4,130 matches
-
Nicu mă suna aproape zilnic și îmi spunea: "Băi, ai grijă, ai pe mână un erou al muncii socialiste!". "Cum să nu am grijă, tovarășu'? Ca ochii din cap." "Bine, bine, dar vezi să nu pățească ceva!" Ei, era să pățească ceva chiar înainte de evenimentul acesta, dacă nu mă înșel. Grăbindu-ne, m-am dus să o iau de la Hotel "Unirea", unde era cazată. Eu foloseam atunci și o logistică proprie, cu mașinile celor apropiați, și toți prietenii mei de atunci
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
două zile, mă văd cu ofițerul, dau declarația și el mă întreabă: Dar v-ați văzut cu tovarășul Bobică?" " Da, m-am văzut." Și s-a terminat subiectul. Nici ei nu au mai spus ceva și nici Bobică nu a pățit nimic. S.B.: Cum ați lucrat cu Securitatea ca lider? D.T.: După ce am devenit președinte, potrivit acelei hotărâri de partid despre care am amintit, Securitatea nu mai avea voie să continue astfel de activitate cu mine, căci devenisem nomenclaturist. În schimb
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
în același timp nu i-a spus și despre muncitorii ridicați pe garduri. D. T.: Întrebare corectă. Nicu l-a informat tatălui său după ce discutase cu Mohora. I-a spus că dacă nu intervin cu ceva în societate o vom păți precum polonezii, se va crea o disidență incomodă și i-a cerut să lase frâul mai liber măcar în zona tinerilor acolo unde era el șef. S. B.: Asta presupuneți dumneavoastră. D. T.: Nu, mi-au spus băieții la Moscova
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
face de cap, găurind sclifositul lor stomac. În ceea ce privește substanțele toxice, toleranța la ele diferă de la individ la individ. Aproape toți cad lați și unii chiar o șpanghesc pe bune. Dar sînt unii cu aceeași rezistență ca și porcii. Adică nu pățesc nimic! Pe pîrîul Ghireni se aruncau gunoaie din greu. Cei care aruncau gunoaiele în pîrîu erau la fel de nesimțiți ca și cei care aruncă mizeriile în frumosul rîuleț Nicolina. Asta nu înseamnă că cei care aruncă mizeriile în Bahlui sînt mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mirosea ca naiba. Oamenii își țineau respirația. Duhan își băga mereu degetele în gît, gîdilînd omușorul. Ce faci? întreabă Luca. Vreau să vărs, răspunde Duhan. Nu, ține în tine spurcatule! Mănîncă-ți supa dracului, e opera ta. Dar Duhan n-a pățit nimic. Nici dureri de burtă, nici n-a vomat și nici măcar diaree n-a avut. Nici dracul nu vrea să aibă de-a face cu el. Apa Prutului Ce nuntă frumoasă au avut Dorel și Natașa! Copii de oameni gospodari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
turna în el orice și, mai ales, oricît. Evident că apoi se urca la volan și se răsturna prin vreo văgăună. Veneau însă tractoarele și îndreptau copăcel cioarsa lui de camion și apoi bîr, bîr, pornea mai departe. Dacă a pățit ceva vreodată? Nu, Musolin nu avea nici o zgîrietură și nici camionul lui nu mai avea părți neîndoite ca să se cunoască vreo răsturnare mai recentă. Camionul ăsta se tîra pe drumul de costișă și Musolin mai învîrtea cu o mînă volănoiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
copil, dar luase și ea o harașpincă și un mic diavol o ispitea spre năzbîtii. Musolin, ai să te răstorni, chicotea cucoana șugubăț. Dacă se răstoarnă vezi să n-ajungi dedesubt, că intru în păcat, replica Musolin. Numai să nu pățim ceva, măi Musolin. Amîndoi erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar zilnic duș este întemeiată. Dar ce contează cînd rachiul este băut pe căldură? Cucoana Anica chicotea și chiar punea mîna pe piciorul lui Musolin, așa, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cineva, o mînă criminală, a tras bariera cu un metru mai spre stînga. Adică exact cît trebuia ca să încapă BMW-ul. Noroc de Poliție că a făcut lumină... Săracu' copil, Sorinel! De unde să știe el că o fi și o păți?! Din nou apuc pistolul. Descarc tot încărcătorul în "acela" care a mutat bariera. Mă simt frustrat. Ce plăcere poți avea să tragi într-un A.N. (autor necunoscut!)