3,729 matches
-
a fost îngropată sub un bloc de piatră din imediata apropiere a bisericii de lemn. Pe blocul de piatră sculptorul Cezar Popescu a fixat o placă de marmură cu următoarea inscripție: "„În memoria martirilor Bucovinei, Dumitru Cătană și Gherasim Nicoară, ostași în armata austro-ungară, care au ales să-și sape mormintele ca să nu tragă în frații lor români, uciși la Satulung - Brașov, în octombrie 1916”". Cea de-a doua casetă a fost înmânată primarului comunei Udești, deoarece Gherasim Nicoară era născut
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
nerv și vădind o serioasă aplecare a autorului spre cartea-document, romanul aduce un omagiu eroilor căzuți în luptele pentru elibararea Tiranei, în noiembrie 1944. Este un recviem adresat poate aceluiași "Nik Martin", păstorul-maquisard devenit în romanul de mai sus citat ostaș al Armatei de Eliberare Națională. Între anii 1977 și 1986 scriitorul publică succesiv volumele de povestiri și nuvele: "Străvechea emblemă", "Podul", " Starea de calm" și "Vremea scrisului", cuprinzând bucăți remarcabile precum: "Aprilie spulberat", "Palatul viselor" și "Comisia de organizare a
Ismail Kadare () [Corola-website/Science/310518_a_311847]
-
dezastru. Dar cuvântul regelui era lege. Armata creștină, probabil cea mai mare care fusese adunată în cei 88 de ani de existență a regatului, cuprindea aproximativ 2000 de cavaleri, 4000 de alți luptători călări și cu puțin peste 14000 de ostași pedeștri, unii îmbrăcați în cămăși lungi de zale, înarmați cu săbii și scuturi, cu arbalete sau cu arcuri și prăștii. La 3 iulie 1187, întreaga armată pornește din Saffuriya înainte de răsărit în călătoria de 24 de kilometri către Tiberias. Părăseau
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
cărții, el a simțit că trebuie să-și schimbe viața, așa cum autorul, în final, o propunea fiecărui cititor. Printr-o scrisoare adresată centrului Oastei din Sibiu, îl ruga pe Părintele Iosif Trifa să-l înscrie și pe el în rândurile ostașilor și să-i trimită foaia „Oastea Domnului”, suplimentul duhovnicesc al săptămânalului "Lumina Satelor". Ambele erau redactate de către preotul sibian. Frecventarea cărților din biblioteca școlii și pe cele ale profesorului de religie care l-a premiat a avut două consecințe importante
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
urmă, sfârșesc prin chemarea pe care i-o face Părintele Iosif Trifa, în 1934, de a merge la Sibiu. Aici, alături de mentorul său, va începe o asiduă activitate publicistică, lucrând la redactarea periodicelor "Oastea Domnului", "Isus Biruitorul", "Ecoul", "Glasul Dreptății", "Ostașul Domnului" etc. Tot la Sibiu îi va apărea și primul volum de versuri, "La Golgota". Din 1938 și până în 1943, împreună cu învățătorul Ioan Marini, va fi redactor la Oradea, la Cluj sau în alte locuri din țară al publicațiilor religioase
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
că personajele sunt îmbrăcate doar țărănește, ele nefiind autentice, că atitudinile lor sunt prea căutate și că intenția compoziției fiind prea bogată ea a devenit oarecum confuză. Pe de altă parte se poate vedea că artistul a împărțit apoteoza între ostași și „talpa țării” și a lăsat soldații să poarte cununa spre stema care simbolizează întreaga istorie zbuciumată a provinciilor românești. Privind realizarea plastică a frescei se poate deduce cu ușurință admirația pe care Verona a avut-o pentru Renașterea italiană
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
lucrări importante care l-au definit ca reporter de război au fost: "În tabără, Gara de mărfuri, Cai la conovăț, Turc cu narghilea, Vânzători de covoare". Sava Henția a abordat pictura cu tematică istorică, cele mai reprezentative creații au fost: "Ostașii lui Mihai Viteazul izgonind pe turci la Giurgiu, portretul lui Tudor Vladimirescu, Intrarea triumfală a lui Traian în Sarmisegetuza, Legenda meșterului Manole, Moartea lui Ștefan cel Mare, Ștefan cel Mare după bătălia de la Codrii Cosminului" și "Sacrificiu roman". Tematica socială
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
lui Henția sunt lucrările în acuarelă, cea mai reușită dintre ele fiind cea intitulată "Întâlnirea" în care se poate vedea colegialitatea de arme ruso-românească, care în imaginea realizată este simbolizată de strângerea de mână dintre cei doi combatanți ecveștri în fața ostașilor. În momentul în care pictorul a ajuns să-și definească viziunea trecând la pictura în ulei pe pânze relativ reduse ca dimensiune, se vede un pictor stăpân pe mijloacele sale de expresie în fixarea plină de avânt, de mișcare a
