142,832 matches
-
existențială și un crez artistic: S-a afărîmat păpușa care mișca mîna dreaptă, cînd trăgeai sfoara stîngă, și piciorul stîng, cînd trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu mai mișcă nimic. Și nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic. Gata. Ea are ochiul bleg și plîngăreț, gura strîmbă, și din cot, și din cap și din gît: tărîțe, tărîțe, tărîțe. N-avea numai tărîțe în ea. Sîngele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viața a rămas sugrumată, și vîrîtă aici
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
cel potrivit". Tatăl "o învață pe Josette sensul adevărat al cuvintelor. Scaunul este o fereastră. Fereastra este un toc. Perna este pîine. Pîinea este covorașul de lîngă pat. Picioarele sînt urechi. Brațele sînt picioare. Capul este fundul. Fundul este capul. Ochii sînt degete". Că acest limbaj este funcțional, la fel ca celălalt, că această convenție e la fel de bună ca oricare alta o demonstrează Josette, care preia perfect noul limbaj: "Am zece ochi ca să merg, am două degete ca să privesc. Mă așez
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
Brațele sînt picioare. Capul este fundul. Fundul este capul. Ochii sînt degete". Că acest limbaj este funcțional, la fel ca celălalt, că această convenție e la fel de bună ca oricare alta o demonstrează Josette, care preia perfect noul limbaj: "Am zece ochi ca să merg, am două degete ca să privesc. Mă așez cu capul pe podea" etc. Spre deosebire de dialogul antic, în teatrul de mai tîrziu al lui Ionescu teoria lui Hermogenes o învinge pe cea despre "dreapta potrivire a numelor". Poetul nu și-
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
tine de când te-ai născut rasă albă la poalele apei în splendoare apoi îți adormi agonia cât mai aproape de viața oglinzii, peste care ploile duc în lume șiroaie de uimire, de extaz și sudoare; de tot ce-ai pierdut, de ochii tăi în lacrimi Daruri care vin prea târziu în Kungliga Bibliothek, intru cu mâinile 'n frigul de pe unul din acele manuscrise insulare suflate de evul mediu în aur scriu în hiragana peste peisajul ud din ecluza privirii care te adoarme
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
dormeam vorbește în idiș are obiceiuri ciudate și o carapace neagră strălucitoare. ce sumbră amiază paul éluard în această capitală a durerii pe care mi-ai vândut-o la un preț de nimic într-un gang murdar astă-noapte feriți de ochii ageri ai criticii literare erai strâmtorat te-am înțeles băiețelul ăsta parcă fusese trimis la colț învățătoarea îi confiscase toate simțurile condamnându-l la moarte ce mare s-a făcut când te gândești că în toți acești ani s-a
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
acestui poem stau aici tremurând și scrijelesc în perete înspăimântat de tot ce am văzut astă-noapte pe stradă (veneam înspre casă și nu se auzea decât un plânset neîntrerupt în orice parte m-aș fi întors; am văzut-o cu ochii mei: începuse să plouă și poporul fisurii își strângea visele moarte la piept). Sunt tot mai furios și neîmpăcat când mă gândesc la țara în care tot ce li se cuvine oamenilor de rând este pentru ei închis cu cheia
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
sunetul frumos... Să cultive sonoritatea, limpezimea versului, să scrie poezii antologice, poezii pe care să le învețe școlarii, actorii, și pe care să le recite la diferite ocazii, poezii pe care marele public să le înțeleagă... D. T.: - Cu ce ochi priviți televiziunea? V. E.: - Pentru că pune actorul față-n față cu spectatorul, televiziunea este și ea tot o formă a teatrului - e drept, însă, surată a filmului! -, deci e firesc ca și eu să fiu atras spre această realizare imediată
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
lacăte grele. Cine să-l mai scoată de acolo?! Sau "Tristețea e singura realitate pe care sufletul meu o trăiește plenitudinar." Sau "Ori de câte ori îmi lipsești te caut ca pe cealaltă jumătate a mea pentru a-mi reîntregi ființa..." sau "Cerul ochilor tăi în care strălucea roua pură a melancoliei..." și așa mai departe... Metafore simple, epitete ornante, vocabular cioranian 100%, efect zero. Autorul se prea poate să fie un om sensibil, o structură melancolică, un poet. Tehnic vorbind, jurnalul mai permite
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
