13,698 matches
-
Am răsuflat ușurat! Era o imagine de „stop-cadru”, fata tremura cu privirea țintă în ochii lui. Încordarea feței, privirea fixă și hotărâtă i-au umezit ochii. O lacrimă s-a desprins din nu știu care ochi. A început să-i curgă pe obraz, ușor, ușor, oprindu-se pe buzele-i tremurânde. „Leul” a lăsat mâna în jos, abia nimerind să-și strecoare palma în buzunarul pantalonilor de firmă. S-a întors la birou. Parcă intrase la apă, se chircise dintr-o dată. Șanțurile de pe
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
început să-ți spun, parcă de la nevasta doctorului pornind. După ce mesenii au băut cafelele, sora acestuia, Anica, s-a arătat numaidecât dornică să li se ghicească în cafea. Cu acest scop a fost chemată o turcoaică bătrână, cu feregea pe obraz, soția doctorului rămăsese chiar la urmă cu ghicitul, lipsită de prejudecăți nici măcar nu și-a întors cu gura în jos ceașca din care băuse, i-a întors-o cumnată-sa aproape cu de-a sila. După ce sporovăiala celorlalți a reînceput
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
din ce în ce mai adânc din cap și a rostit, în cele din urmă, cu un oftat din adâncul pieptului, oh, oh, benim kizim, prea dragă cerului ești pentru a te lăsa prea mult pe acest pământ!... Nici un mușchi n-a tresărit pe obrazul femeii la auzul acestor vorbe și nici măcar pentru o clipă n-a contenit din zâmbet. Ca și cum toate cuvintele ar fi fost pronunțate în altă limbă, necunoscută. Ce, ce, ce-a spus?... s-a interesat numaidecât Anica, fiindcă uitase, într-o
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
buzunarele ca altădată. Se zvonea că l-ar fi avut la mână contrabandiștii, după ce-i împrumutaseră imense sume de bani. Ei, și a mai făcut rost Avender al nostru rost la un moment dat de o șalupă de-ți pica obrazul, alea câteva vedete grănicerești pe care le avea la unitate nu-l mulțumeau pesemne, că aveau motoare mult mai leneșe pe lângă ambarcațiunea asta, de-o cumpărase, nu se știa cum, de unde, numai ce ne-am trezit într-o bună zi
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
goana lor dementă tocmai treceau prin dreptul remorcherului pe care mă aflam, legănându-mi-l sub siajul lor. Cucaras se oprise câteva clipe din relatare, ritmul alert al povestirii îi tăiase la un moment dat respirația. Trăia cele spuse, cu obrazul ușor îmbujorat, de parcă toate întâmplările evocate s-ar fi derulat înaintea lui. De sub șepcuța din paie de orez prinsese să i se prelingă pe obrazul stâng un firicel de transpirație. Plaja începuse să se cam golească de lume. Prin peretele
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
ritmul alert al povestirii îi tăiase la un moment dat respirația. Trăia cele spuse, cu obrazul ușor îmbujorat, de parcă toate întâmplările evocate s-ar fi derulat înaintea lui. De sub șepcuța din paie de orez prinsese să i se prelingă pe obrazul stâng un firicel de transpirație. Plaja începuse să se cam golească de lume. Prin peretele popicăriei din spatele nostru se auzeau voci, ființa acolo un mic centru de închiriat obiecte de plajă, șezlonguri, umbrele și altele de felul acesta. Oamenii le
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
în boaba de rouă, Alături de fată și floarea de măr. MI TE DU Mi te du, stricată fată, Lumea nu-i decât o roată. Mi te du spre crucea mea, Lumea e și noi ca ea, Două lacrime haihui Pe obrazul nimănui. Mi te du un iad și-un rai De din coastă să-mi răsai Ca să plâng de plânsul humii Desenat în palma lunii. Mi te du, din flori făcută Și din crin și din cucută, Să îmi zornăie mirarea
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
De atunci, mama n-a mai avut liniște. Care mamă ar fi avut?! Soțul ei, și tatăl Dianei, în loc să le fie aproape, a alunecat în patima băuturii, a devenit ursuz și pus mereu pe scandaluri. Lacrimi amare îi udau acum obrajii. Cum ar fi vrut atunci să-și ocrotească fiica, s-o ferească de imaginea unui astfel de părinte! Ar fi trebuit să divorțeze, dar se gândea la ce va zice lumea, ce va crede copilul ei despre ea atunci când va
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
așa cum spui, vom vedea! „Deșteaptă mamă am, ce m-aș fi făcut eu fără tine?!” zise gânditoare Diana cu Pufica în brațe, cea mai frumoasă cățelușă din lume. Acum dădea din coadă și o lingea când pe mână când pe obraz ca și cum ar fi aprobat cele spuse de mamă. Nu avea buletin și nu știa să vorbească, în rest știa și simțea tot ce se mișca în jurul ei. Așa câine ... mai rar! La scurt timp s-a dovedit că mama a
