3,706 matches
-
era zi de sărbătoare, Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos. „Doamne, iartă-mi păcatul lăcomiei, tare poftă mi-era de-un harbuz și am lăcomit. Iartă-mă, că Tu ești mare și puternic iar eu sunt o fată încă mică” gândește păcătoasa de Lențâca, căindu-se în gând de fapta săvârșită. Capitolul XVII Cauze primejdioase Costică și Gheorghe ajunși la școală, sunt întâmpinați de învățătorul Obreja Constantin, care sfătuește pe cei doi noi sosiți, să continue organizarea sălii de clasă unde va
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vrut tare mult să o văd pe Monica Mihăescu pentru că mi-a fost extrem de dragă în toate spectacolele pe care le-am văzut cu ea. Dar regulile mele din timpul unei astfel de competiții sunt extrem de dure din cauza firii mele păcătoase care-mi poate juca feste din te miri ce. Ne-au oferit seri minunate prin recitaluri extraordinare Adina Cezar cu trupa de dans modern „Contemp” pe care-i mai văzusem la Iași și care îmi plac enorm (asta imediat după
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
metri, 100 kg-circa , părul și barba roșii-pompier. Discuția a fost plăcută, amabilă, cu cafeaua și dulceața de rigoare. La ieșirea din "așezământ" și Dohotaru, și eu am izbucnit în râs, glumind pe seama "cuvioșiilor lor", eu aducându-mi aminte ca un păcătos de scrierile lui Damian Stanoiu. De trecerea prin Israel mă mai leagă amintirile celor câteva alarme traite în diverse ocazii: una la ambasadă, unde însărcinatul cu afaceri (din cauza conflictului fusese retras tot personalul, mai puțin însărcinatul cu afaceri și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
putând ajunge chiar la 1000 de dolari nu și în cazul "frumoaselor", îmbrăcate doar în... bikini!). După defilarea pe Sambodrom, carnavalul continuă pe străzi și pe plaje, precum și în unele localuri specializate în "baluri deochiate" de travestiți și alte "secte" păcătoase, care fac deliciul localnicilor, dar mai ales al turiștilor străini. Aflasem "din surse sigure" că, la defilarea școlii "Beija Flor" (în traducere literală, "sărută floarea", definind mica pasăre colibri), voi avea o surpriză și abia așteptam să văd despre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
era minunată! Ce rost mai avea să strâmbi din nas fiindcă avea o fire posacă, idei banale și o cultură superficială când graiul ei presărat cu perle era ca un susur, ca o sclipire și la fel de nevinovat de semnificații ca păcătoasele aliterații ale pioaselor versuri scrise de Racine? Din cărțile aflate În biblioteca tatei, și nu din bagajul ei limitat de cunoștințe, am Învățat să apreciez poezia autentică; și totuși ceva din limpezimea și strălucirea graiului ei a avut asupra mea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
minte, ar trebui să-ți fie rușine! Țamblac râde cu poftă, fericit că a smuls-o din ghearele disperării: O să pun să-mi cetească popa o molitvă, poate scoate dracii din mine și mă potolesc... Toți bărbații sunteți niște muieratici, păcătoși destrăbălați și stricați până-n măduva oaselor! N-aveți pic de rușine! Vă pierdeți înaintea unei muieri! Asta, cam așa-i. Când e vorba de muieri, ne pierdem de tot capul. Suntem slabi de înger. Nu putem trăi fără dragoste. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aveau de înfruntat o grea încercare. În arhondaricul mănăstirii, la rând cu toți călugării, înalții oaspeți înfulecau cu poftă din vestita iahnie călugărească de fasole cu murătură usturată. Era zi de post și Ștefan deși îmbiat de ieromonah cu câteva păcătoase bunătăți de frupt dosite prin cămările mânăstirii nu voi a călca rânduiala. Nu începuse încă slujba de vecernie, că Ștefan, nerăbdător să cerceteze zugrăveala desăvârșită de neîntrecutul zugrav de icoane Roșca, cere să i se deschidă ușile grele, ferecate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
totul de aur. Cât despre "vrăjitorie", nu știu, zău, care pe care... Doar popa să mă mai dezlege să nu-mi pierd de tot capul, că nu mai răspund de mine! Da... Măritul Domn și-a plecat ochii asupra mea, păcătoasa... Sunt atât de fericită și... și nefericită totodată! Mai... mai bine să mor! Să mor! și o îneacă plânsul. Voichiță! strigă Ștefan sever. Asemenea gânduri nebune nicicând nu voi să mai aud! Doamne! Atâta tinerețe! Ce comoară! Și tu vorbești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se întinde pe piatra rece, o îneacă plânsul, bolborosește: Sfântă Fecioară... Sfântă... Undeva, departe, bate toaca... De ceva timp, în ușa de taină, ca o fantomă în negru, stă Doamna Maria și glasul ei rău, ca o palmă: Roagă-te păcătoaso!! Voichița tresare îngrozită, bolborosește tremurând: Do... Doamna... Roagă-te Sfintei Fecioare să te ierte, dacă poate fi iertare pentru păcatul ce ai săvârșit! Voichița se târăște în genunchi, cu mâinile întinse, implorând-o: Iartă-mă! Iartă-mă, Mărită Doamnă! Năpârcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
