3,713 matches
-
să-ntorcea,/ ’N munte l-încerca,/ Paloș să frângea./ ’Ndărăt săntorcea,/ La maistori tomnea,/ Paloș repara,/ ’Nainte mergea,/ Frică că n-avea!/ ’N munte l-încerca,/ Paloș reteza,/ Muntele-l tăia./ La șarpe-ajungea,/ La gaură sta,/ Iel că mi-l pândea./ Șarpele-l simța”. Dovezi vii ale luptei sacre cu balaurul pot fi văzute, conform credințelor populare, în aparența de vârf tăiat a muntelui Retezat, în piatra din mijlocul Dunării în care a rămas fixat Iovan în urma blestemului fetei sălbatice și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dezvăluie funcția de revigorare prin sacrificiu, leul devine aici maestru inițiator pentru voinicul care i-a ținut piept. Regimul vânătorii leului este diferit însă și are semnificații mai ample față de vânătoarea cerbului, datorate specializării figurii mitice a fiecăruia. Cerbul este pândit, ucis cu arme și întemeiază o lume după „scenariul ideal” al sacrificiilor, pe care l-a semnalat Mircea Eliade. Leul are o aureolă de hierofanie iar capturarea lui așază sub o zodie fastă lumea, prin actualizarea ordinii primare. În cadrul stihiilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iute perisabilă prin definiție, divulgă o slăbiciune, un organism psihic nevertebrat. Lansată de un autor sau de o grupare restrânsă, moda se întâmplă să producă o mulțime de victime. Unele se pot dezmetici, altele nu. O altă capcană ce-l pândește pe tânărul confrate, în legătură cu cea mai sus indicată: afilierea la generație. Insist: formula generaționistă induce nu doar un epigonism lipsit de șanse, ci și un comportament de asistat, năravul de a-ți închipui că dispozitivul cu pricina îți poate asigura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
către o Sfântă Față! Tema centrală a poemelor dumneavoastră este, indiscutabil, moartea. Chiar dacă e vorba de dragoste, de dor, de plecare sau de spațiul sacru care ne ține, ceea ce animă cuvintele e acel sentiment al morții (moartea însăși ) care ne pândește din colțul cel mai apropiat... Ce este moartea, domnule Cezar Ivănescu? Sau cine este ea? E adevărat că, pentru mine, sentimentul morții e dominant, pentru că moartea mamei mele a fost primul eveniment zguduitor pe care l-am trăit, m-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce ai face cu ei? I-aș da mamei. Să facă ce vrea cu ei. Să fie oare vreun semn rău că am visat-o pe mătușa? Cât dintr-o pasăre e cântec, cât e hrană pentru pisicile care o pândesc din tufiș? Pasărea e cântec. Corpul ei e doar un pretext. Mieunatul pisicii e un pretext. Corpul ei, la fel cu cel al femeii, e cântec. Pretextele pot fi cântec, dar nu cântă. Ai putea caracteriza literatura primului scriitor român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Stai să termin romanul (sper, anul care vine), să găsesc un editor, să conving că sunt (și) un prozator... De-abia după aceea cred că aș putea să revin la aceste întrebări și să încerc unele răspunsuri, fără a fi pândit de riscul imposturii. (Revista "Conta", nr. 17, 2014) Ion ZUBAȘCU Dacă m-a adus Dumnezeu pe lume, a făcut-o doar să pot depune mărturie cu viața mea despre cea mai mare tragedie pe care a trăit-o poporul român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este istoria unuia dintre miile de stabilimente industriale românești căzute pe câmpul de luptă al tranziției spre capitalism. La aproape un secol de la fundarea sa, Fabrica Nicolina devenea societate pe acțiuni și încerca să supraviețuiască în jungla economiei de tranziție, pândită la tot pasul de pericole teribile. Un mamut ce se mișca greoi, măcinat de propriile-i boli, vânat continuu de șacali manageriali și de vulturi imobiliari, Nicolina a sfârșit trist. Căci, asemenea multor altor platforme industriale din România, Nicolinei i-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
începând cu momentul 23 august. Chiar dacă instabilitatea guvernamentală se transformase în realitate cotidiană, totuși, guvernul trebuia să beneficieze de tot sprijinul pentru rezolvarea unor chestiuni stringente pentru țară: Ardealul, legislația economică, plata salariilor și, evident, lupta împotriva „dușmanului intern”, care pândea orice moment pentru a aduce cât mai mare haos între muncitori, prin aruncarea diferitelor zvonuri alarmante. Era o luptă ce trebuia dusă împotriva tuturor celor care se făceau vinovați cu date precise. Retorica stalinismului anilor `50 își intrase în drepturi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
