3,683 matches
-
ansamblul SM diagnosticate în spital sau nu, și cuprinde 1099 bolnavi. Raportul formelor atenuate sau cu recidive și al formelor progresive la începutul bolii este același cu al studiului francez din Lyon. Considerând evoluția globală, studiul canadian aduce rezultate mai optimiste decât cel al studiului francez, întrucât timpul mediu pentru a atinge o invaliditate moderată este de 15 ani în studiul canadian; pentru a atinge o invaliditate severă, de peste 40 de ani, iar mortalitatea apare mai mică, întrucât 88% din bolnavi
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
destul de bune“. Dacă terapia de recuperare asigură pentru bolnavii de SM o activitate crescută, un stil de viață sănătos, o adaptare reușită caracterizată de o utilizare echilibrată a resurselor intelectuale, sociale și spirituale, noi trebuie să ne declarăm mulțimiți și optimiști. S-a făcut un studiu privind recuperarea în SM bazat pe un chestionar adresat bolnavilor internați în clinicile de recuperare pentru SM din Montana și Walenstadtberg din Elveția (F. BRONNIMAN, 1993). La chestionar au răspuns 549 de persoane bolnave cu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
relații mai puțin formale cu pacienții. Deci îngrijitorul ar trebui să creeze un mediu în care se încurajează dialogul cu pacienții, iar aceștia se simt în largul lor la discutarea problemelor. Cam 34-57% din pacienții care încep DMT au așteptări optimiste nerealiste de la terapie, aceștia nu prea reușesc când apar efectele secundare (MOHR D.C. și colab., 1998). Îngrijitorul are rol central în realinierea așteptărilor terapeutice nerealiste. În concluzie, asigurarea rezultatelor optime în tratamentul cu DMT, depinde de câțiva factori: potrivirea pacientului
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în general nimeni nu o chestionează și, în mod cert, deține o valoare pedagogică"541, în timp ce Reagan, președintele, spune povestea cu un talent extraordinar. Mesajul său este mereu clar, exemplele pe care le alege, binevenite, iar tonul său este, invariabil, optimist și încrezător în progresul propriei națiuni pe calea descrisă de mit. Nu în ultimul rând, Reagan spune celor care îl ascultă, de fiecare dată când are ocazia, că "dacă aleg să participe la poveste, vor deveni parte din măreția Americii
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
subiect de discuție în rândul criticilor al căror efort s-a concentrat pe înțelegerea retoricii președintelui american. Dacă, pe de o parte, Reagan a fost perceput, atât în ce privește înfățișarea, cât și trăsăturile caracterului său, în mod pozitiv, ca persoană onestă, optimistă, stăpână pe sine, ale cărei acțiuni sunt model de eficiență, un conducător politic de calibrul marilor înaintași (Jefferson, Roosevelt), erou al lumii vestice, practic, puternic, agresiv, stăpân pe situație, clar în demersurile sale discursive și, bineînțeles, elogiile pot continua, pe
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
descresc și se liniștesc. Această orientare plastică ne sugerează universul poeziei lui Bacovia și Emil Botta sau al prozei lui Kafka și Gogol. La polul opus se situează oblicele ascendente, liniile succesului, ale avântului și vieții. Ele sugerează o orientare optimistă care ne conduce către un sfârșit fericit. Orientare a urcușului, ea începe cu oblicele ascendente care fac un unghi mic cu verticala și se adresează alpiniștilor temerari, care atacă vârfurile din Himalaya. Pe măsură ce înclinarea orientării ascendente scade, oblica trece din
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
extinde la promovarea drepturilor omului peste tot în lume. Odată cu colapsul comunismului ca ordine politică și economică alternativă, potențialul de continuitate între intern și internațional a devenit mai mare decât în orice altă perioadă anterioară. Fukuyama avea dreptate să fie optimist. Răspândirea democrațiilor liberale și a zonei de pace a fost o evoluție încurajatoare, la fel ca și înțelegerea, de către state, că liberul schimb este mai strâns corelat cu succesul economic decât cucerirea teritorială. Numărul de guverne civile este în creștere
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de pretutindeni putea fi cheia construcției unor relații internaționale pașnice. Liberalii internaționaliști considerau că realismul a fost nejustificat de pesimist cu privire la fezabilitatea unei schimbări radicale și a dat dovadă de lipsă de imaginație politică. Realiștii considerau că liberalii internaționaliști erau optimiști naivi cu privire la șansele unei noi ordini mondiale bazate pe domnia legii, diplomație deschisă și securitate colectivă, și considerau că ideile lor erau periculoase pentru că ele distrăgeau atenția de la principala sarcină a politicii externe, aceea de a asigura securitatea și supraviețuirea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
