3,617 matches
-
Dar Miller vorbea peste conversația lor - stăteam unul lângă celălalt, genunchii noștri presând generatorul - explicându-mi încotro îi mânase ultima oară vânătoarea de stafii, o locație greu accesibilă, unde congregaseră demonii și stafiile celor morți: un abator abandonat. Nu-mi păsa. Vroiam ca toată povestea asta să se termine cât mai curând posibil. Ca de obicei, am pretins că era un vis. Ușura considerabil lucrurile. - Când am putea face asta? mă întrebase Miller după ce mi-am revenit la Dorseah Diner. - Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
au încetat să mai piuie. - Hu-ah! Asta venea de unul din tipii de la etaj. Celălalt a scos iarăși un chiot voios. Se vedea că se distraseră și altădată în acest fel. Miller și cu mine respiram din răsputeri. Nu-mi păsa dacă arătam înspăimântat. - Simt o prezență masculină, l-am auzit pe Miller murmurând în timp ce scana încăperea. - Luminile pâlpâie, Bob, strigă Sam de pe coridorul de la etaj. De unde stăteam eu și Miller am privit sus și am putut zări luminile pâlpâitoare ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
da, ideea mea despre lume s-a schimbat când numele Donald Kimball a apărut tipărit într-o carte. M-am forțat să nu fiu surprins, pentru că era vorba doar de narațiunea care se salva pe sine. Nu mi-a mai păsat să citesc restul episodului. Pur și simplu am pus cartea la loc pe raft. Trebuia să mă mai gândesc la asta. Primul gând: Cum putea persoana care pretindea că era Donald Kimball să ajungă vadă acest manuscris original necitit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de sânge ușa se încovoia spre mine. După care arătarea a început din nou să urle. Am deschis fereastra, balansându-mă pe piciorul stâng, și m-am târât pe pervaz, stropind peste tot cu sânge. Îmi amintesc că nu-mi păsa când m-am prăvălit pe fereastră. Nu va fi o cădere lungă. Va fi o evadare. Și va fi pace. Am aterizat pe gazon. N-am simțit nimic. Toată durerea se concentra în piciorul drept. M-am ridicat și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se putea întâmpla. Nu vroiam explicații pentru că acestea nu făceau decât să-mi evidențieze eșecul (iubirea ta n-a fost decât o mască, măsura minciunilor tale, adultul iresponsabil la ananghie, toate ascunzișurile tale, atracția sexuală mecanică, tatăl căruia nu-i păsa de nimic niciodată.) Cazul a primit, la început, o atenție substanțială din partea mass-mediei, dar pentru că Jayne a refuzat să participe la parada de suferință care i se cerea, presa și-a pierdut rapid interesul. În plus apăreau atâtea orori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
țară. Paciența noastră, a mea și a lui Vasile, ușor sleită, este supusă unei grele probe de rezistență în fața tupeului unui bărbat, țăran sau pescar, de culoare. Omul urlă, literalmente, din toți bojocii în cabina lui telefonică, fără să-i pese că nu este singur, că s-ar putea să-i deranjeze pe cei de la spatele său: câteva femei vizibil crispate, așteptându-și rândul la telefon. Un funcționar al poștei, care supraveghează încăperea, asistă impasibil la acest act de violență sonoră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Și, în acest fel, propria mea existență, în esențialitatea ei, este nu numai certificată, mărturisită, dar și dovedită, născută a doua oară, deci - născută! Sunt pentru că am îndrăznit să strig, în forme pe cât posibil armonice și inteligibile, fără să-mi pese prea mult de vremuri și de durerile sau confuziile trecătoare în care m-au aruncat ele, de fatalismul colcăitor și seducător din jur, ascunzând pe cât mi-a stat în puteri, ca și preotul Laocoon, geamătul de suferință și de neînțelegere