taină, intră grăbit, gâfâind, mitropolitul Teoctist, bocănind cu cârja pontificală într-o mână, cu Sfântul Potir al Împărtășaniei, în cealaltă. Măria ta!! Măria ta!!! Te pomenești c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el cu disperare, dar nu primește nici un răspuns, aruncă cârja și, cu poalele anteriului ridicate, începe să alerge. Măria ta!!! Stai așa!!! Măria ta!!!... Tăcere... "La Suceava, în cetate, peste tot e liniște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în împărăția Ta. / Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Mântuire fulgerătoare, obținută tocmai pentru că nici nu îndrăznea să cugete la ea, în ceasul al doisprezecelea (niciodată nu e prea târziu), de către păcătosul aflat pe marginea prăpastiei (iadului). Și ce împărtășește este răsplătit, nu numai paradisul (imediat), ci și cu câteva din cele mai frumoase cuvinte evanghelice, cu o magnifică replică cristică: „Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la ei, mă întreabă în limbă străină, le dau de înțeles că nu pricep, apoi îmi vorbește românește. Le răspund sincer la toate întrebările. De 3 ori m-au întrebat aceleași întrebări, le-am spus. Nu știu ce mai voiau de la mine, păcătoasa, ca încurc și eu lumea asta modernă!? Mă priveau și vorbeau în limba străină. Eu nu spuneam nimic, ci doar mă rugam în taină. Când eram acasă aveam un obicei, cântam tot timpul: „în orice zi Te voi câtă, în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mare de suflet, să-l spălăm mereu prin lacrimi și spovedanie, însoțite de fapte bune și râvna la rugăciune! Să fim buni și milostivi cu toții! Asta e dorința Celui Ce ne-a zidit. El ne iubește pe noi așa cum suntem, păcătoși (dintre care cea dintâi sunt eu, Maria) și cu haină sufletului pătată. El ne primește și ne așteaptă acum pe toți. Pe locul unde a fost casă, acum este o biserică frumoasă. În ea este o icoană mare și frumoasă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine, nevrednica. Tot timpul, la fiecare pas spuneam: „Doamne, Te rog, ajută-mă!”, „Doamne, Te rog, nu mă părăsi!” sau „Of, Iisuse, iartă-mă, că sunt păcătoasa!”, „Oh, păcatele mele cele fără de număr!”, „Ah, Doamne, fii cu mine și dă-mi ajutor de vrei!”, „Te rog, Doamne, Mâna Ta întinde-mi-O mie, nevrednica! Scoate-mă din prăpastia păcatelor mele!”, „Maica Domnului, ajută-mă! Miluiește-mă!” Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sunt prea învățată sau chiar educată, din multele motive de care v-ați putut da seama pe parcurs dacă ați citit până aici. Tot ce-am scris este adevarat și am trăit acele momente, au trecut prin inima mea cea păcătoasa. Poate multe m-am reținut să nu spun, doar Dumnezeu le știe și le vede pe toate. Sunt cu inima împăcata că am scris adevărul. Sunt o ființă fericită că L-am aflat pe Dumnezeu în viața mea. L-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
voi aștepta Spălând mereu cămașă mea. Gânduri de la Izvorul Tămăduirii Sfântă Maica Preacurata Apă vie nesecata Tu esti Maica Celui Sfânt Și ești Maica pe pamant Tu esti Maica sfinților Sfinților, slăviților Și a pământenilor Rază soarelui frumos Miluiești pe păcătoși Și te rogi neîncetat Fiului Cel Prea înalt Să ne ierte ce-am greșit Din zori pân-la Asfințit Asculta, o, Prea Curată Și la ruga mea te pleacă Că sunt ființă prea săracă N-am fapte plăcute, bune M-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
milă ta, Si alunga-i durerea să, O Mamă de-o vezi plângând, Milos apropie-te de ea, Imbratiseaz-o, n-o lasă, Ca mult poate zidi, Inima ta, Daruindu-i încrederea, Dar, parcă n-am făcut de-ajuns, O, suflet păcătos ce am, Încearcă să mergi, Pe calea Lui Hristos, Oricât va fi de greu, La capătul cărării, Ne-asteapta Domnul Hristos, Să facă plata Creștinilor de jos. Procesiune de Florii 14.04.2006 E zi de sărbătoare, Se-aud de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