importanța menținerii ordinii, mai degrabă decât pe cea a dreptății și prosperității, pe durata Războiului Rece, dar începând cu mijlocul anilor '80, mulți au luat o atitudine mai explicit normativă în problema sărăciei și a drepturilor omului. În lumea mai optimistă a anilor '90, membrii abordării teoretice a "societății interna-ționale critice" deveneau interesați mai ales de posibilitatea ca statele să poată fi "buni cetățeni internaționali", pomovând o ordine mondială mai cosmopolită (Dunne 1998; Wheeler și Dunne 1998). Membrii Școlii Engleze au
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nevătămată sau chiar va avea o poziție mai puternică decât înainte". Este neclar dacă Bull credea că un consens moral global poate apărea și în alte zone, cu toate că Watson (1987: 152) spune că Bull, ca și el, "înclina către viziunea optimistă" că statele din sistemul contemporan "elaborează în mod conștient, pentru prima dată, un set de valori și standarde etice transculturale". Consensul tot mai mare privind nevoia de guvernare democratică sau cel puțin de garanții constituționale privind drepturile omului relevă, probabil
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
variantă: „Pe dracul a căutat, pe dracul l-a aflat”; „Ce face un prost nu pot desface zece Înțelepți”.) Cine râde la urmă râde mai bine. (Ceea ce nu se Întâmplă Însă În cazul Înfumuratului, care, din cauza anticipărilor lui Întotdeauna prea optimiste În legătură cu sine, trebuie să Întâmpine sfârșitul acțiunilor sale cu o mare dezamăgire În suflet.) Nevoia te-nvață ce nu ți-e voia. (Multe dintre lucrurile care se impun să fie făcute implică faptul că nu pot fi realizate decât asumându
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu poți sau nu ești dispus să Înțelegi punctul de vedere al celuilalt. Μ Optimistul adevărat este acela care admite sacrificiile și Își făurește Încrederea din suferințele trăite. Μ Pesimismul se naște, adesea, din eșecul repetat al unor speranțe prea optimiste. Μ Recurg la bătaie În raporturile lor cu copiii mai ales acei adulți care-și simt capacitățile de Înțelegere depășite de situație. Μ Când gândirea reflectează critic asupra ei Însăși, se elevează; când gândește doar laudativ, se Împopoțonează. Μ La
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Într-adevăr, falsă, chiar dacă nu am putut rezista pornirii de a crede În ea; de asemenea, numai o verificare face ca o convingere adevărată să rămână adevărată, chiar dacă nu am simțit nici un imbold de a o accepta (o dispoziție prea optimistă sau, dimpotrivă, una total neîncrezătoare produce așadar concluzii adevărate sau false, deși contextul situațional analizat rămâne același). Μ Pare de necrezut, dar mai des Întâlnim expresia „Nu te Înțeleg!” În gura celui care este furios decât În gura celui cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
omenești: morții care au murit ceva mai demult sunt mai fericiți decât viii de astăzi; iar cel care nu s-a născut Încă are toate șansele să fie mai nefericit decât cel care este În viață acum. În schimb, observatorul optimist al vieții va remarca faptul că „răul” are un dușman pe măsură: disponibilitatea omului de a Înțelege tot mai mult faptul că are o datorie față de el Însuși, și anume aceea de a face cu Întreaga responsabilitate tot ceea ce sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
CĂ ACEASTĂ ÎNTÂLNIRE ESTE MAI ÎNAINTE DE TOATE UN PRETEXT DE A-ȚI SCRIE AUTOBIOGRAFIA. Obligația de a vorbi despre cărți necitite nu trebuie să fie resimțită la modul negativ, În angoasă sau În remușcări. Pentru cel care știe să trăiască optimist, care reușește să se descarce de greutatea vinovăției sale și să fie atent la situația concretă În care se află și la multiplele ei posibilități, această oferă, cu deschiderea bibliotecii virtuale, un autentic spațiu al creativității pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de țipătul entuziast, devine tăcere, iar tăcerea, consolare. Acel du-te vino, inițial, de recreare a unei realități moarte, prin prisma vitalismului interior, capătă o întorsătură de 180 de grade și devine repaus, devine acceptare. "N-am fost niciodată destul de optimistă să-mi imaginez că voi trăi mai mult decât Ceaușescu", spune Ana Blandiana, care, în decembrie 1989 era "interzisă" de un an și jumătate. Era a treia interdicție de când începusem să scriu, dar, spre deosebire, de primele două, acum îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cu el a fost bine: aveam în față un formular de calcul on-line, i-am introdus datele și, când am primit rezultatul 60% match, i-am zis că-l aștept pe la mine. 60%... Pare un procent acceptabil, dar, oricât de optimist analizăm numărul, tot „un pic mai mult de jumătate“ înseamnă. Îmi demonstrase deja că e maestru la vorbe, însă în pat era departe de standardele foarte înalte cu care mă obișnuise numărul trei; teoretic stătea bine, dar, când treceam la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
