cu tristețea ei amărâtă cu tot. Fiindcă tristețea noastră nu e nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
La început, lumea-i numea în batjocură „ciocănari” și „barabe”; ceilalți se uitau de sus la ei „Ni, mă, vin ciocănarii! Da’ di ce sunteți așe slabi? Ce mâncați mă? Ziarul Scânteia?”, strigau după ei când se întorceau de la serviciu obosiți. Era prin ’65-’70. Apoi satul i-a numit „fabricanți”, că mergeau la fabrica aia care făcea mașini de cusut, dar dacă nu erai atent, când le montai ieșea o mitralieră. Erau mai mulți, câștigau mai bine, aveau autobuz, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
făcut, dimpreună cu niște americance hipiote, în vizită prin Europa. Am ajuns în Franța târziu, pe la două noaptea, pe o ploaie torențială. Am ieșit în autostradă să fac autostopul spre Bruxelles. Eram ud, amețit de băutură și de tangajul nesfârșit, obosit, cu 50 de dolari în buzunar și dorința de a sta pe seama lor două săptămâni la Bruxelles. Nu cred că eram tocmai normal! După un timp a oprit un Mercedes alb, a coborât un tip la vreo 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
colegului mai tânăr, care e încă necopt la minte, să nu repete și el greșeala”, și-și lua catalogul și pleca râzând pe coridor. Ne-a apropiat, într-o după-masă târzie de toamnă, cu soarele ca un ochi galben și obosit, Iuda. Eram amândoi într-o „fereastră”, o oră moartă între două ore de curs, în cancelarie. El era vesel, terminase de tradus Trei scrieri despre Iuda, al lui Borges, pentru o revistă literară, și voia să-și împărtășească cumva bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în capul meu, îmi dau seama ce bine mi-a făcut. Atunci însă a fost îngrozitor. Nu aveam încă maturitatea lecturii, așa că m-am contaminat atât de tare de ce citeam până când, într-o după-masă de toamnă, cu soare galben și obosit și strecurându-se printre draperiile de la Biblioteca Academiei, m-a cuprins greața aia existențială, despre care tot vorbea Sartre. Mă uitam la mâinile mele cu degete rășchirate, la brațele care îmi atârnau absurd pe lângă corp și mă gândeam oare de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și foarte consistent pentru un politician, dar e clar și de ce succesul lui public a fost mult redus față de cel de network. Nu știe să fie simplu, plăcut, picant, omenos, prietenos față de oamenii mai simpli sau pur și simplu mai obosiți. Seara am văzut un film despre anul 612 și întemeierea islamismului. Un film tip Hollywood și tip propagandă pozitivă (era din 1996). În fine, ce să spun, unele lucruri într-adevăr nu le știam, și anume că arabii își ucideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
falanster american în care până seara dai și primești cunoaștere, iar seara primești sau dai artă. Aici s-a mai întunecat un pic. Boala lui I. Își face mendrele, iar lui Nick îi e tot mai rău, e tot mai obosit, închircit și stins. Tare mi-e teamă că nu îl voi lăsa în viață. Joi ne-am întâlnit cu studenții români din IU. Am făcut o seară românească modestă, dar plăcută. În încăperea de sub noi, polonezii erau o mulțime, îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
națiunilor unite - ce-i cu noi? noi care-am căzut nevinovați, vreau să spun că...” Vântul îi îngheță cuvintele și le luă în zbor. 8. Transcriu din jurnalul acelui timp: Stau întins în fotoliu; lumea se rotește în fața ochilor mei obosiți. Gândesc la câte-au fost, la câte vor putea să fie. O lume în căutarea adevărului. Doamna Pavel a avut ieri după-amiază una din sindrofiile ei. Ieri a fost joi. Sindrofiile ei sunt joi ori sâmbătă, de regulă cam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
credea în el, iar el ajunsese să nu mai dorească mai mult, cu timpul ajungi - gândea - să te mulțumești numai cu plapuma pe care o ai. Spre sfârșitul după-amiezii ne trezirăm din somn și profesoara de franceză păru, ochilor mei obosiți, strălucitor de frumoasă. Era încântată că ne vedem din nou ca și cum nu ne-am mai fi văzut de timp îndelungat. Părul, ce nu-i mai era prins în coc (uitare neglijentă sau calcul al unei altfel de cochetării?), i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu puteam). La avocat, răspunsei. - Nu vă supărați, am avut impresia că ați vrut să cerem unele lămuriri avocatului, erați pe gânduri. La sfârșitul ședinței, când părăsirăm sala de judecată și intrarăm în cabinetul său, mi se păru abătut. - Păreți obosit, îi spusei. - Mai mult mâhnit, îmi răspunse, întristat de oamenii aceștia dintre care cei mai mulți își găsesc singuri conflicte. Ți-e silă să faci dreptate când ea este atât de evidentă că și-o puteau face singuri, omenește, un dram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai visam toți după atâția ani de război; pacea se încheiase, dar nu se astupaseră toate tranșeele, mai rămăseseră destule; aici însă, în partea asta de lume, totul se terminase. Tatăl lui Lung se întorsese de mult, rătăcise, ținându-și, obosit, cu mâinile rana de la piept, venise aici, în curtea fiului său. Ce căutase singur la Paris în halul