7,850 matches
-
estetică a ființei umane, nedespărțită de etică. Poporul român este un mare estet al exteriorizării ființei umane. Fie că este vorba de casa de locuit și de curte, fie de vechile biserici și mânăstiri care emană grația sintezei de motive orientale și occidentale autohtonizate (goticul maramureșan, icoanele pe sticlă), duhul de comuniune, marile, strivitoarele catedrale ale Occidentului sugerează unitatea și ascultarea necondiționată a poporului de credincioși față de puterea Eclesiei romano-pontificale. Faptul că biserica răsăriteană a interzis statuile se explică prin surplusul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
viitorului regat saudit proclamat după primul război mondial. Formațiunile conduse de emirii din nordul Algeriei și de beii din Tunisia, anterioare cuceririi coloniale, au stat la baza configurării protectoratelor franceze și ulterior a statelor independente respective. Abia odată cu cronicizarea “problemei orientale”, chestiunea „omului bolnav al Europei” apare ca temă prioritară pe agenda politico-diplomatică a cancelariilor europene. De fapt, problematica de maxim interes o constituie acum viitoarele consecințe în plan politico-teritorial ce vor apărea în urma dezmembrării Turciei, adică aspectele referitoare la succesiunea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
în Sahara, pe segmentele de frontieră dintre Mauritania și Mali din deșertul El-Djouf, dintre Mauritania și Sahara Occidentală, pe frontiera algeriano mauritaniană în zona Ergului Iguidi, pe frontiera algeriano-maliană de pe Ergul Chech, jumătatea sudică a frontierei algerianotunisiene din perimetrul Marelui Erg Oriental, segmentul vestic al graniței libiano ciadiene din zona fâșiei Aozou, unele segmente ale frontierei libiano-egiptene și a celei egipteano-sudaneze, sectorul nordic al graniței ciadianosudaneze din estul depresiunii Mourdi. f. Transferul de drepturi a reprezentat un procedeu uzitat în special după
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
caldeeană) s-a păstrat ulterior în calitate de centru polarizator al Califatului Abbasid, iar în perioada contemporană reprezintă nucleul central al statului irakian. nucleul libanezo-sirian de pe litoralul mediteraneean s-a remarcat din antichitate până în astăzi ca o arie polarizantă a bazinului Mediteranei Orientale. nucleul din nord-vestul Iordaniei este centrat în jurul capitalei Amman. nucleul egiptean de pe valea Nilului format în perioada antichității, s-a menținut până astăzi ca arie polarizantă a Egiptului, datorită condițiilor socio-economice oferite de existența fluviului. nucleul din nord-vestul Libiei, principala
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
să...", povestitorul exultă cînd se simte răzbunat: curat sadism. Să nu ne depărtăm, însă. Între povestirile și nuvelele publicate la cumpăna secolului al XIX-lea (în Gazeta săteanului, printre altele, Vatra, Moftul român ) se află cîteva "localizări" după istorii, anecdote orientale sau europene, care au circulat în culegeri de gen și pe care Caragiale se grăbește să le semnaleze conștiincios. Astfel trasat intertextul, captează mai mult interesul secret, subreptice al autorului pentru ceva special, dincolo de subiectul în sine. Să ne mulțumim
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că Milescu nu era numai un vir perdoctus sau un vir polyglotus, ci un homo universalis de tip renascentist, un encicloped peregrin, pentru care natura și cultura iluminează un spațiu spiritual fără fruntarii. Opera sa a contribuit la occidentalizarea culturii orientale..." (2) Tratat redactat în limba greacă și latină și tipărit în limba latină la Paris, în 1669, Manualul...este prima lucrare tipărită de un învățat român în Occident. Realitatea existenței ni-l arată pe autor mai ales în afara granițelor: "Numeroasele
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a înaintării caravanei și scrisul ("ultimele zile mi le-am petrecut scriind toate acestea"). Mai mult decît un cronograf, mai mult decît un călător la capătul lumii, Nicolae Milescu este un călător literar la începuturile literaturii române. Scriind în Europa Orientală prima operă care vorbește minuțios despre China, despre Extremul Orient, atît de puțin cunoscut în epocă, autorul scrie și primul Jurnal (de călătorie) din literatura română. Este, cum s-ar spune, primul diarist, instituind o specie în discursul literar românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Literatură și Artă, București, 1958. 7. Cf. Jean Rousset, Le lecteur intime. De Balzac au journal, José Corti, Paris, 1986. 8. Elvira Sorohan, op. cit., p. 94: "...Descrierea Chinei, deși prea puțin originală, e o carte de imagologie despre o țară orientală." CRITICI LA SCENA ROMANULUI DESPRE REPREZENTARE CU G. IBRĂILEANU Măsura intuiției critice și a dispoziției creatoare, în actul interpretării, reprezintă datul fericit sau mai puțin fericit al vocației, promisiunea pentru opera vie, rezistentă la proba timpului. Pentru G. Ibrăileanu, creația