? Poate cu sabia? Încerc și o sucesc și răsucesc în toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu halba în cap, sare ca un resort și țipă spre cei care au asistat la cumplita scenă: Ați văzut? Sînteți martori cu toții! Pușcăria o să-l mănînce! Se întoarce spre mine și mă țintește cu arătătorul. Și tu o s-o pățești. Ai instigat la violență. Îmi pare rău, dar... Nici un dar. L-ai excitat cu "Trăiască Regele". Ați văzut cu toții cum a turnat gaz pe foc? Martorii se amuză în continuare și sînt puțin mirați că chelia a rămas intactă, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Aceasta parcă gemea abia auzit și se vedea că este cuprinsă de panică. Ar fi fugit, dar ceva parcă o reținea. Deși omul se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apro piindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gîndacului zburător, dar total ineficient. La aterizare a fost fain de tot și un copil greco-român nu s-a putut abține: Am scăpat și de data asta, mami! Mă rog, eu am convingerea că voi scăpa mereu, chiar dacă alții o pățesc, rar, ce-i drept, dar rău de tot. Din răcoarea avionului ieșim direct în căldura mediteraneană. Eu mă uit și caut din ochi smoala, pentru că sigur eram într-un cazan. Grecii ne salută prietenos, ne urează bun venit și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atmosfera fosforescentă a Nordului. Stînci uriașe au fost puse anapoda de un artist neglijent la detalii. Peste tot, complet neșlefuite și, mai ales, în calea vapoarelor, în calea celor care cred uneori că marea este un bulevard. Doamne, ce-ar păți pe acolo doi îndrăgostiți care închid pentru o secundă ochii ca să viseze! Barca vieții lor poate să se contreze ca o proastă cu veșnicia stîncii și să ofere mării un tribut nedorit nici chiar de ea. De pe terasa Ingelei înfrunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nemaipomenit, unde duce emoția! Eu, care îl credeam pe bunul meu amic Tudose atît de familiarizat cu publicul, am rămas foarte mirat! Continuăm discuțiile, ne întîlnim cu noi delegații. Seara, doar noi, relaxați, începem comentariile. Coane Tudose, zău, ce-ai pățit? Domnule primar, m-am blocat, m-ați luat prin surprindere și nu-mi venea nimic în minte. Bine, coane, zic eu. Te rog însă ca mîine, la festivitatea cea mare de semnare a protocolului de înfrățire, să fii în mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
v-aș da gata... Cum adică, ne-ai omorî? Cam da. Dar cu ce ți-am greșit? Ce ai de împărțit cu mine? Poate cu tine nu, pari om de treabă. Și ca mine sînt mulți, spun glumeț. Eu am pățit-o cu un alb cu puțin timp în urmă, cu un neamț. Dar îl găsesc eu, și în iad o să mă duc după el! Mai comand bere și ceva de mîncat. Omul era flămînd și observ că în privința mea este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
supă cu niște linguri mici, mici de tot. Ridic lingura neatent și supa se revarsă în farfurie. Stropi grei sar pe cravată. Pe cravata mea albăstruie, dar și pe costum. Puneți un pic de sare, mă sfătuiește gazda. Un altul pățește la fel. Îi întind sarea cu o mare satisfacție. Dar tot sînt necăjit. La ora trei și jumătate mă prezint la întîlnirea prevăzută cu o lună înainte. Sînt condus ceremonios în antecameră. Doriți o cafea, un suc? Mulțumesc, puțină apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mi se răspundă în mod serios. Nu, nici un animal sălbatic din Cuba nu poate pune viața unui om în pericol, îmi spune din nou amicul, cît se poate de serios. Vezi că voi lua de bună asigurarea ta și dacă... pățesc ceva, o să dai socoteală urmașilor mei. Sînt alte pericole pe la noi. Știi că o scîndurică, sau un alt obiect, împins de un uragan cu 400 km/h se transformă într-un proiectil ucigaș. Poate trece prin tabla groasă, sau chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu ajutorul unei crengi. Începe să se miște vioi. Nu mă las și cu varga, după mai multe încercări, o secționez în două. Doctore, întreb un prieten, este periculos păianjenul ăsta? Și da și nu. Dacă ai probleme cu inima... Ce pățești ? Este periculos. Mușcătura lui poate fi mortală! Sau dacă ești alergic. Îmi amintesc de fostul rector al Universității din Bacău, care a fost ucis de o... viespe. Doamne, am mai omorît doi păianjeni și după aceea. Dar acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu pe românește. Ce? Păi, nu pot traduce. Adică, să-ți crească o bubă pe limbă... Dar de ce-mi