în care era și pe vremea aceea de ploaie și vânt? Pacea se semnase și fără el, - nu-l chemase nimeni, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu observasem, atât de absorbit fusesem de trecerea căruțașului cu calul mic și slăbănog venind din orient, că nici n-o auzisem când îmi spusese, sunt sigur, ca de obicei „la revedere”. Domnul Pavel, înalt, subțire, părea chiar zvelt, deși obosit - era spre prânz - intră în curte cu trei sacoșe, pe care părea să le țină fără greutate, cu cumpărăturile din magazinele „alimentare” din centru, toate deschise, deși era duminică. După ce traversă curtea în bucuria lui Rex și intră în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mi s-a întâmplat), pentru că pur și simplu îți place. Era și a rămas unul din micile mele păcate, devenit cu timpul pasiune, curioasă desigur, dar care mă ducea în final spre mine însumi, cu gândul la diversitatea acestei lumi. Obosit, se așezase pe scaun, privind la instalatorul care lucra la chiuvetă, dar privea, pe el și chiuveta ca la un film, ca pe două realități existând în altă parte, acum în casa lui, aici în chiar bucătăria în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ale soției sale. Într-adevăr, doamna Pavel își ieșise în sărbătoare, descria cercuri, acolade, linii frânte în repede mișcarea mâinilor agitate de temperamentul ei trezit la viață, însoțit de conversația vioaie cu care întinerea - pentru ea în primul rând - timpul obosit al acelei zile sau al acelor vremi... Domnul Pavel abia reușea să facă loc frazelor lui prin dislocările blocurilor de vorbire ale soției, așezate ca în construcții monumentale sau mai degrabă semănând cu grohotișurile încremenite de un miracol pe căderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în tren și ea și fiica stăteau la geamul de pe coridor din dreptul compartimentului lor; fiica flutura o batistă albastră, la fel ca voalul din jurul gâtului, iar Ana făcea semne de adio mișcându-și palma mâinii drepte ca o pasăre obosită, eu răspundeam asemeni în timp ce fierăria trenului se puse în mișcare; a spus ceva, poate a vrut să spună, m-a urmărit din marșul șerpuitor până ce fereastra de la care mă privea dispăru în dreptul unui stâlp dintre liniile de triaj. 5. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bucurie. Era spre orele prânzului. Soțul ei se afla în comuna vecină pentru „instructaj” având ca obiect „activitatea obștească”. Obișnuitele „instructaje”, „ședințe” și altele ca din întâmplare, totdeauna în sărbătorile Crăciunului și Paștelui. Avea să se întoarcă seara, târziu, înfrigurat, obosit. Se bucură, mă bucurai. Mama Anei, la strigătele acesteia, apăru și ea în cerdac. Nu părea prea îmbătrânită, avea în schimb părul, într-adevăr, alb. „Sărut mâinile!”, vorbii pentru amândouă. Intrarăm în casă. - Mamă, ceva de-ncălzit! Mi-aduse, după puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Urmau oamenii de afaceri și românii stabiliți in Chile. La Ministerul Relațiilor Externe, am fost primit de adjunctul ministrului, un general amabil, corect, stilat! Nu-mi aduc aminte să fi întâlnit, cât am stat în Chile, un general gras, transpirat, obosit, neglijent îmbrăcat. Toți erau supli, eleganți, proaspeți! Era poate și asta o politică! Am purtat cu el o discuție degajată, afirmându-se de ambele "părți" interesul pentru relații corecte, pentru dezvoltarea legăturilor economice și culturale. M-a asigurat de sprijinul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
într-un târziu în casă. Frații mai mici veniseră de la lucru și dormeau; Sanis încă nu-și părăsise pe prietinul său din colț, iar maică-sa tot cu penele se năcăjea în mijlocul odăii, clipocind de somn. O întrebă cu glas obosit: Unde-ai fost, Haie? Da’ ce, azi e zi de sărbătoare?... Haia nu răspunse; începu să se dezbrace încet; apoi se ghemui într-un colț. IIItc "III" Ștefan Bucșan, băiatul vestitului Vartolomei, avea în ochii lui negri grămădite parcă focuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
printre degete, zâmbind; autorul lor ținuse să ilustreze anume povești din Halima, pe care cetitorii europeni nu le găsesc în edițiile traducerilor curente. Pozițiile și pozele cele mai licențioase cu putință erau alese ca să amuze sau barbari tineri, sau civilizați obosiți. Eram barbar, fără să fiu tânăr. Eram european, fără să fiu obosit. Neguțătorul meu a înțeles că nu-i pot fi mușteriu pentru acea marfă și m-a privit cu oarecare respect. S-a interesat de unde sunt și cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe care cetitorii europeni nu le găsesc în edițiile traducerilor curente. Pozițiile și pozele cele mai licențioase cu putință erau alese ca să amuze sau barbari tineri, sau civilizați obosiți. Eram barbar, fără să fiu tânăr. Eram european, fără să fiu obosit. Neguțătorul meu a înțeles că nu-i pot fi mușteriu pentru acea marfă și m-a privit cu oarecare respect. S-a interesat de unde sunt și cu ce mă îndeletnicesc. L-am făcut să înțeleagă că bunurile mele - dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]