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
în prim plan, apare un măgar proptit cu picioarele din față în bârnele podețului. El opune o rezistență vizibil încăpățânată, tipică „curcanului” cu pene care-l trage viguros de căpăstru și de urechi. În spatele animalului îndârjit, se află un alt ostaș care-și închipuie că dacă-l împinge de la spate, mijlocește deplasarea. Acest măgar este centrul de interes al lucrării prin simplul fapt că față de confrații lui care au trecut deja podul sau urmează să ajungă la el încărcați cu verze
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
sunt cuprinși în ea. Pictura cu tematică istorică l-a preocupat pe Henția încă de la începuturile sale în pictură. Sub influența profesorului său de la Școala de Belle Arte din București, Theodor Aman, Henția a pictat în anul 1870 tabloul intitulat "Ostașii lui Mihai Viteazul izgonind pe turci la Giurgiu" și pânza de mici dimensiuni, mai nereușită, care-l reprezintă pe Mihai Viteazul intrând la Alba Iulia urmat de oșteni purtători de drapele. În anul 1876 a pictat portretul în picioare a
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
cu care venise cardinalul și de faptul că celebrarea unirii la Constantinopol avea să fie spre folosul lor. Dar aristocrații din oraș n-au fost convinși atât de repede și au propus o formă oarecare de compromis. Împăratul a refuzat. Ostașii pe care cardinalul îi adusese cu el de la Neapole constituiau un factor de convingere. Ei puteau fi avangarda altora, care aveau să vină. Ortodocșii ale căror conștiințe nu erau așa de fin acordate ca acelea ale lui Ghenadie și adepților
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Cea mai aprigă confruntare se desfășura la poarta numită Sfântul Roman, unde zidul interior fusese spart și probabil că acolo a fost văzut în viață, pentru ultima oară, Constantin Paleologul. Își scosese însemnele imperiale. A fost omorât luptând ca un ostaș de rând ca sa-i oprească pe turci. Căderea Constantinopolului și moartea împăratului său au fost interpretate, foarte curând după aceea, ca fiind împlinirea uneia sau alteia dintre profeții. Călugărul Ghenadie, care-i pricinuise împăratului atât de multe necazuri și al
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
au rămas în patrimoniul limbii ruse. Născut la Moscova, la 2 (13) februarie 1769 (sau 1768), a cunoscut încă din copilărie grijile și lipsurile materiale din casa tatălui său - Andrei Prohorovici Krîlov, ofițer activ, care servise timp îndelungat ca simplu ostaș și, într-un final, reușise să fie înaintat la gradul de căpitan. În 1771, A. P. Krilov a fost transferat în Ural, unde s-a aflat împreună cu familia sa în timpul răscoalei lui Pugaciov. Viitorul fabulist nu împlinise înca patru ani, cînd
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
toți cetățenii comunei, bărbați între 18 și 50 de ani, au plecat în război. N-au mai rămas în comună decât femei, copii și bătrâni. Apropiindu-se frontul, cei rămași acasă au fost înspăimântați de veștile rele ce le aduceau ostașii și, presimțind ce înseamnă ocupația dușmanului, au părăsit satul. Revenirea Dobrogei la România a necesitat realizarea unei noi împărțiri administrative a provinciei, care să concorde cu legile românești adoptate special după 1880. Astfel, Dobrogea este împărțită în 8 plăși, 6
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
Viena, mult mai mult s-a dovedit autodidact în privința militară, sprijinindu-se și folosind multă practică. Dar desigur și viața militară a părintelui nu a fost defavorabilă carierei. Aceasta i-a creat reputația de a avea atavice tradițiuni de bun ostaș, pătruns de spiritul de disciplină și al ordinii. Astfel a avansat repede la gradul de maior și în același an înaintat la cel de colonel (1858). Pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza este colonel și comandant al aceluiași Regiment 1
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
O altă sabie de onoare i-a fost oferită, în noiembrie 1918, de corpul profesoral din Universitatea din Iași, având inscripția: „"Generalului Eremia Grigorescu, care a făcut scut de apărare Țării, pecetluind vechea faimă a Neamului Românesc cu sângele bravilor ostași pe care i-a condus în luptele de la Oituz și Mărășești"”.