picior, 200 de escudos!). Acesta ataca flota spaniolă în ianuarie și aprilie 1631, pe coastele Cubei, unde a încercat să debarce dar a fost respins. La 15 martie 1635 era prezent în golful Santiago de Cuba, iar în mai 1638 pândea plecarea din Veracruz a flotei spaniole ce transporta 3 milioane de pesosi. Flota spaniolă, "De la Tierra Firme", condusă de amiralul Carlos de Ibarra, a fost atacată la 30 august, având loc o bătălie de 3 zile, în timpul căreia "Pata de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de niște mărunțiș. Capsulele de H costă trei dolari bucata și ai nevoie de cel puțin trei pe zi ca s-o scoți la capăt. Eram falit, așa c-am Început să „lucrez În groapă” cu Roy. Mergeam cu metroul, pîndind fiecare pe cîte-o parte, pînă cînd ocheam o „căzătură” adormită pe-o bancă. Atunci ne dădeam jos. Stăteam În fața băncii cu un ziar deschis și-l acopeream pe Roy, care scotocea prin buzunarele bețivului. Roy Îmi șoptea indicații - „un pic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de drog Înainte să devin dependent a doua oară. De ce un dependent capătă o nouă dependență atît de repede În comparație cu cineva virgin În relația cu marfa, chiar și după ce a fost curat ani de zile? Nu accept teoria că marfa pîndește În corp În tot acest timp (șira spinării e locul În care se presupune că se pitește) și nu sînt de acord cu nici unul dintre răspunsurile psihologice. Cred că uzul de drog provoacă o alterare celulară permanentă. Odată ce ești junky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
că s-a întâmplat cu ursul după ce l-a păcălit vulpea și a rămas fără coadă? (povestea ,,Ursul păcălit de vulpe”)-soluțiile găsite de copii au fost dintre cele mai neașteptate:ursul s-a ascuns după un copac și a pândit-o pe vulpe până ce aceasta a iesit din vizuina și atunci a reușit să se răzbune dându-i o mamă de bătaie zdravăna. Ce face Ciripel după ce l-au părăsit prietenii? (și-a găsit un alt stol de vrăbiuțe iar
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
curaj dezin te resat, făcut de prea puțini în acele cumplite vremuri. P.S. Publicat mai întâi în România literară (nr. 19/1994), textul acesta a stârnit o reacție care mi-a reamintit că E. Lovinescu a vorbit de „primejdiile“ care pândesc „genul memorialistic“, printre care și aceea de a provoca „susceptibilități“. După apariție m-a vizitat la redacție doamna Venera Antonescu, repro șându-mi imaginea pe care i-am creat-o în a doua secvență, ima gine în care nu se recunoștea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și fiicele aristocrației nomenclaturiste - cum de altfel proceda de mulți ani - acolo a întâlnit-o pe fiica ministrului Agriculturii și Industriei Alimentare, fost ambasador în Chină, membru CPEx, Angelo Miculescu. Și căsătoria s-a aranjat în mod foarte precipitat. Supărarea pândea Dana Maria Nastase, sora lui Adrian, în cele din urmă, s-a îndrăgostit. Mare dragoste mare, planuri de nuntă spectaculoase în care scop viitorul ginere, cu garanția viitorului socru, viitorului cumnat și viitoarei soții - toți colaboratori apreciați ai Securității - a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
depre munca editorială specifică, despre pasiunea pentru această profesiune de editor ("M-am așezat cu liniște și răbdarea clasicei tradiții editoriale, cultivată cu exigență și atenție în pilda marilor mei înaintași și prieteni-editori, Perpessicius, Murărașu..., asumându-mi riscul unei activități pândite de tot soiul de capcane, memorând și clipe fecunde și reversul unor confruntări nu totdeauna reconfortante. Cum cărțile se fac printre și din cărți, mărturisesc norocul pe care l-am avut de a fi dăinuit într-o editură de literatură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să vă mai spun că e plină facultatea de indivizi care, de zece ani, la pregătire, nu fac altceva decât să dicteze câteva povestiri chinuite cu care se iau examene. Aceleași. Asta chiar că aduce a ritual. A repetiție rituală pândită de pericolul senilității. Io chiar fac pregătire foarte serios, de-aia m-a enervat veterinarul - să mă acuze tocmai de superficialitate. Îi pun pe oameni să-și aducă aminte tot felul de chestii, să rememoreze, să descopere în ei chestii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de unde și-o procurase. Și uniforma era destul de mică. Îl strângea. Mai ales la umeri. Să-și sufle nasul era o performanță. Mușchii încordați anunțau c-or să distrugă țesătura. Cusătura. Când îi cădea ceva pe jos, se apleca prudent, pândind să nu fie cumva surprins de vreun curios. Și bățul îl avea în