poate accepta ideea Închiderii existenței odată cu moartea. Sentimus, experimurque nos aeternos esse, spunea B. Spinoza. Existențialismul subliniază criza morală pe care o dă neliniștea existenței, atunci când afirmă că omul este „ființa destinată morții” (M. Heideggeră. Filosofia creștină oferă Însă perspectiva optimistă a deschiderii prin iubire și mântuire, afirmând că omul este „ființă destinată eternității”, fiind „creația lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nepermițând ca această creație a sa să fie supusă distrugerii” (D. Stăniloaeă. Dacă situațiile Închise ale vieții sunt inevitabile și ni
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
conferă un anumit profil. Acest lucru se poate deduce și din formele psihoterapiei morale, care au o configurație specifică, cum ar fi: susținerea, Încurajarea și consolarea morală a unei persoane; apelul la exemplul care reprezintă tăria morală; insuflarea unei atitudini optimiste, de luptă și curaj În fața suferinței și a durerii; cooperarea și sprijinul semenului aflat În suferință; sfătuirea și Însoțirea acestuia. Direcții, forme și mecanisme Orice acțiune de psihoterapie morală presupune câteva aspecte principale care trebuie avute de fiecare dată În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și s-a intrat în „anii neutralității”, ani de înfrigurări și de calcule, transformați de unii într-o „epocă de afaceri prospere”5), pe care o vor continua, cu cinism, și în timpul războiului. Cînd acesta s-a terminat, cîțiva, naturi optimiste au crezut că s-a pus capăt unei epoci „de decădere bizantină”.6) Speranță deșartă, într-o țară în care aproape toată lumea se mișca încă „în zodia politică”, iar partidele erau, vorba lui Iorga, „asociații pentru cultura bugetului”. Așadar au
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Lascăr Veniamin vorbea și scria în graiul moldovenesc („omienește”, „dovidesc”, „rîdica”, „disvolte”, „apusană” etc), dar cu substanță, coerent și într-o cadență atent studiată, de veritabil orator. în 1985 am pregătit pentru tipar cuvîntarea sa din 1900, exemplu de pedagogie optimistă, dar nu i s-a găsit loc în paginile revistei. Ar fi fost un „cap de pod” spre un viitor volum care să le adune pe toate. Acum am să citez numai cîteva fraze din cuvîntarea ținută în 1904, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
opțiune necesară, grea, dar norocoasă: l-a evidențiat. Cei mai mulți dintre contemporani au apucat alte steaguri, mai ușoare, și alte drumuri, mai netede. în același timp, el anticipează tristețea generației care va urma. Ca și a sa, aceasta va începe dezinvolt, optimist, cu aspirații frumoase, apoi, constrînsă de evenimente descurajante, obosește, pierde din elanuri și abnegație, se întunecă ori se convertește la idei pe care, într-un climat normal, ar fi trebuit să le dezavueze. Că Bacovia a fost un ins dezinteresat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Coerența viziunii este esențială la un scriitor și atunci cînd o observăm știm că el e un scriitor adevărat. în Recapitularea, W. Somerset Maugham recunoaște următorul lucru: „I-am văzut pe oameni prin propriile mele idiosincrazii. O persoană mai veselă, optimistă, sănătoasă și sentimentală i-ar fi văzut pe oameni cu totul altfel. Eu nu pot emite altă pretenție decît că imaginea mea e coerentă”. Același e și cazul lui Bacovia. „Din cauza temperamentului meu - recunoaștea poetul - mi-am croit fatal o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
posibile procesualități (sau dinamici) a desfășurării acestui delir. Astfel, Guy de Cleramboult vorbește de trei stafii: stadiul de „speranță”, stadiul de „revoltă” (de mânie, de ură, de invidie), și stadiul de „răzbunare”. În prima fază, cea de speranță, de așteptare optimistă — asemănătoare fazei de „cristalizare” din iubire, de care vorbesc scriitorul Stendhal — dominante sunt, spune Cleramboult, stările de bucurie, de satisfacție, de orgoliu chiar, date de convingerea fermă a erotomanului respectiv că persoana pe care o adulează și a cărei dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
intensitatea reacțiilor interioare și exterioare, provocate de o anume impresie. Tendința spontană de a acționa, predispoziția spre acțiune. Tendința impresiilor de a persista multă vreme, răsunetul lor, infuența mare a reprezentărilor asupra percepției prezente. Tendința de a fi mereu vesel, optimist, sau invers; după cum unii tind mereu să aibă aceeași dispoziție, pe cănd alții și-o schimbă cu ușurință. Încrederea exagerată, oarbă, neargumentată, întreținută de propria infatuare, și indiferența, nu susțin însă eforturile adaptative. În tratarea acestei probleme vom face referiri
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]