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
cât și Ulise vor pretinde să primească armura lui Ahile ca răsplată pentru eforturile lor. În cele din urmă, după lungi dezbateri, armura îi revine lui Ulise. Înnebunit de furie, Aiax măcelărește un grup de oi, crezând că sunt niște ostași ahei. Ura lui se îndreaptă mai aes către Agamemnon și Ulise. Când își revine din starea de nebunie, își dă seama că preferă să moară decât să trăiască restul vieții în rușine. El se sinucide cu sabia pe care o
Aiax din Salamina () [Corola-website/Science/304956_a_306285]
-
Major și Secretar General al Ministerului Apărării Naționale, un comitet care avea drept sarcină studierea chestiunii aducerii Eroului Necunoscut, prevăzându-se încă de atunci ca Mărășeștii, locul glorioaselor lupte din vara anului 1917, să fie localitatea de desemnare a eroului (ostașului) necunoscut. General de brigada , Sef al Marelui Stat Major, 08.05.1923-01.10.1923
Alexandru Gorsky () [Corola-website/Science/304988_a_306317]
-
Cuza din parcul cu același nume (realizată în 1908) și monumentul eroilor Regimentului 10 Dorobanți (realizat în 1909) din curtea liceului. Alte două monumente sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare bustul sublocotenentului Gabriel Pruncu (1927) din spatele gării și cimitirul ostașilor germani aflat pe drumul spre Panciu, în localitatea Tișița. FOTO Mărășești, orașul erou care se zbate în sărăcie și șomaj, 21 iunie 2013, Borcea Stefan, "Adevărul", accesat la 16 mai 2016</ref> Conținutul bugetului de venituri și cheltuieli întocmit la
Mărășești () [Corola-website/Science/297046_a_298375]
-
pentru sectanți, trei cinematografe și tot atîtea biblioteci, două oficii poștale, un restaurant, mai multe magazine, chioșcuri și terenuri sportive. În oraș trăiesc 4.200 de pensionari, inclusiv 109 veterani de război. La memorial sînt încrustate numele a 31 de ostași și ofițeri căzuți în luptele pentru eliberarea orășelului de sub ocupație fascistă. La alegerile locale din aprilie 1998 în funcție de primar al orășelului Basarabeasca a fost aleasă directoarea școlii medii incomplete feroviare din localitate, dna Ludmile Degtearenko. Directori ai celor două școli
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
1940 pină în 1949 de la 1720 de locuitori la 1499. Din bărbații plecați pe front 23 nu s-au întors la vatră. La 30 aprilie 1944 lîngă Gura Căinarului s-a produs un accident de trenuri, fiind striviți mortal mulți ostași sovietici, osemintele cărora zac la memorialul din localitate. Deasemenea 11 țărani din Gura Căinarului au fost mobilizați și au luptat în Armata Romînă, 15 au vărsat sînge în Afganistan, 18 locuitori în anul 1992 au apărat la Nistru independența și
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
intermediari, ce le exportă în Belarus. Satul se mândrește cu meșterițele populare Budișteanu Galina și Ceban Ludmila, care și-au expus lucrările la diverse expoziții din sat, raion și republică. Monumente: Pe teritoriul satului se află 2 monumente în memoria ostașilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
al Dunării de Jos, au sfințit piatră de temelie a viitoarei Biserici-Mausoleu din localitate. La ceremonia de sfințire a participat și Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, un viu simbol al rezistenței ortodoxe anticomuniste. Zidirea sfanțului lăcaș înveșnicește memoria celor 26 mii de ostași ai Armatei Române căzuți în vara lui 1941, în bătălia de la Țiganca, Cahul. În bătălia de la Țiganca, Armata Română a înregistrat una din cele mai mari pierderi de vieți omenești din istoria sa. Cei 26 mii de eroi ai neamului
Cania, Cantemir () [Corola-website/Science/305145_a_306474]
-
stat, a constatat că pentru acest proiect, Guvernul României a alocat, în prima tranșă, un miliard de lei. Autorul proiectului arhitectural este arhitectul ieșean Nicolae Munteanu. Conform proiectului, subsolul bisericii va fi o necropola, în care vor fi aduse osemintele ostașilor căzuți. După zidirea lăcașului, se mai intenționează construcția unui complex muzeistic, unde, pe lespezi de piatră, vor fi gravate numele celor care s-au jertfit pentru libertate. La ceremonia de sfințire au mai participat ambasadorul României la Chișinău, Victor Bârsan
Cania, Cantemir () [Corola-website/Science/305145_a_306474]
-
etape de înflorire și de decădere (de exemplu în timpul dominației sovietice a fost închisă și transformată în depozit). În apropiere de mănăstire este amenajat Cimitirul de Onoare Românesc, care a fost restabilit și inaugurat la 21 septembrie 2010 în memoria ostașilor români căzuți pe aceste locuri în timpul celui de-ai doilea război mondial. În localitate sunt trei biserici: Biserica Sfîntul Ambrosie de Optina, situată în mahalaua Satul-Nou, Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, situată în partea veche a satului și Biserica
Vărzărești, Nisporeni () [Corola-website/Science/305191_a_306520]