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu adevărat "transparente" în privința sensului decripției: "Este obicei în lumea continentală a se lua drept trăsătură de evanghelie plastica descriptivă a lui El Greco. Însă acesta denaturează tipul uman spaniol, dîndu-i aspecte de demență bizantină. Lumea lui e hagiografică, torturată și orientală, fețele oamenilor par iluminate de mii de lumînări și unse cu sudorile cerii." Spre deosebire, "...Velásquez observă atent și caracterizează. Iată pe Felipe IV tînăr, în picioare, cu o scrisoare în mînă, cap prelung, figură aristocratică, inocentă; sau pe același
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Melc nătâng!"; 10. Propensiunea spre muzical este evidentă în mai multe poezii, în incantațiile folclorice proprii, în o serie de onomatopei dedicate cîinelui Fox (In memoriam); Grecia homerică fiind turcită în "nadir latent", poetul se lasă în voia unui Kief oriental, cu lenea lui caracteristică. În acest univers, Nastratin Hogea se autoconsumă "Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el", Domnișoara Hus este caracterizată și prin turcisme: "Este domnișoara Hus/ (Carnaksi, Mașala!)/ Cu picioare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unghie", "să-ți puie coarne, să nu le poți duce", "să ne vedem când mi-oi vedea ceafa... fără oglinzi". El a prelucrat în viziune comică această temă a diavolului însurat sau a femeii smintite, textul încadrându-se în "capitolul oriental al mitologiei caragialiene" (Mircea Tomuș). Fantasticul relevă acțiunea malefică a personajelor feminine asupra bărbaților, care scapă înțelegerii raționale. Vrând să afle adevărul despre comportamentul uman, Dardarot trimite un drac pe pământ, travestit în negustor. Acesta nu era "nici matuf, dar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se oferi să-i cunune și la nuntă s-au împăcat cu toții. Creanga de aur Creanga de aur este un roman tradițional, un roman istoric, dar și o parabolă, cu elementele care țin de spațiul mitologic, de atmosfera de basm oriental. Fiind un roman mitic, această narațiune se referă la o ramură de vâsc simbolizând înțelepciunea unită cu forța (Al. Paleologu). Într-o zi, naratorul a primit un manuscris care relata o poveste de dragoste. Pentru a se iniția în tainele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
majore în toate domeniile vieții tale. Continență Dacă lipsa sexului din viață încă nu a omorât pe nimeni, în schimb, sexul neprotejat făcut pe toate drumurile, cu oricine și la orice oră te poate omorî... Unii bărbați, deprinși cu tehnicile orientale, știu să facă dragoste fără a mai ejacula; ei chiar pot simți un fel de orgasm, care în acest caz este mai mult o satisfacție decât o plăcere. Acesta este sexul cu practicarea continenței, o formă superioară de control al
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Acesta este sexul cu practicarea continenței, o formă superioară de control al activității sexuale a bărbatului, care are la bază ideea că fiecare ejaculare este o pierdere de energie și substanțe prețioase. O recomandare prețioasă în acest sens, potrivit doctrinelor orientale, ar fi aceea de a avea o ejaculare la un număr de zile egal cu numărul de ani ai vârstei tale. Acestei recomandări nu i s-a găsit încă un fundament științific, dar ea are de mult un fundament practic
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
sexe și să stabilească poziția femeii în raport cu lumea masculină. Unde se plasează ea și ce rol îi atribuie societatea? Cum își concepe propria poziție și cum o folosește? Cunoscut este că nu numai în lumea occidentală, ci și în lumea orientală, femeia ocupă un loc de subordonare în raport cu bărbatul, loc datorat păcatului originar care a stigmatizat-o, transformând-o într-o ființă inferioară și păcătoasă prin chiar natura sa. Biserica și societatea românească îi atribuie același rol, dar, spre deosebire de Italia medievală
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ar fi putut reprezenta un punct de atracție pentru credincioșii abia ieșiți din reformele religioase. Ecourile religioase ale conciliului tridentin în lumea românească vor fi existat, dar o serie de diferențe vor continua să marcheze cele două medii, occidental și oriental. În absența unor studii asupra epocii anterioare și chiar a documentației necesare pentru alcătuirea unor astfel de analize, se știu foarte puține lucruri despre căsătorie. Și totuși lipsa unor atare studii nu ne împiedică să ne punem câteva întrebări asupra
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