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
medicală. Vă felicit, vă consider ca și angajată! O trecu niște fiori dulci pe șira spinării. Alții o luară de la tălpi și se tot urcau, îi gâdilase genunchii, au poposit pe coapse, o sărutaseră pe sâni și se opriseră pe obraji. Se îmbujoră de emoție. Nu era în stare să zică nimic. Directorul a înțeles că fata a rămas fără grai de bucurie și se simțea și el fericit în sufletul său, văzând obrajii înfloriți ai fetei. N-a mai văzut
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
sărutaseră pe sâni și se opriseră pe obraji. Se îmbujoră de emoție. Nu era în stare să zică nimic. Directorul a înțeles că fata a rămas fără grai de bucurie și se simțea și el fericit în sufletul său, văzând obrajii înfloriți ai fetei. N-a mai văzut demult o fată care să roșească. Asta l-a făcut să creadă că va avea cea mai demnă secretară, cea mai sinceră și mai dragă lui ... ca unui părinte, desigur. - Totuși, nu v-
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
icoana, s-a adunat, domnule Ioane, toata durerea și credința Lumii - măcar, în ultima-ți ruga, pre limba patriarhului Deceneu, miluiește, încă, si vânturile și valurile... și toarnă, bunule mirean, în prea- sfậntul pocal, aghiasmă dintr-un iaz verde, pe obrazul de fecioara, de martir, pe rană eternei dimineți. Referință Bibliografica: Elogiu candelei / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ELOGIU CANDELEI de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366955_a_368284]
-
Pericle...Valsa prin cartea meritelor acestora, dovedindu-și statutul de adevărat erudit”. Ascultându-mi prietenul mă întrebam, într-adevăr precum eroul povestirii sale: Păi ce eram noi fără greci?! „Cum poți să stai liniștit când vezi că se trage în obrazul lui Hristos?” Spre deosebire de majoritatea refugiaților din vremea aceea, care în general erau legionari, Costică Vâlceanu se diferenția de aceștia nu numai prin imensul bagaj de cunoștințe pe care-l deținea, ci și printr-un lucru care, contextual, părea bizar: era
ERUDIŢIE ŞI MARGINALIZARE SAU DUELUL CONTRARIILOR? de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366934_a_368263]
-
ca să apere comunismul. „Ion I. Moța,om politic român, fondator al Legiunii Arhanghelul Mihail și VasileMarin luptau în Spania contra comunismului”, a continuat prietenul meu relatarea, fără să clipească. „Cum poți să stai liniștit când vezi că se trage în obrazul lui Hristos? - aceasta era deviza înfocaților luptători împotriva flagelului comunist.” „Cum ai devenit dumneata comunist?” Într-una din zile, soția lui nea Mitică, simpatica și distinsa doamnă Nicole, încercând să găsească o explicație a afinității lui Vâlceanu pentru comunism, l-
ERUDIŢIE ŞI MARGINALIZARE SAU DUELUL CONTRARIILOR? de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366934_a_368263]
-
unul din degetele de la mână, dar negăsind nimic trase scărița în groapă cu lopata și ieși afară. Apoi întinse mâna să-l agațe pe colegul său de muncă să-l ajute să iasă afară. Acesta se împiedică și căzu cu obrazul în țărâna. Trase o înjurătură de mamă, dar când s-a uitat să vadă de ce s-a împiedicat a rămas cu gura căscată. La picioarele lui se afla iar blestematul ăla de craniu. A sărit ca ars direct pe scară
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
a apropiat și ea să vadă acel craniu pe care odinioară s-a aflat un chip de care ea se îndrăgostise pentru prima și ultima oară în viață, pe care îl ținuse de atâtea ori în brațe, îl mângâiase pe obraji, îi trecuse mana prin părul lui des și negru, dar mai ales cât îl mai sărutase! Domn' major își revenise, era mai vorbăreț acum. - Ce spui părinte, crezi că este puterea lui Dumnezeu aici? - Toate sunt de la Domnul, fiule! Nimic
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Sunt un apus fără culori, Sunt în clepsidră fir prelins Las ție timpul să-l măsori... Când a rostit „... și fiilor mei, Marius și Cristian, care poate mă vor citi când nu voi mai fi...”, lacrimile i-au rătăcit pe obraz și vocea i s-a pierdut în aplauzele de încurajare ale asistenței... Obligatoriu pentru asemenea evenimente, a urmat momentul dedicațiilor și autografelor pe cărțile oferite de Marilena Velicu. Nu știu ce să cred și cum să înțeleg oferta autoarei, dacă trec alături
