KorAP: Find »[drukola/base=orient & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 >

3,423 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

ultimul volum, acest raport a devenit fapt istoric concret. Este vorba, de altfel, despre o alegere care nu Înseamnă Închidere și nici nu determină excluderi, cu atât mai mult cu cât alături de tradiția iudeo-creștină există un volum dedicat religiilor Extremului Orient, mai ales hinduismului și budismului Împreună cu ramificațiile lor complexe și manifestările lor istorice, iar un alt volum este dedicat fie religiilor popoarelor la nivel etnologic, fie situației religioase actuale, care pare să se sustragă unei lecturi cristianocentrice. În sfârșit, un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rezervată copiilor: este vorba despre cele mai vechi cazuri de incinerare cunoscute. S-au găsit dovezi că, douăzeci de mii de ani mai târziu, În Australia, se practica deformarea artificială a capului. E posibil să fi fost implicată religiozitatea. În Orientul Apropiat, cu 12 000 Î.Hr., vânătorii-culegători, tot mai sedentari, acordă o atenție ideologică anumitor animale: gazele, principala sursă de hrană; capre sălbatice; păsări răpitoare. Aripi ale prădătoarelor și capete ale caprelor adunate Într-o depunere rituală Într-un sit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
and prehistory, New York, Londra. Ucko, P.J. și Rosenfeld, A. (1967), Palaeolithic cave art, Londra (trad. it., Milano, 1967). Wernert, P. (1953), „Les religions de la Préhistoire”, În Brillant M. și Aigrain R. (coord.), Histoire des religions, vol. I, Paris, pp. 137-162. ORIENTUL MIJLOCIUTC "ORIENTUL MIJLOCIU" tc "" RELIGIA EGIPTEANĂTC "RELIGIA EGIPTEANĂ" Sergio Donadonitc "Sergio Donadoni" Egiptul a lăsat o serie de monumente neobișnuite, de texte și de mărturii ale civilizației sale complexe, dintre care o parte considerabilă privește viața religioasă sub diferitele aspecte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
New York, Londra. Ucko, P.J. și Rosenfeld, A. (1967), Palaeolithic cave art, Londra (trad. it., Milano, 1967). Wernert, P. (1953), „Les religions de la Préhistoire”, În Brillant M. și Aigrain R. (coord.), Histoire des religions, vol. I, Paris, pp. 137-162. ORIENTUL MIJLOCIUTC "ORIENTUL MIJLOCIU" tc "" RELIGIA EGIPTEANĂTC "RELIGIA EGIPTEANĂ" Sergio Donadonitc "Sergio Donadoni" Egiptul a lăsat o serie de monumente neobișnuite, de texte și de mărturii ale civilizației sale complexe, dintre care o parte considerabilă privește viața religioasă sub diferitele aspecte pe care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
MIJLOCIU PÂNĂ LA SFÂRȘITUL CALCOLITICULUITC "1. PRIMELE MĂRTURII \: DIN PALEOLITICUL MIJLOCIU PÂNĂ LA SFÂRȘITUL CALCOLITICULUI" Este util, chiar indispensabil să ne Întoarcem cât mai mult În timp pentru a lua cunoștință și de mărturiile „preistorice” ale vieții religioase din Întinsa regiune a Orientului Mijlociu și din zona mai restrânsă a Mesopotamiei - deși nu pot fi Încă atribuite cu precizie vreunei etnii - din moment ce acestea stau la baza următoarelor dezvoltări „istorice”. 1. Credințele oamenilor din Mesopotamia În paleoliticul mijlociu (cca 120 000-35 000 Î.Hr