lin dalbă în zăpezi de in îi iese cu plinul plin Maica Domnului Emin surâsul luceafărind mângâie cu miere vin mâni mioape lemurin împământenit colind brăduță cum ai cusut ii cu nori înrâurați îngerilor inspirați le vei coase zbor căzut Ochiul Mare la izvod vatră-nscrie prin ochean într-un spațiu dochiean rază centru și prohod născătoare lăcrimări cercul astrului blajin îl închid și ninge spini Maica florilor de măr strâng troiene în cununi cât în urma ei rămân cu o vamă mai
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
Dar ai răbdare Ceva-i pe-aproape Ori să te-nalțe Ori să te-ngroape Știi că nimica Nu iei de-a gata Nici cu ulcica Nici cu găleata Poți să te tângui Poți să te mânii Tot mai adâncu-i Ochiul fântânii Pe cât versifici te bate gândul să fii în rândul celor prolifici. Apuci un verb când vezi ce plinu-i, și-ncepi să-l chinui tot mai acerb. Și strângi cuvinte mai cu asprime, în ritmuri, rime, să stea cuminte. Da
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
și conflicte cu notabilitățile. După ce unele dintre poeziile lui circulau deja în manuscris, Burns a reușit să tipărească pe cont propriu, în 1786, o primă culegere de versuri. În acest fel a ajuns și lumea bună din Edinburgh să deschidă ochii la "poetul-plugar". Intelectualii scoțieni din timpul Iluminismului au fost entuziasmați, ei găseau un exemplu pentru mitul specific epocii al geniului natural, care era în stare să scrie poeme fără a fi școlit, numai din puritatea inimii. Tînărul a fost invitat
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
asculți zgomotul hidroforului și-ți dai seama, deodată, că totul e pierdut, iremediabil pierdut: adolescența, poezia, dragostea, prietenia. Rămîne lectura. Atît. Orice ai spune, oricît de subtil sau de nasol, știi că textul tău are șansa de-a căpăta, prin ochiul inteligent al celui ce-l privește, un grad de refracție nebănuit, surprinzător, așa cum se întîmplă cu lingurițele lăsate banal, după ce ai lins șerbetul de pe ele, în apa unui pahar: se frîng delicios întru candoarea legilor fizicii! Chestia-i însă că
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
unui capac de oală cum plînge flacăra aragazului urmărindu-l pe perete precum un deget acest cerc ca un chipiu așezat în cuier pentru totdeauna ce se salută ceremonios pe sine. Vei cunoaște pleoapele Vei cunoaște pleoapele dar nu și ochii degetele dar nu și mîinile unghiile dar nu și degetele vei privi visător cum se desface Cartea filă după filă dezvăluindu-ți Centrul său pe care-l vei pipăi fără să-l atingi îl vei privi fără să-l vezi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
ultima vreme se împlinesc devin ceea ce știu să devină cel puțin jocuri de noroc alte iubite alte despărțiri. La ce bun realitatea? Întrebare pusă cu biciul ca să rămână săpată în carne și ca să te ferești să-i răspunzi pentru că nu ochiul inventează lumea ci cuvântul și nu numai ca să o facă să sune.
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
le păstrează ascunse. E. Lovinescu apucă un volum, răsfoi primele pagini și îmi arătă numele meu tipărit cu litere mari pe prima pagină a romanului meu de debut intitulat Bogdana. Deodată se făcut lumină în percepția mea. Nu-mi credeam ochilor ceea ce vedeam: Ioana Postelnicu se înșirau literele care alcătuiau numele meu de scriitoare, pseudonim dat de către E. Lovinescu proaspetei autoare a romanului Bogdana. Bucuria mea era imensă. Nu o puteam mărturisi de emoție, stam aplecată pe volumul proaspăt tipărit și
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
să dai primul autograf cu semnătură, a spus cu glas solemn. Am ridicat privirea și mi-am exprimat mirarea, neînțelegînd ce vrea să spună. - Te rog să-ți pui semnătura pe prima pagină, mi-a spus el. Mi-am aplecat ochii pe prima pagină a cărții, o clipă mi-am căutat cuvintele ce urma să le scriu ca omagiu la clipa primului meu autograf pe care îl dădeam în viața mea. Au urmat nenumărate autografe așezate sub semnătura mea, adresate unor
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
acesteia. O întreabă deci dacă i-a văzut pe legionari. "Cum să nu?" a zis mama, așa cum mă așteptam. "Cum să nu-i știu? Păi cîte nu făceau..." -Ei, ce făceau? Am întreba-t-o. I-ai văzut tu, cu ochii tăi? -Cum să nu? repetă mama, convinsă, dar cu acea privire nesigură pe care i-o cunosc foarte bine [...]. Făceau o gălăgie, spărgeau geamurile, aveau pistoale, ce mai, era ceva de groază, ți-era și frică de ei. [...] -Dar, insist