continuare în fund. Țeapăn, rigid. Mișcări de muiere cu o fustă mult prea scurtă pentru a se apleca sănătos, cu simț de răspundere. Ora e șapte patruzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o echipă. Eram într-o echipă și totul era, pur și simplu, frumos. Când ești copil nu faci mofturi, n-ai criterii chiar așa de exclusiviste. Voci care-mi vin, care trebuie stăpânite, strunite, puse cumva într-o ordine. Amintiri pândite de ambiguitate. Amintiri descărnate, decolorate. Cum adică? Chiar așa, pur și simplu. Acea dimineață când m-am sculat și cerul era plin de ciori. Să-ți vină poftă să vânezi ciori. Toate sunt la fel. Cui ce-i pasă dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ciment de niște muncitori în stare de ebrietate. Sau cu o mașină cu toba făcută zdrențe, care bruiază gălăgia stârnită de căteva duzini de pacienți chinuiți de cine știe ce stomatolog neîndemânatic. Nu știu dacă îmi plăceau neapărat grohăiturile alea de godaci pândiți de pericolul castrării. Cert e că le ascultam. Trebuia să dai din cap de nebun până te apucau durerile de ceafă și să te schimonosești ca de o cruntă suferință. Așa trebuia. Erai obligat. Gemea clasa de sepulturiști și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
era atunci. Îi place să fie tachinată. Nu mai ține minte și nici nu vrea să țină, de fapt. Copil crescut la bloc, îi zic. Fugi, măăăă! Când eram mic, simțeam o plăcere nebună să trag fetițele de păr. Le pândeam să le bat. Nu e bine să vă spun, dar așa a fost să fie. O plăcere idioată, de care acum mi-e frică să-mi amintesc. Amintiri și dimineți jenante. Ce să faci cu ea mai departe? Să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca tutelată fiind de o Zodie capri cioasă și amarnică, și [aflată] sub semnul unei orientări absurde, Înspre un ideal de viață complicat și nerentabil; eclectic și diletantissim, artisto literaturizant și cosmopolit. Trecând, așadar, pragul secolului XX la o vârstă pândită de toate ademenirile și excesele, Îmi recunosc abia acum vinovăția de a fi cultivat - foarte de timpuriu și neîndemânatec, cu apli cații discontinue și inegale și cu realizări mai mult interioare, și acelea tardive -, În loc de gândul, serios și precis, al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
con certele simfonice. Când, aproape ca În Heidelbergul de altădată, intram de astă dată cu nevestele la braț și cu biletele În mână la Ateneu, Îl găseam afară pe Mitică (Urmuz), vechiul nostru prieten, acum președinte de tribunal, așteptând și pândind ocazia să intre ca altădată, pe gratis, prin contrabandă, Învoin du-se cu controlorii sau furișându-se prin mulțime și făcându-le semn că biletul e mai la urmă. Ultima oară ne-am găsit amândoi În fața vitrinei lui Socec, când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Le sișcle de Louis XIV. ...Abia plecați din București mai pe jos și mai În căruțe, pe șoseaua Târgoviștei, ne-am dat repede seama că avem de-a face, la colonelul nostru, cu un dement din acel gen foarte răs pândit printre ofițerii noștri superiori și diagnosticat fără greș după manifestațiile și gesticulațiile lor turbulente, provocatoare de panică și Însoțite, una-două, de amenințări cu Împușcarea. Între altele, și aleasă pentru comicul ei, era acea manie a lui de a schimba Încălțămintea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a rămas până la urmă, un excelent șef de adjutantură, maistru al complicatei mașini birocratice militare, unde se fac și se desfac, cu ajutorul corespondențelor, rapoartelor, circularelor, ordinelor de zi, al foilor matricole și al memoriilor ofițerești, des tinele acestei omeniri valide, pândite de Zeul sângeros. M-am Întâlnit adesea după război cu generalul Costandache În aceleași preocupări de a desluși „filozofia“ războiului trecut din vraful documentelor publicate și al amintirilor comandanților și participanților la marile lui evenimente și lupte terestre și navale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai târziu, cu ai Ideii Europene (1919-1928), Împiedicat fiind, Între altele, de un complex dificil, aspru și inextricabil de timidități ascunse cu grijă, nimeni nu știe cum și În câte feluri de cute; de o bănuială de prețiozitate care mă pândește Încă și astăzi; de obsesiile blestemate ale stilului, ale acelui beau style pe care cineva Îl socotește a fi, În realitate, cel mai rău dintre stiluri; de acele temeri supersti țioase În fața hârtiei albe și nevinovate de dinaintea mea și care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]