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fapt demonstrat și de practica dezvăluită de arheologie. 7. APENDICE: MENȚIUNI DESPRE RELIGIA ELAMIȚILOR, A HURRIȚILOR ȘI A AMORIEILORTC "7. APENDICE \: MENȚIUNI DESPRE RELIGIA ELAMIȚILOR, A HURRIȚILOR ȘI A AMORIEILOR" Elamiții, hurriții și amoriții sunt trei populații importante din anticul Orient Mijlociu, care au avut multe legături cu mesopotamienii (cf. subcapitolul 2.1). Aceste raporturi Privesc Întregul sistem civil, deci și zona religioasă. Vom indica aici, Într-o sinteză foarte redusă, câte ceva despre istoria și cultura acestor popoare, punând accentul pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
personalității zeilor, a concepțiilor cosmogonice și antropogonice etc. În această situație, rangul și prerogativele divinității trebuie deduse din indicii indirecte și sporadice, precum etimologia numelor, epitetele divine, elementele teofore prezente În antroponimie și toponomastică. Ca și În alte civilizații ale Orientului Apropiat, religia se prezintă și la Ebla ca un sistem politeist articulat. Zeii atestați sunt foarte numeroși, ținând cont și de multiplele manifestări funcționale sau locale ale acelieași zeități. Panteonul care poate fi dedus din texte are totuși În vedere

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
reprezentativă pentru religia punică o constituie panteonul Carthaginei care conține, În ceea ce privește Fenicia, elemente de continuitate, dar și fenomene Înnoitoare notabile. Zeii poliazi cei mai importanți ai Cartaginei erau Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon" și Tanitxe "Tanit". Amândoi au rădăcini În Orient, dar În Occident aceștia cunosc un notabil spor de prestigiu și popularitate. Această pereche Întrupează figura strămoșilor ancestrali către care credinciosul se Întoarce În momentele cele mai importante și critice ale existenței. În miile de voturi din sanctuarul citadin numit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
excelență (numele Înseamnă „soare”), ceilalți doi au dobândit abia Într-o a doua etapă astfel de contații, ca urmare a speculațiilor teologice despre care s-a pomenit, În care a subzistat tendința astrală ce caracterizează, Începând cu această epocă, religiile Orientului preclasic. Pentru mileniul I Î.Hr., unicul izvor neepigrafic este reprezentat de legendara tradiție biblică (2 Cronici 8, 1-6), care atribuie Întemeierea Palmirei regelui Solomon. Aproximativ o mie de inscripții locale cu caracter funerar, onorific și votiv, constituie patrimoniul epigrafic

