3,831 matches
-
buni și devotați și v-ați dat destulă osteneală cu mine. Acum o să ascultați de ordinul meu: trebuie să-l ascultați, căci va fi ultimul meu ordin... Se întrerupse brusc și trase repede din țigare, ca să-și ascundă emoția. - Suntem ostași, începu din nou, am văzut toți moartea. Eu, cel puțin, pot spune c-am văzut-o cu ochii. Vă vorbesc foarte sincer: nu mi-e teamă de moarte. Pe de altă parte, am să vă fac și această mărturisire: eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
simboluri: “Victoria” reprezentată printr-un cavalerist cu lancea în mână conducând calul cu care face corp comun. Simți - privindu-l - puterea și dăruirea calului care răspunde voinței cavaleristului. Totul condus de “Zeița Victoriei”. Celălalt simbol este “Sacrificiul”,sugerat printr-un ostaș căzut, purtat în brațe de un înger care îl încoronează cu lauri. Pe soclu se află câteva basoreliefuri. Ieșeanul mă ascultă cu luare aminte și reflectează: Tot sunt buni la ceva prietenii... Se poate să fii mai limpede? - îl întreb
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în rondul din fața Parcului Expoziției, dar... Locul n-ar fi fost nepotrivit. Dar ce s-a întâmplat de nu a mai fost mutată? A venit al doilea război mondial și la sfârșitul lui locul a fost ocupat, în 1947, de ostașul sovietic “a toate eliberator”. Fiindcă a venit vorba despre ostașul sovietic pluripotent, dă-mi voie să-ți spun una de-a lui moș Dumitru - un țăran - care a avut nedoritul prilej de a da nas în nas cu trupeții ruși
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fost nepotrivit. Dar ce s-a întâmplat de nu a mai fost mutată? A venit al doilea război mondial și la sfârșitul lui locul a fost ocupat, în 1947, de ostașul sovietic “a toate eliberator”. Fiindcă a venit vorba despre ostașul sovietic pluripotent, dă-mi voie să-ți spun una de-a lui moș Dumitru - un țăran - care a avut nedoritul prilej de a da nas în nas cu trupeții ruși înciubotați care călcau peste lanurile de grâu în pârg și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
povestit despre ce era vorba. Cu toate că moștenitorul a crezut din nou că mintea fetei fabulează, a dispus, totuși, să se procedeze așa cum ceruse ea. La biserica Sainte-Catherine-de-Fierbois, în spatele altarului, a fost găsită sabia pe care o dorea proaspătul ostaș. Faptul l-a uimit și mai mult pe Charles. Fiind găsite în acel loc mai multe arme, în cele din urmă a reușit să afle că ele fuseseră depuse acolo încă în anul 1415, după bătălia de la Azincourt, când Henric
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
fără luptă - lucru absolut de neconceput în mentalitatea lor - dar nici nu se gândeau să se întoarcă acasă cu mâinile goale. în consecință, au dat amabilei somații un răspuns nu doar negativ, dar și formulat în termeni grosolani. Conciliant, tânărul ostaș a repetat mesajul. Răspunsul a fost similar cu primul. în vreme ce ocupanții așteptau încă un mesaj, punând faptul pe seama fricii francezilor de a se avânta într-o confruntare directă, Jeanne pregătea atacul. Unul care, în viziunea ei, întărită de vocile divine
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
de a se avânta într-o confruntare directă, Jeanne pregătea atacul. Unul care, în viziunea ei, întărită de vocile divine, trebuia să fie fulgerător și victorios. Totul s-a petrecut întocmai. Francezii, în fruntea cărora se afla tânăra țărancă devenită ostaș, cu steagul în mână, s-au infiltrat până sub zidurile orașului, după care s-au năpustit ca o viitură asupra dușmanului. Era în ziua de 30 aprilie a anului 1429. Au urmat încleștări crâncene, cu pierderi grele, mai cu seamă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
intrat în salon cu chipul ud de lacrimi și tare îndurerat. Când o văzut-o, nenea Jănel o vrut să sară din pat s-o întrebe ce s-o întâmplat, dar medicul șef - un colonel - l-o oprit. „Stai cuminte, ostaș, și bucură-te că peste câteva zile vei pleca acasă. Vine vorba „acasă” fiindcă, după un concediu de zece zile pentru refacere, te vei întoarce la unitatea dumitale. La Batalionul de gardă, parcă. Așa am văzut scris în fișa ta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rușilor de a trece peste Nistru nu veți trage nici un foc. Veți fi gata ca, la ordin, să vă retrageți spre vest.“ Se simțea de parcă-i dăduse cineva-n cap! Inima-i bătea puternic. Sentimente confuze îl năpădiră. Datoria de ostaș și de comandant primă, și-l determină să revină rapid în mijlocul subordonaților. În stare de război zvonurile circulând rapid, găsi printre ei neliniște, îngrijorare și teamă. Când se lumina de zi, de la postul de comandă observă schimbarea: din locul arătat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