problema monahismului, dar ca bărbat care am dorit viața de familie, ca bărbat care am cunoscut viața intimă, am apreciata că n-aș mai putea duce cu curăție jugul monahismului. În acest fel mi-am zis: „decât un călugăr fățarnic, păcătos, dar lăudat de credincioși, mai bine să fiu un preot vinovat și învinuit pentru recăsătorire, dar mai puțin vinovat în cugetul meu, predispus la orice sacrificiu pentru a sluji proporului în aceste timpuri atât de potrivnice. În aceste condiții m-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mărturii înregistrate în timp. * Nu lipsesc din acest roman document al epocii personajele locului, cele care făceau viața dulce-amară: revizorii școlari, obligatoriu licențiați în umanioare, obtuzi sau generoși; femeile tinere și frumoase, posesoare pe veci a unor soți buni sau păcătoși, în mare parte transformați în amintiri de coasa războiului; subofițerii cu un QI modest; preoții consacrați dar și popii grași, bețivi și afemeiați; intelectualii ratați gen Dobru, lăudăroși și ranchiunoși. O figură cu totul aparte o face predicatorul Lukov un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cămin și se uita curios în toate părțile. Dacă tot nu vreți să mă ajutați, hai, să prindem puiul ăsta și să-mi faceți ceva de mâncare. Mi l-a trimis Maica Domnului, am spus, convinsă în ignoranța mea ateistă, păcătoasă, că așa este. Fără a-mi păsa că e sărbătoare sau că puiul acela era al cuiva și că nu aveam dreptul să-l mănânc, mi-am pus planul ticălos în aplicare. Pe la ora 12, uitându-mă pe geam, am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ceva mai mult, o să-l primească. Când o să-l citească, eu, în sinea mea, o să-i spun Sfântul Ion al câinilor. Nu-i mare păcat că era fumător. Cine nu știe că unii sfinți au fost, la vremea lor, destul de păcătoși? Și, pe urmă, el are o stradă care îl așteaptă, are nume. Măcar că i l-am dat eu; s-ar putea să intre la catastif, că nu cred ca Dumnezeu să fie prea birocrat. * Strada Caisului. Ce cais o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sufletul nenorocit și simțămintele se nenorocesc. Acolo leproșii ar fi primit nevestele și ibovnicele necredincioase să le spurce cu pofta lor și cu puroiul lor fetid, cu gura fără dinți, cu batjocura pumnilor fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât tăișul gealatului. Dar acestea sunt închipuiri bolnave căci, trecând pe lângă aceste câmpuri, ți se îmbolnăvește facultatea închipuirii. Doar câte un bețiv întârziat mai trece prin preajma acestui pustiu. La marginea dinspre oraș șerpuiește o gârlă, Gârla Mortului. Acum a secat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în anii ignoranței, când întrebările pe care mi le puneam aveau un unic răspuns: "credo quia absurdum"; dar formulat în limba mea. Nu înseamnă că nu sesizam neputința pătrunderii tainelor religiei; aveam o minte iscoditoare, care devenea, pe această cale, păcătoasă. Cele două-trei săptămâni dinaintea Paștelui erau frământate în mintea mea de întrebări metafizice. Mai ales misterioasa înviere mi se părea de neconceput. Aveam, pe la șase-șapte ani, și păcatul îndoielii; dar nefiind capabil de abstractizări, mă limitam la realitățile concrete. Cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cea mai rea dintre toți! Motto: „Câtă decădere în ființa asta umană!” (Gabriel Liiceanu) 1. Păcatul păcatelor Istoria este plină de execuții publice la adresa femeilor care îndrăznesc să calce teritoriul masculin. Atunci când greșesc, ele devin greșitele greșiților, când păcătuiesc, devin păcătoasele păcătoșilor. Aduc pe lume căderea din Paradis. Nu sunt doar vinovate, ci sunt întruchiparea Vinei: Eva, cea stricătoare de poruncă. Pandora, cea care a răspândit relele în lume. Sau, cum se spunea în buna tradiție medievală, femeile sunt: „Rău magnific
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mai rea dintre toți! Motto: „Câtă decădere în ființa asta umană!” (Gabriel Liiceanu) 1. Păcatul păcatelor Istoria este plină de execuții publice la adresa femeilor care îndrăznesc să calce teritoriul masculin. Atunci când greșesc, ele devin greșitele greșiților, când păcătuiesc, devin păcătoasele păcătoșilor. Aduc pe lume căderea din Paradis. Nu sunt doar vinovate, ci sunt întruchiparea Vinei: Eva, cea stricătoare de poruncă. Pandora, cea care a răspândit relele în lume. Sau, cum se spunea în buna tradiție medievală, femeile sunt: „Rău magnific, plăcere
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]