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fi putut aduce aportul și ar fi putut contribui la Îmbogățirea patrimoniului mitologic grec și frecventele contacte și schimburi culturale care, pe parcursul precedentei vârste a bronzului și chiar și În timpul neoliticului, avuseseră loc Între Grecia continentală și insulară și civilizațiile Orientului Apropiat. Rămâxe "Uranus"ne oricum valabil faptul că elementele sau influențele derivate În Grecia din Orientul Apropiat au fost reelaborate și adaptate la specificitatea ei culturală. În această perspectivă, „mitul” lui Uranusxe "Uranus", al lui Cronosxe "Cronos" și Zeus, pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
contacte și schimburi culturale care, pe parcursul precedentei vârste a bronzului și chiar și În timpul neoliticului, avuseseră loc Între Grecia continentală și insulară și civilizațiile Orientului Apropiat. Rămâxe "Uranus"ne oricum valabil faptul că elementele sau influențele derivate În Grecia din Orientul Apropiat au fost reelaborate și adaptate la specificitatea ei culturală. În această perspectivă, „mitul” lui Uranusxe "Uranus", al lui Cronosxe "Cronos" și Zeus, pe care Hesiod Îl narează amănunțit, poate reproduce schema unei povestiri hitite În care Alaluxe "Alalu", zeul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acest cadru, noțiunile de regalitate și de descendență dinastică, Îmbinate cu motivul mitic al castrării tatălui și al luptei cu monstrul pot depinde, atât pentru mitul grecesc, cât și pentru cel hitit al lui Kumarbi, de niște modele elaborate În Orientul Apropiat și Egipt unde, Începând cu mileniul al III-lea, se dezvoltaseră mari dinastii regale; se poate Însă bănui și o migrare sau o răspândire moderată, sau chiar un schimb al unor teme mitice Între civilizațiile prezente În bazinul Mediteranei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
De altfel, În expansiunea republicii romane către Orient, epoca elenistică asistă la o elenizare masivă a vieții culturale și religioase a Urbei. Deci dacă crearea, fie ea și efemeră, a „imperiului” supranațional al lui Alexandru și mai ales formarea În Orient a unor structuri statale stabile Întemeiate pe suporturi conducătoare de origine greco-macedoneană, În interiorul cărora conviețuiesc etnii diferite unificate de referentul lingvistic și cultural, reprezintă un eveniment de Însemnătate epocală, nu vom trece cu vederea varietatea situațiilor confluente În panorama elenistică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
anumitor culte sau a unor ansambluri mitico-rituale ce gravitează În jurul unei singure divinități sau al unor „familii” divine, așa cum este cazul cultelor orientale ce se răspândesc În Grecia și În Occident, și, În același timp, la o amplă pătrundere În Orient a unei facies religioase grecești, care, În parte suprapunându-se peste cea locală și În parte conviețuind cu ea, conferă vieții religioase din marile orașe orientale, atât noi cât și Întemeiate din vechime, o amprentă elenică mai mult sau mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
patriei sale, Își poate Îmbogăți propria experiență religioasă unind, fără șocuri sau rupturi, devoțiunea particulară pentru una ori alta dintre divinitățile orientale cu propriul orizont tradițional. Compunerea elementului național cu cel cosmopolit este la fel de clară și În cazul strămutării În Orient a unor grupuri de greci care Își duc acolo proprii zei și propriile culte și care, În același timp, Își cinstesc divinitățile locale. Ea apare și mai decisivă În Întemeierea noilor cetăți elenistice, ca Alexandria În Egipt, Seleucia, Antiohia și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prezintă adesea noii suverani. În acest sens, este deosebit de semnificativ cazul Lagizilor, care, acceptând ideologia regală faraonică, asumă prerogativele divine specifice tradiției egiptene și acceptă și instituții străine de lumea greacă, așa cum este căsătoria consangvină (Fraser, 1972). 2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASETC "2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT \: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASE" 1. Observații preliminaretc "1. Observații preliminare" Arcul de timp destul de amplu În care, fără soluție de continuitate, dar cu inovații și schimbări

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Lagizilor, care, acceptând ideologia regală faraonică, asumă prerogativele divine specifice tradiției egiptene și acceptă și instituții străine de lumea greacă, așa cum este căsătoria consangvină (Fraser, 1972). 2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASETC "2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT \: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASE" 1. Observații preliminaretc "1. Observații preliminare" Arcul de timp destul de amplu În care, fără soluție de continuitate, dar cu inovații și schimbări profunde, se desfășoară istoria religioasă a grecilor luată aici În considerare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de substrat arian și indo-iranian li s-a dat denumirea de protoindoarieni (Burrow, 1973). Acestea nu au ajuns probabil doar În India, ci și la vest, după cum o demonstrează urmele lingvistice evidente, foarte relevante și pentru istoria religiei, lăsate În Orientul Apropiat: În texte rituale hitite care menționează un zeu al focului cu nume vedic, Agnixe "Agni"; În Babilonia casită, unde este atestat un zeu solar cu același nume ca și zeul indian S¿ryaxe "Su>rya" (către 1760 Î.Hr