plece, el se frământa așteptând... nu se știa cât! Caii sosiră târziu, abia pe-nserat reușind să ia tunurile de pe poziții. Mulțumit cât se putea, având în vedere contextul, ieși cu unitatea la șosea, atașându-se la o coloană lungă de ostași. Trecu și prin satul Vadu’ lui Vodă, aproape de malul Nistrului, unde locuia fratele său mai mare. Cum nu-l mai văzuse de multă vreme, profită de odihna celor din coloană și-l căută. Anton era agent veterinar, casa lui avea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
lua rămas bun. În câteva minute își găsi oamenii. Merseră în coloană o bucată bună de drum, orbește, urmându-i pe cei dinainte. Picioarele pășeau mașinal, oamenii abătuți, istoviți de neliniște și nesomn erau confuzi. Neașteptat, coloana se opri. Câțiva ostași se așezară pe marginea drumului, adormind pe loc. Trebuia să afle încotro mergeau și cine-i conducea. Oprirea neașteptată-l intrigă. Încercând s- ajungă spre capul coloanei, printre soldații români, unii șezând, alții rămași pe șosea, la lumina unui chibrit
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
învățători. Dacă vrei, vino în primărie să mănânci ceva. Ești tras la față, cred că și flămând, ai nevoie de odihnă. Mai târziu, vom găsi și-o mașină să te ducă acasă. Judeca rapid: “Comandanții m-au lăsat de izbeliște, ostașii mei s-au dus pe la casele lor, tunurile le-am abandonat de nevoie. Aici aș putea- o lua de la capăt, să încep o viață nouă.’’ Imediat, parcă revăzu chipul directorului H., își aminti laboratoarele și clădirea Școlii Normale, se revăzu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
H., își aminti laboratoarele și clădirea Școlii Normale, se revăzu în fața comisiei de examinare care-l declarase al treilea, apoi la examenul de capacitate. Cu siguranță, Iașul însemna pentru el “acasă“. Domnule, sunt ofițer în armata regală română, port răspunderea ostașilor care mă-nsoțesc, după ce-i duc la regimentul nostru, voi fi liber să iau decizia cea mai corectă. Civilul voi să le spună ceva camarazilor, renunță, dând semnificativ din mână: - Nu vrei să rămâi, văd. Poți pleca, dar află că podul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
această nenorocită de retragere pripită. Îi trecură prin fața ochilor tunurile pe care fusese obligat să le abandoneze, furgonul și lăzile pline. A doua oară în ultimele 24 de ore, răsuflă ușurat, când aproape de podul de la Albița, întâlni o unitate de ostași români care se odihneau de-o parte și de cealaltă a drumului. Majoritatea dormeau cu puștile în bandulieră, cu foile de cort trase peste cap, după drumul istovitor al retragerii, după înfrângerea fără luptă. La pod, liniște. Din spirit de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
porțiunea de acces, până unde apa era periculos de adâncă, apoi că le atrăsese atenția soldaților să n-o depășească. Specifică și numele celor care-l ajutaseră la marcat. Ancheta, în cursul căreia s-au luat și declarații de la toți ostașii din companie, care confirmaseră marcarea, dură două zile. Rămase în continuare în bivuac, cu o grijă în plus, a rezultatului anchetei. Uneori, mergea în satul apropiat, unde se simțea mai aproape de oameni, de oamenii obișnuiți. Firesc, lumea din Răchiteni trăia
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de artilerie. Era pe un bot de deal, pe o pantă deschisă spre unitatea lor. Intrigat, auzea, pe lângă vâjâitul proiectilelor, niște bâzâituri enervante, nu zgomotoase. Ca un fulger, îi trecu prin minte: “Trebuie să fie șuieratul gloanțelor!“ Imediat le strigă ostașilor să se adăpostească în șanțuri că se trăgea cu gloanțe, uitând de el. “Da’ pe dumneavoastră nu vă pot lovi?!“, replică prompt un soldat. Ceva mai târziu, caporalul Sterian se ridicase în picioare, în șanț fiind. Căzu secerat de o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