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
cărnoase, transpirate și păroase! În prima mea vizită la dumneavoastră, la un moment dat, cred că spre sfîrșit, m-a izbit halucinanta asemănare pe care v-o căpătase chipul cu cel al lui Gogol!!! Vreau să mă înțelegeți bine. Nasul, ochii, sprîncenele, aerul din jurul feței acut spiritualizate, toate mi-au adus brusc în memorie fotografiile lui Gogol. A ținut o clipă, poate mi s-a părut. Acum vreo săptămînă l-am întrebat pe Dinescu dacă nu-i frică uneori că s-
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
scrisă. Iată, de cînd știu că veți scrie despre Eminescu, iau valma volumele groase, dumnezeiești ale ediției Perpessicius, citesc pe ici, pe colo și mă gîndesc la cartea care se încheagă undeva chiar despre acele rînduri ce le am sub ochi. Ce plăcere! Să știi că peste cîțiva ani vei avea la căpătîi o carte formidabilă! Să-i ghicești formatul, să-i presupui capitolele. E ca și cum aș alcătui-o eu! Totdeauna părinții sînt dezamăgitori. De aceea și eu, ca tată a
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
indiferent de formula lor, numai la unul singur încă am avut aceeași convingere, că nu era destinat publicului: cel al lui Jeni Acterian. Nici unul dintre cei doi diariști nu a mai avut timp să-și ajusteze imaginea, pentru întîlnirea cu ochii străini. Ca și în cazul Jeni Acterian, și în cel al lui Lovinescu, posteritatea nu are decît de cîștigat din dezvăluirile "prea-omenescului". Căci nimic nu îți apropie atît de mult un om ca dezvăluirea tîrzie a furtunilor lui sufletești, acolo
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
acești ani și are propriile probleme, conjugale. Cînd, la un moment dat sună insistent un telefon la care nimeni nu răspunde, Lovinescu presupune că ar putea fi soțul gelos. Dacă mențiunile de început legate de Popea sînt entuziaste, cu timpul ochiul său va deveni tot mai necruțător. Primind la un moment dat vizita mult mai vîrstnicei Hortensia Papadat-Bengescu imediat după plecarea Popeei, va remarca, prin comparație, grația firească a vechii prietene. De altfel, în jurul criticului concentrația elementului feminin este maximă și
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
ar fi fost nici o brînză prin preajmă nu era nici urmă de mioară care să se fi abătut (temerar?) de la firul poveștii așa că m-am întins în iarbă și am privit cerul cu sutele sale de reproșuri strălucind ca niște ochi de lup Întîmplare cu cerc ca în jocul acela din copilărie cu multe cercuri aruncate înserarea cădea și ea se înțepenea în jurul turnului din capătul străzii pînă cînd fetița se apropia și niciodată n-am să știu cum reușea să
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
fața și mîinile ți-s scăldate în lumina electrică strălucirea ferestrelor ți-a înfipt în carne mii de ace de gheață și gheața înaintează prin fiecare țesut corpul descrește și în tot acest timp lași lumina să-ți pătrundă în ochi să se rotească acolo ca o mireasă în rochia ei vaporoasă printr-o încăpere goală și farsa de a ști că n-o să mai apuci alt capăt al străzii ți-ai dorit prea mult iar dorința topește dantelăria vieții și
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
pămînt Umbrela Eram aproape gata să plec, mai urma doar să-mi iau umbrela, cînd l-am văzut aplecîndu-se cu mișcarea aceea rapidă și un zvîcnet nervos i-a străbătut gestul, aș fi putut pune totul pe seama unei feste a ochilor mei obosiți, dacă în fracțiunea următoare nu mi-ar fi întins-o, umbrela foșnea în mîinile mele, părea o pasăre neagră și neliniștită, cîteva clipe am fost surprins, apoi în întuneric, pe casa scării, am știut - gîndise că dacă aș
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
cu Șt. O. Iosif, lucrau împreună în redacție la corecturi, făceau lecturi comune și petreceri în tovărășia unui lăutar care "zicea" cu mare artă cântece bătrânești. Șteo era încântat de povestirile confratelui de la Moldova, abia descins în Capitală: "Vedeam în ochii lui extraordinari cea mai bună plată a muncii mele neîntrerupte." Anul 1904 este anul Sadoveanu, când îi apar scriitorului la Editura "Minerva" a lui G. Filip nu mai puțin de patru volume: Șoimii, Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]