dorești asta? spune surprins. Eu chiar te simpatizez. Se spune așa ca să-l înduplec pe un orisha român să nu pățesc ca ăla... A, atunci înțeleg spune Rigoberto, rîzînd prietenos. Speranțe, speranțe Departe de mine de a face o pledoarie împotriva amestecului de rase. Cutume diferite, religii diferite, mentalități diferite, distanțe, continente, oceane, n-ar trebui să constituie obstacole în calea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-se mereu că totul este foarte frumos. - Cam așa gândesc și eu iscoditorule și mult iubitorule de istorie... - Cum s-a întâmplat de obicei cu mănăstirile ctitorite de voievozi, acestea nu au dus lipsă de danii și miluiri. Așa a „pățit” și Frumoasa. La 13 mai 1733 (7241), Constantin Nicolae Mavrocordat voievod îi face poslușnici ai mănăstirii pe sătenii din Coiceni și îi scutește de unele dări. Apoi Constantin Costin, fost mare paharnic în Tara Românească, a dăruit Frumoasei, la 20
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
satul Rădești, din ținutul Tutovei - parte care a aparținut lui Dabija vodă. „Si cu banii ce-au luat...au cumpărat niște dughene aicea în târgu în Iași.” Am mai vorbit noi, omule, despre nestatornicia hotarelor între moșiile mănăstirești. Așa a pățit și mănăstirea Bârnova. Nicolae Alexandru Mavrocordat, la 1 nov. 1714 (7223), scrie: „La sluga mării sale Axintie uricar ca să margă cu egumenii de la mănăstirile ce sânt suptu ascultare Sfântului Ierusalim și să hotărască locul Ciurbeștilor, moșie mănăstirii Bârnovii de cătră
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
furcă” cu mentalitățile vremii. “ de la început mi-am dat seama că numai cu duhul blândeții voi putea atrage copii la școală. și de aceea, pentru început am pus mai mult temei pe muzică și gimnastică. Eram puțin psiholog, știam ce pățisem eu. Metoda mea a plăcut copiilor și de unde înainte învățătorii trăgeau elevii cu arcanul, acum veneau toți de bună voie.” Dar cum succesul atrage invidia altora, așa s-a întâmplat și în cazul Tănase, aflăm dintr-o relatare a lui
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nu le ai, îl ai, cu siguranță, pe cel mai grav: orgoliul de a fi virtuos! II. În termeni religioși, viciilor li se spune patimi. Se atrage, astfel, atenția asupra pasivității viciosului. Viciosul e un pătimitor, adică un ins care „pățește“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din afară; de la demon, sau de la farmecul lumii. De la demon prin intermediul farmecului lumesc. Cu alte cuvinte, nu suntem construiți ca producători de viciu, nu avem fire vicioasă. Dar suntem „buni
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
stradă, în autobuz, peste tot unde poți avea ghinionul să-i întâlnești. Te țin de nasture și vorbesc precipitat, cu patimă, dinaintea privirilor tale împăienjenite de exasperare. Tocmai au avut o idee extraordinară, tocmai au terminat o carte, tocmai au pățit ceva incredibil, tocmai vor să te viziteze, sau să-i vizitezi, ca să discute pe îndelete despre biografia lor interioară sau publică. Vor să-ți arate ceva, să-ți propună ceva, să-ți ceară ceva. Vor să te implice în traseul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
va dezbrăca, va scheuna, își va arăta mușchii, va ieși cu pene pe stradă, va face șpagatul între două scaune, mă rog, va etala tot arsenalul lui de băiat frumos, deștept și dur. Iar cine se leagă de el o pățește. Insul se îndreaptă din șale amenințător și, desfigurat de ură, printre două citate „fine“, eventual în engleză (căci e un intelectual adevărat, nu ca idioții de intelectuali din restul lumii), dă drumul la aforisme marca proprie: „Boule“, „Prostule“, „Să vezi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
La Comisariatul Militar, la incorporare, mi s-a refuzat cererea de a fi încorporat în cadrul unei unități de aviație, ca simplu militar. Pe de altă parte mă întreb cum de nu m-au dat la un detașament de muncă așa cum pățeau toți cei care aveau probleme sociale. E o enigmă! La Pitești când au auzit că am liceul și știu să scriu frumos și să pictez, a tăbărât pe mine un locotenent major, comandantul companiei Comandă și m-a luat la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]