greu de suportat psihic. Cu casca de oțel pe cap, când înainta, își pleca în față capul, impunându-și să creadă că așa-și proteja fața de lovituri. Asculta atent sunetul fiecărui proiectil de artilerie, urmărind totodată și mișcările fiecărui ostaș. Ca un comandant realist, îi încuraja, moralul ridicat și exemplul personal fiind hotărâtoare uneori. În mod obișnuit era repartizat cu plutonul de mitraliere la una dintre cele trei companii de pușcași din Batalionul III, ca întărire. Comandantul batalionului era un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nemulțumitul sergent! Când sergentul reveni, căzu în genunchi în fața craterului și-și făcu cruce de nenumărate ori. Obosit, cu ochii umezi, apoape-i sărută mâna comandantului. Repeta mereu: Cât pe ce, cât pe ce!” Jură că va fi cel mai disciplinat ostaș, fiindcă nu-i puțin lucru să te naști a doua oară. Informațiile circulau repede. Pe-nserat se știa că va fi liniște. Sergentul dispăru pe la ora nouă, stârnind iar îngrijorare în companie. Puteai crede că misiunea de dimineață, și bomba care
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
douăzeci și două de mii șase sute. 3. Fiul lui Uzi: Izrahia. Fiii lui Izrahia: Micael, Obadia, Ioel, Ișia, de toți cinci căpetenii; 4. aveau cu ei, după neamurile lor, după casele părinților lor, treizeci și șase de mii de oameni, ostași înarmați pentru război, căci aveau multe neveste și fii. 5. Frații lor, după toate familiile lui Isahar, oameni viteji, erau de toți optzeci și șapte de mii, scriși în spițele de neam. 6. Fiii lui Beniamin: Bela, Becher și Iediael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Eluzai; Ierimot; Bealia; Șemaria; Șefatia, din Harof; 6. Elcana, Ișia, Azareel, Ioezer și Iașobeam, Coreiți; 7. Ioela și Zebadia, fiii lui Ieroham, din Ghedor; 8. Dintre Gadiți, niște viteji au plecat să se ducă la David în cetățuia din pustie, ostași deprinși la război, înarmați cu scut și cu suliță, ca niște lei și iuți ca niște căprioare de pe munți. 9. Ezer, căpetenia, Obadia, al doilea, Eliab, al treilea; 10. Mișmana, al patrulea; Ieremia, al cincilea; 11. Atai, al șaselea; Eliel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
gâfâiam În urma lui și Îmi spuneam În gând: „Aista Îi de la țară. Nu-i târgoveț cum nu-s eu popă!”... După un mers răzbit de vreun ceas, ne oprește o santinelă. Nu știu ce i-o fi spus omul din fața mea, că ostașul ne-a dat cale liberă. Și iarăși mers de „răcute”, până, În sfârșit, văd niște bordeie. „Așteaptă aici” - a picat ordinul omului din fața mea. M-am oprit. Ce era să fac? După o vreme, iese și Îmi face semn să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și-ncoace - a apreciat momentul Elena. ― Nici nu mi-am dat seama când Păpădie i-a pus pumnalul la beregată și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fie ea și a religiilor, n-ar trebui să se amestece în jocurile copiilor. E destul de stresantă ideea asta, a prietenei mele Magda U., că istoria își trage secvențele la xerox. Mă jucam cu Brăduț de-a "Stalin, Stalin, vrem ostași", joacă dură, cu sînge țîșnind din nas. Pînă cînd a intervenit Iordan: Cine v-a învățat mizeria asta cu tiranul de la Kremlin? Să nu vă mai prind că-i rostiți numele". Drept pedeapsă, Brăduț a fost forțat să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dreptul împărăției și l-a scris într-o carte, pe care a pus-o înaintea Domnului. Apoi a dat drumul întregului popor, trimițînd pe fiecare acasă. 26. Și Saul s-a dus acasă în Ghibea, însoțit de o parte din ostași a căror inimă o mișcase Dumnezeu. 27. S-au găsit însă și oameni răi, care ziceau: Ce ne poate ajuta acesta?" Și l-au disprețuit, și nu i-au adus nici un dar. Dar Saul s-a făcut că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ordinul ocupantului rus, slujit de marii simbriași ai trădării naționale”. Antonescu este marele neîndreptățit al Soartei sale tragice și al Istoriei, care-i va face cândva dreptate, urcându-l în bronzul nemuritor al unor statui ale recunoștinței naționale. Ca fost ostaș, participant la război, apreciez că România îi datorează enorm militarului din arma geniului, care a salvat în două rânduri România. În primul Război Mondial a întocmit planul de rezistență al României în fața trupelor germane, în acel Triunghi de Foc de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]