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prin intermediul Vedelor: Mitraxe "Mitra", Varuñaxe "Varun{a", Indraxe "Indra", N³satyaxe "Na>satya" (cf. Mayrhofer, 1974; pentru implicațiile istorice și istorico-religioase: Thieme, 1960; Dumézil, 1961). Toate acestea Întăresc, desigur, teza unui substrat protoindoarian În vastele regiuni care leagă subcontinentul indian și Orientul Apropiat, Într-o epocă anterioară stabilirii populațiilor iraniene pe platou Începând cu secolul al IX-lea Î.Hr. Pe de altă parte, posibile urme ale unui substrat protoindoarian pot fi recunoscute În așa-zisele „religii de la Hindukuș” (Jettmar, 1975, pp.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
are o relație specială și privilegiată cu așa, În Iran, și cu •ta, În India. Zeuxe "Zeu" al luminii - mai ales al luminii din zori - acesta are totodată o relație strânsă și cu soarele care, printre altele, este În religiile Orientului Apropiat un garant al validității pactelor (Gnoli, 1979a). Aredvș Sur³ An³hita (literal: „cea umedă ș?ț, cea puternică, cea imaculată”) este principala divinitate feminină a Iranului antic (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.2), legată În special de ape

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Uștavaitș G³th³ (Yasna 44, 15) Într-un context caracterizat de lupta Între adepții Adevărului și cei ai Minciunii, a fost probabil concepută În perspectivă escatologică. De altfel, nu degeaba, s-a ajuns să se vadă În Zoroastru primul „apocaliptic” al Orientului antic (Nyberg, 1938, p. 267; Duchesne-Guillemin, 1948, pp. 142 sq.; Rudolph, 1961, pp. 113 sqq.; Widengren, 1983, pp. 77 sqq.; Boyce, 1984a, p. 74). Desigur, acest lucru nu Înseamnă că toată escatologia zoroastriană, care se reflectă și În literatura apocaliptică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
târzie, că raportul Între lumea religioasă iraniană și cea iudaică ar putea fi inversat. Într-adevăr, apocalipsa presupune o formă de escatologie individuală și generală și nu există dubii că gândirea gathică a reprezentat În Iran și, În general, În Orientul antic, primul nucleu al unei fecunde și incisive idei escatologice, anterioară Începutului secolului VI Î.Hr.. Prima direcție, pe care, cu siguranță, au urmat-o contactele dintre cele două lumi religioase a fost dinspre Iran Înspre Israel (pentru această teză

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
factor esențial În dezvoltarea istorică a iranismului: din religia arhaică a unei societăți de păstori-culegători (după cum reiese din documentația cea mai veche), aceasta devine doctrina principală a unui popor care domină un imperiu universal, moștenitor ale marilor tradiții politice ale Orientului Apropiat (secolele VI-IV Î.Hr.). Acesta a intrat deci În contact cu diferite culturi evoluate, cu o bogată experiență milenară, inclusiv În domeniul gândirii științifice, dar și cu unele culturi mai tinere, cum ar fi cea iudaică sau greacă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Timpului-Destinxe "Destin"), a concepțiilor escatologice și a aspirațiilor soteriologice, În deplină concordanță cu spiritul vremii. Zoroastrismul, ca și iudaismul de după exil, nu s-a pierdut datorită exigențelor sale spirituale și etice care au alimentat noul climat religios și filozofic al Orientului antic. Parții au fost zoroastrieni Încă de când, renunțând la rolul de cuceritori ai regiunii nord-orientale a lumii iraniene - Parția -, de la care au Împrumutat și numele, limba și cultura (Henning, 1958, p. 93), predecesorii lor, parnii, au adus dinastia Arsacizilor pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o religie leptolitică? 38 9. Religie Și cosmos În paleoliticul târziu 40 10. „Marele sistem” din Europa arhaică 46 11. Creșterea numărului religiilor neolitice 49 12. Religiile la apariția societăților stratificate 53 13. O Încercare de concluzie 55 Bibliografie 57 ORIENTUL MIJLOCIU Religia egipteană (Sergio Donadoni) 61 1. Zeii Egiptului 61 2. Epoca arhaică 66 3. Piramidele 67 4. Concepțiile funerare 70 5. Lumea din jurul piramidelor 72 6. Religia și societatea 74 7. Sfârșitul epocii piramidelor 75 8. Criza conștiințelor 78

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]