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
coperții volumului de poezii al Marilenei Velicu. Se putea altfel? Cred că nu! El a fost în sală, s-a bucurat împreună cu autoarea și toți ceilalți. A plecat printre primii, să ne aștepte acolo, desigur... Lacrimile s-au uscat pe obraz ori au fost șterse, subtil, cu batista și veselia s-a ridicat pe tronul ce i se cuvenea într-o asemenea împrejurare. Vorbeam toți și... nu asculta nimeni! Glume, amintiri hazoase și traseul s-a parcurs parcă într-o clipită
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
circa doisprezece metri pătrați, mobilată destul de elegant, cu fotolii având tapițeria din imitație de piele de culoare maron, confortabile și un birou pe care tronau mai multe bibliorafturi, alături de o lampă de birou, un bărbat rotofei, nu prea înalt, cu obrajii parcă de hârciog se ridică în picioare și întinse mâna spre cei doi vizitatori neanunțați. - Hrubaru. Valentin Hrubaru - patronul barului. - Mircea Trăistaru, profesor universitar și fiul meu, Cristian student în ultimul an de facultate. - Cu ce vă pot fi de
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
iubirea ascunsă în lăcașul inimii uitat de vreme, este candoare, lumină, este simfonia cuvintelor la lumina lumânării, Femeia, o divinitate un simbol greu de înțeles, greu de parcurs, un val care nu se va sparge niciodată, O lacrimă pe un obraz îmbătrânit de vreme, O mâna întinsă și deseori respinsă, O mamă o iubită, o puritate în viața oricui dar greu prețuită. O femeie uitată de toți de copii de nepoți. O femeie chinuită pe drumul vieți. O femeie care se
CUM ARATĂ „VISUL UNEI FEMEI” LA UN RADIO CU NUME DE ZEIŢĂ. DIALOG CU ALINA ARBAJTER, REALIZATOR LA ATHENAISRADIO, GERMANIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366953_a_368282]
-
era și nu avea deloc chipul clasic de călugar, vestit monah și mare duhovnic. Barba îi era puțină, rară, tunsă foarte îngrijit, scurt de tot. Pielea îi era subțire, aproape transparentă, dar un trandafiriu foarte diluat îi înviora vag paloarea obrajilor. Când l-am cunoscut, suferea deja de Parkinson. Trebuia să-și țină o mână cu cealaltă pentru a-i mai potoli tremuratul. Era tot numai fragilitate și părea în orice moment și clipă, că se va frânge în cel mai
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
O LACRIMĂ DE-AI FI Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului O lacrimă de-ai fi, în veci, eu nu aș plânge De frică, dragul meu, să nu te pierd pe-obraz. Noapte dac-ai fi, aș fi a ta regină... Petale să-mi deschid în ora... ce se frânge. De floare tu ai fi, m-aș transforma în flutur In tine-aș adormi cu sete de... nectar. Copil tu de mi-
O LACRIMĂ DE-AI FI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367589_a_368918]
-
o sulfină, se-nroșise toată. C: - Nu mai spune!?...Mitică, mi se ridică tensiunea. D: - Să mor, amice! Dacă-ai fi văzut-o cum o strângea? Păi... de câd n-a mai simțit ea o așa căldură? Și-a așezat obrazul pe ea, a prins-o în mână, o mângâia... A pupat-o îndelung... C: - Si-a pus obrazul pe ea și pupat-o?!... M: - Nu ți-am spus? Pe onoarea mea de mușteriu la matilda-n Grădinari! C: - Banditule, și ți-
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
Dacă-ai fi văzut-o cum o strângea? Păi... de câd n-a mai simțit ea o așa căldură? Și-a așezat obrazul pe ea, a prins-o în mână, o mângâia... A pupat-o îndelung... C: - Si-a pus obrazul pe ea și pupat-o?!... M: - Nu ți-am spus? Pe onoarea mea de mușteriu la matilda-n Grădinari! C: - Banditule, și ți-a plăcut figura? M: - Pai... de ce nu? C: - Mă rog, cum ai învățat-o, așa o ai. „... Al
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
ochi închiși o lacrimă furată În infinit s-a dus, o grea călătorie, Ca un simbol de patimă, simbrie La a mea purtare pur nevinovată... Din ochi închiși, un vis a dat speranțe Cu multe lacrimi reci, în dâre pe obraz Lăsat-au suflet gol și locul de extaz Pustiu, lipsit de simple toleranțe,,, Din ochi închiși, au curs în veac șiroaie Ca ploaia toamnei, băltăcit covor, De a rămas în mine, doar un secat izvor Ce nu îl poate umple
DIN OCHI ÎNCHIŞI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367663_a_368992]