3,808 matches
-
și parcă așteptam un tren cu care să vină bunica și bunicul să nu mai plângă mama... Dar bunica nu a mai venit acasă, nici bunicul nici ceilalți bunici” (pag.80). Revine cu amănunte despre rebeliunea legionară cu descrierea unor orori și crime înspăimântătoare, cărora le-au căzut victime nevinovate 123 sau 630 de persoane. Din câte știu din revista “Magazin istoric” prima cifră este atestată și de serviciile de informații de atunci, deci este cea reală. Un fapt semnificativ: autoarea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ce văd, articole pentru diferite ziare sau reviste. Nu am vorbit despre asta nimănui.” (pag.281). Astăzi, nu numai că vorbește, dar și scrie în felul în care a scris aceasta cronică a numeroasei sale familii, redusă la minimum de ororile oamenilor și vremurilor apocaliptice din cel de-Al Doilea Război Mondial. Revin la acuzele aduse României și poporului român atât de tolerant. Cine ne acuză? E vorba de acea Comisie de studierea Holocaustului, denumită Wiesel care e oarecum certată cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mărturii care dezmint afirmațiile comisiei acuzatoare W. La 5 noiembrie 2010, pe canal 14, la emisiunea lui Dan Diaconescu, la orele 19 la televizor apare rabinul Sorin Rosen,revenit ca printr-o minune dintr-un lagăr de exterminare, vorbește despre ororile lagărelor, de Holocaust dar are cuvinte de justă apreciere pentru România și poporul român, afirmând clar și categoric: că România nu a trimis evreii în lagărele de exterminare, nu a auzit să fi fost evreu trimis în lagăre,a auzit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tragice în viața poporului nostru. N.K.V.D.-iștii ne distrugeau neamul. După ce îi băteau și-i schingiuiau pe sărmanii oameni, își băteau joc de ei, îi ardeau. Probabil mulți oameni nevinovați au trecut prin această fabrică a morții” (pag.89). Dezvăluind ororile din gulagul sovietic, arată că: „Viața în închisorile gulagului era nemaipomenit de grea: foame, frig, umezeală, mucegai, duhoare, păduchi, înjosiri, bătăi și chiar omoruri... când nu le convenea ceva, împușcau omul pe loc, fără judecată” (pag.115) . Nici un pic de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Unul pițigăiat, cu inflexiuni metalice, respingător. Acesta era cuvântul care descria cel mai bine ceea ce auzea. Respingător. Stătea lângă el, pe bordură, cu jobenul în mâna stângă (ți l-aș îndesa pe gât, Magicianule!), arăta jalnic în treningul galben - ce oroare! -, însă ochii îl pironeau neobosiți, ardeau, îi incendiau retina, ochii explodau, săreau din orbite și se prelingeau către bărbie, îi închise din reflex. Când îi redeschise, Magicianul nu mai era. Oftă... - În loc să te lamentezi și să îți imaginezi că i-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de gheață. Buzele subțiri ale Magicianului dezveliră dinți (colți?) ascuțiți care arătau de parcă ar fi ținut cineva cu tot dinadinsul să-i pilească până când vârfurile lor ar fi devenit vârfurile unor ace. Gingiile erau roșii, un roșu murdar care inducea oroare și greață. Din gura Magicianului ieșea un iz fetid, de cloacă prin care viermuiau toate mizeriile bine ascunse ale tuturor nespălaților lumii. Se răsuci pe călcâie și o luă la fugă, în sens invers. De o parte și de cealaltă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
odată - goală - pe verandă și se plimbase câteva minute, ca pe un catwalk) și nu se putea ascunde pe după plop, însă fumul acela gros care ieșea pe ferestre îi provocă o stare neașteptată, în care se amestecau mila, surpriza și oroarea. Știa. Știa că dacă avea să deschidă fișierul Romanului care se Scria Singur tot misterul s-ar fi lămurit instantaneu. Acolo, în acel fișier, se afla - punct cu punct - scenariul morții unui alt om. Trase la loc perdeaua și simți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care nu-l știam: că totul pe lume se plătește! Am strania convingere că nu eu m-am răzbunat pe tine, ci tu pe mine. - Cum poți să spui o asemenea enormitate, spuse Ina printre lacrimi, cum, când știi ce oroare ai comis? - Spune-mi măcar numele țigăncii, îți amintești? - Zira sau Zica. Nu sunt sigură, stai numai o clipă: nu, Radira parcă, da, da, Radira! Și după o pauză: Nu, nu, Radira, sigur nu Radira, ci Rafira... sau cam așa ceva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