dintre sexe, vizibil mai ales la începu tul se co lu lui următor, când o nouă „gra ni ță morală“ se des chi de. Glosar aba = postav de lână groa să. Abagiu = cel care face sau vinde abale. Alagea = stofă orientală țesută în vergi, din fire de mătase, argint și in, în diferite culori. Anafora = raport în tocmit de cancelaria mitropolitului cu privire la o problemă judecătorească prin care se comunica domnului rezultatul cercetării și se propunea soluția. anteriu = haină boierească pusă peste
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
lui, în ar mat cu su li ță și care avea misiunea de a păzi interiorul palatului domnesc. gevrea = batistă de muselină sau mătase cu broderie în fir de aur și fluturași. gherdan = șirag, colier, lanț de aur. ghermeșut = postav oriental scump de atlaz în flo rat. ghiordie = haină scurtă femeias că croi tă pe ta lie, mai largă în poa le cu mâ ne ci le strâm te, îm blă ni tă cu san geap sau sa mur. giubea = haină
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
se știe, a făcut din acest echilibru o maximă politică. Însă "echilibrul european", după Congresul de la Viena, nu era altceva decât o expresie a politicii de dominație a marilor puteri. În numele aceluiași echilibru s-a amânat mult timp rezolvarea "chestiunii orientale", socotindu-se că Imperiul otoman era indispensabil pentru "balanța puterilor". Față de ispita hegemonică a unor puteri statale e nevoie mereu de o contra-pondere, de o forță echilibrantă 3. Istoria coalițiilor e în fond istoria luptei pentru prezervarea unui echilibru de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unui program trasat în linii mari la 1848 și ajuns la expresia matură în 1857, cu ocazia Adunărilor ad-hoc. Erau ideile lumii moderne, active demult în Apusul Europei, evocate tot mai insistent și la noi, dar abia acum după criza orientală încheiată cu pacea de la Paris susceptibile de instituționalizare efectivă. Adunările ad-hoc au adoptat noile principii menite a ne pune pe aceeași direcție de dezvoltare cu Occidentul, iar Convenția de la Paris (1858) ne-a oferit cadrul de drept internațional în care
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deruta și triumful, iată ce și-a propus autoarea. Deruta e aceea a intelectualilor ieșiți din șocul Restaurației, încă încrezători în suveranitatea poporului și alte frumoase formule, într-o țară ce se știa depozitară a unui legat democratic în contrast cu despotismul oriental. Se uitase că La Fayette a vorbit peste Ocean și de un "despotisme oriental à la française". Revoluția trebuia deci înfăptuită de acum înainte. Cât privește triumful, el se referă la intelighenția rusă, care descoperea concomitent că "barbaria" ce i
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
continuu prin meditație și rugăciune. Putna a fost pe de o parte martoră a mizeriilor noastre istorice, iar pe de alta loc de întâlnire și cristalizare a speranțelor nutrite de atâtea generații. La 1856, când se încheia una dintre crizele orientale ce angajau de mult timp destinul românesc, s-a rostit clar ideea unei întâlniri panromânești la cripta marelui ctitor. Gândul acesta n-a putut căpăta ființă decât la 1871, în plină efervescență a modernizării. Curând după Unirea Principatelor, spiritele responsabile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acolo etc. Xenopol, care tocmai lucra la o nouă ediție a sintezei, făcea să apară în Viața românească și alte periodice studii asupra chestiunii basarabene, integrând-o în efortul general de a ne realiza unitatea. Momentul coincidea cu ultima criză orientală în care România a jucat un rol de seamă și la care N. Iorga a avut tăria să ia parte ca voluntar, pentru a o cerceta apoi și ca istoric în numeroase lucrări. În acel an chiar, el a publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nu fără subtext politic de J. Huntzinger, corespunde unei realități a cărei definire corectă întârzie. Firește nu avem de gând a suplini această lipsă. Câteva reflecții pe marginea problematicii respective ar putea fi însă utile. O lungă serie de conflicte orientale, având drept miză moștenirea Imperiului otoman, două conflagrații de nivel mondial și un dramatic "război rece" au făcut ca Europa să constituie o temă de gândire permanentă, nu doar pentru cercetătorii trecutului istoric, ci deopotrivă pentru oameni de stat, diplomați
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
insistent de junimiști. Misiunea de bastion al Europei liberale în Est s-a definit tot în raport cu modelul apusean. Kogălniceanu și Anagnosti subliniau importanța istoriei noastre pentru Europa (1837), iar I. Ghica caută să pună în lumină "ponderea Moldovalahiei în problema Orientală" (1838). Ideea de martiraj în numele libertății domină pașoptismul și va fi readusă mereu în actualitate, cu accente revendicative, uneori și resentimentare. Misia de care vorbiseră Aaron, Kogălniceanu, Bălcescu, pe seama poporului român, devine o temă curentă la I. Ghica (Misiunea românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]