silențios și respectuos spre spațiile albe și largi ale recepțiilor. Piese de mobilier cochete, cu un design simplu parcă te provoca cu un aer sfidător să te așezi, gata să urle În agonie dacă cineva, Doamne ferește, comitea cumva crima - ce oroare! - de a vărsa ceva pe ele. Numele diverselor reviste scrise cu litere negre și groase, reproducând fontul de pe copertă, atârnau pe pereții holurilor. Uși groase, opace de sticlă apărau aceste titluri. Sunt, toate, nume pe care orice american de rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
voiam, să sar peste o coadă lungă de newyorkezi obosiți, agresivi și Încrezuți și să comand Înaintea celor care așteptau de multe, multe minute. Asta nu mă făcea să mă simt bine, sau importantă, sau măcar interesantă, și aveam Întotdeauna oroare de zilele În care trebuia să fac așa ceva. Când coada era terifiant de lungă, ca astăzi de exemplu - când șerpuia de jur-Împrejurul tejghelei și o pornea Îndărăt - m-am simțit Încă și mai prost și am știut că o să plec cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
le cunoșteam. Ar fi o problemă numai dacă n‑aș ști În ce oraș l‑a pierdut. Dar fac pariu că și atunci l‑aș putea găsi. James a pornit‑o spre ieșire de‑a‑ndăratelea, cu o expresie de oroare prefăcută pe față. — Foarte bine atunci, doamnelor, vă doresc o zi bună, m‑ați auzit? Cel puțin nu v‑a futut definitiv și pentru totdeauna pe amândouă. Vorbesc serios, slavă Domnului pentru asta, bine? Sunteți amândouă compleeeeetamente zdravene. Mda. Ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
m‑am Întrebat instantaneu ce‑o fi putut să‑i spună Miranda. Posibilitățile În domeniu erau nelimitate, dar mi‑am Închipuit că fusese, de bună seamă, ceva legat de vestimentația Ilanei, inspirată de Ladies’ Home Journal. M‑am scuturat de oroare când m‑am Întrebat ce răutăți i‑o fi spus unei fete atât de drăguțe și m‑am rugat să nu Înceapă să plângă. Însă, În loc de asta, ea a Întors spre mine ochii aceia mari, nevinovați și a declarat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
admirații deosebite pentru el. M-am Întâlnit, așadar, cu el... Ce-a fost? Banalitate stupidă! A Început să mă sărute la fel ca toți, a mers puțin mai departe... În fine, toate gesturile acestea specifice și de care eu am oroare. L-am lăsat, Însă, ba l-am și Încurajat, cu toate că nu simțeam nimic. Rezultatul? E Înnebunit să ne vedem cât mai curând. Unde e bărbatul bine pe care Îl admiram acum un an? Ce gusturi puteam avea... merit compătimiri! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aibă un refugiu când vine în București în lipsa Nadinei. De altfel, eu numai iarna sunt bucureștean, și încă și atunci cu intermitențe; restul anului stau la țară și pentru că trebuie, și pentru că acolo mă simt mai bine. Nevastă-mea are oroare de țară, tocmai cum mie mi-e silă de oraș. Dar ia șezi, te rog! Mă vei ierta dacă eu, printre vorbe, am să mă primenesc și să mă curăț puțin... E unu și jumătate! Și la trei am întîlnire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cui vinde, să fixeze tot, încît în ziua când se va transcrie divorțul, să poată iscăli actul și să sfârșească orice contact cu țara. ― De ce vrei tu, Gogule, ca ultima mea călătorie la țară să fie banală? zise Nadina. Am oroare de banalitate! 6 Sâmbătă dimineața, pe când explica pentru clasa a patra domnia fanarioților, învățătorul Dragoș se pomeni în școală cu un jandarm care-i spuse încet că domnul plutonier îl poftește urgent până la post, având a-i face o comunicare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rezultate. Nadina pofti pe Stavrat la masă, să-i mai ție de urât. Arendașul se retrase, făgăduind că spre seară va reveni să ia pe domnul avocat. ― Sper că ai să-mi faci curte, iar nu să mă sperii cu ororile țăranilor? glumi Nadina către Stavrat pe când Platamonu își lua rămas bun. Olimp Stavrat își mângâia zăpăcit bărbuța, cu un surâs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. Afară, în curte, Aristide era nerăbdător. Ciupise puțin pe Ileana, în glumă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Miron Iuga de la Isbășescu a aflat-o lumea. De ieri, de pe la ora zece, când a sosit, îmbrăcat țărănește, în târgușorul Costești, a fost eroul zilei. A trebuit să istorisească cel puțin de douăzeci de ori tuturor domnilor din Costești ororile petrecute la Amara. Administratorul plasei a telefonat știrea imediat oficial prefecturii, îngrozind pe demisionarul Boerescu, de la care a cunoscut-o curând tot orașul. Primarul i-a oferit ospitalitate chiar în familia sa și i-a făcut rost de la judecătorul supleant
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai continue. Pe la ora două erau pe drum. Isbășescu, pe capră, avea inima cât un purice. Vrând să-și facă puțin curaj și observând că Grigore nu e dispus să-i mai audă glasul, începu o conversație pe șoptite, despre ororile țăranilor răsculați, cu birjarul care tremura de frică să nu-și găsească moartea în călătoria asta și regreta că s-a lăsat ispitit de prețul mare ce i s-a făgăduit, ca să plece. În Vlăduța, în dreptul conacului ars, ulița era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Roșu mai negru ca totdeauna. Crezu că a avut vreo neplăcere particulară și-l lăsă în pace, așezîndu-se să fabrice articolașele anodine cotidiene pe care se obișnuise acuma a le produce în redacție. Într-un târziu, secretarul izbucni singur: ― Ce oroare!... Ce ticăloșie!... Ce barbarie!... Nu i se potriveau exploziile teatrale. Glasul lui suna gol ca al unui actor fără talent. Parcă și-ar fi dat seama, se scufundă iar în tăcere și numai după vreun sfert de oră reluă sarcastic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atunci. — Aș vrea să dezvolți „incident“, te rog, spuse Vika, ridicând din sprâncene. —Am... ăăă... ne-am cuplat Într-un fel, spuse ea, cu un zâmbet timid. —Ce? Jill țipa deja, holbându-se la sora ei cu un amestec de oroare și Încântare. Ce s-a Întâmplat? —Ei, m-a Întrebat dacă nu vreau să merg cu el la cină după ce am făcut rost de Încă un client potențial. Am mâncat sushi, apoi am băut... —Și dup-aia? m-am repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se spune... Nu, ce anume? — Nimic nu e definitiv până când nu se fac jurămintele. Își frecă mâinile de parcă ar fi anticipat ceva foarte delicios sau palpitant. Când Îmi văzu reacția, spuse: —O, Bette, calmează-te. Glumeam doar! O expresie de oroare prefăcută Îi străbătu chipul. Ar trebui să mai lucrezi la simțul umorului, știi. Apropo de asta... —Abby, mă bucur foarte mult că ne-am Întâlnit, dar trebuie să mă Întorc la prietenii mei. E un fel de seară de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nimic nou, arătă Kelly, părând dezamăgită. Nu spune decât că respectivul domn Weston a fost văzut atât de des În compania respectivei domnișoare Bettina Robinson Încât ar fi corect să-i considerăm un cuplu. —Un cuplu? am Întrebat, mirată. Din cauza ororii provocate de fotografie și titlu, uitasem pur și simplu să citesc articolul. O, da, zice că o sursă confidențială afirmă că voi doi vă petreceți aproape toate nopțile Împreună, după ce vă distrați la localurile tari, ca Bungalow sau Marquee. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
scris Ulysse” răspuns al geniului care a uitat lumea pentru a construi monumentul literaturii moderne. Despre eficacitatea artistică a dezangajării! De mult, citisem că marele istoric Curtius a scris celebra Istorie a literaturii latine în timpul Evului mediu pe vremea nazismului: oroarea afară, liniștea înăuntru. La Paris, sub Ocupația germană, o cercetătoare izolată, Hélène Leclerc, a realizat cea mai atentă anchetă despre scenografia barocă. Roland Barthes în timp ce Sorbona ardea în 68 își concepea cartea cea mai frivolă, Sistemul modei. În România, atîtea
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
estetice, exprimarea agreabilului sau a dezagreabilului legitimează diferențele sociale. Iată raționamentul sociologului francez: În chestiuni de gust, mai mult ca în altă parte, toate determinările sunt negări; și de aceea gusturile sunt probabil primele și cele dintâi aversiuni provocate de oroarea sau intoleranța față de gusturile altora. De gustibus non est disputandum [gusturile nu se discută; acestea nu sunt neapărat bune sau rele n.n], nu pentru că toate gusturile sunt de la natură umană, dar mai ales pentru că fiecare gust simte că este
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
era clar că războiul ar fi putut lua sfîrșit printr-un dezastru pentru România. În august 1943 au început primele raiduri aeriene ale Aliaților asupra terenurilor pertrolifere de la Ploiești. Țara fusese cruțată pînă atunci de cea mai mare parte a ororilor cîmpului de bătaie. Primele atacuri au fost urmate de altele îndreptate împotriva Bucureștiului. Nepregătită pentru astfel de evenimente, populația a fost cuprinsă de panică, iar viața de zi cu zi a fost paralizată. În momentul cînd au apărut primele semne
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]