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Pe țărmurile tale, hidrocarburile, această miere care atrage visepile, au dus la îmbogățirea unor țări fără prea multă cultură, în vechea Arabie cea fericită. Pe țărmul nostru au trăit Massignon, Berque, Corbin sau Rodinson, numai că magnaților petrolului nu le păsa de ei. Când mi se întâmplă să-l citez pe unul sau pe altul în fața vreunui areopag de spirite strălucite, întrebarea "Cine-s ăștia?" nu întârzie niciodată. Au oare la noi locul pe care-l merită prietenii tăi Adonis, Ghassan
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
făcut încercarea de a cuceri, dar două din acele tunuri mari s-au spart, iar cei care se aflau în cetate nici n-au voit să stea de vorbă cu noi și toți se apărau cu tunurile și nu le păsa de noi”. Asediul a durat opt zile și, după cum se scrie în Cronica moldo-germană, „Atunci au tras din castel în tunul cel mare și au împușcat pe comandantul artileriei. Acum este ucis pârcălabul cetății, Cârstea Arbure, tatăl lui Luca, viitorul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hanului din Mansilla de las Mulas León, 5 august Aseară, pelerinii din curtea interioară s-au simțit bine până târziu, glumind și râzând. în stradă, chiar sub fereastra dormitorului alți oameni se distrau vorbind cu voce tare fără să le pese de faptul că la doar câțiva metri pelerinii obosiți doreau să doarmă. în plus, ușa de la dormitor ce mi s-a părut a avea o vechime de jumătate de secol scârțâia de te dureau timpanele urechilor. Pelerinajul înseamnă și resemnare
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
născut român nici ca o pedeapsă, nici ca o recompensă, nici ca un motiv de rușine, nici de mândrie. Politica nu mă atrage, de fapt, și nu mi-aș dori decât să trăiesc într-o țară normală, fără să-mi pese cine câștigă alegerile, având garanția că politicienii își fac onest meseria și că nu se poate întâmpla nici un derapaj de la democrație, chiar dacă nu mă agit eu să-i sar în apărare, cu votul meu... (Într-o țară normală, un personaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zile de martie senine și-nghețate a tot strigat până când bocetul ei nu mai spunea decât iiiih. (Și în celelalte colibe din Zuckau, Ramkau, Kokoschken, când cuiva îi murise de foame cineva se striga: ihhhh...) De asta nimănui nu-i păsa. Socul a înmugurit de parcă n-ar fi fost nimic. Meiul ovăzul au dat în spic. Prune de uscat, destule. Merita să te duci după ciuperci. Și c-o vacă de funie, s-a-ntors flăcăul cu mustața-n furculiță, Din taberele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să își facă un program, o politică coerentă pentru exportul de cultură. Nu o are. Dacă ar avea-o a și dacă și-ar pune-o în aplicare cu consecvență vreme de 15-20 de ani, atunci nu ne-ar mai păsa nouă de Nobel, pentru că n-ar mai avea de ce să ne pese, cultura româna ar fi cunoscută în străinătate așa cum ea este și și-ar dobândi respectul de sine și respectul altora pe valorile reale pe care le are. Știi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nu o are. Dacă ar avea-o a și dacă și-ar pune-o în aplicare cu consecvență vreme de 15-20 de ani, atunci nu ne-ar mai păsa nouă de Nobel, pentru că n-ar mai avea de ce să ne pese, cultura româna ar fi cunoscută în străinătate așa cum ea este și și-ar dobândi respectul de sine și respectul altora pe valorile reale pe care le are. Știi povestea aceea, cu drobul de sare... Noi bocim că nu avem un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ici, pe acolo și numai din întâmplare câte ceva, atât de puțin încât nu-ți poți face o privire de ansamblu asupra culturilor lor. Cât suferă europenii că nu au la îndemână valori culturale românești contemporane? Le pasă? Cum să le pese europenilor dacă nu le pasă românilor? Nu mă refer la scriitorime sau la oamenii de rând, ci la cei care ar trebui sa fie răspunzători de această mizerie. Într-o lume globalizată literaturile minore vor deveni și mai minuscule iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spre Golgota! Sfânta Maică printre ei Și cu Sfintele femei Toate, toate-ndurerate Au luat acolo parte Iisus nu mai putea, Crucea lumii ducea Și pe jos cădea Veronica, o fecioară, a mers Că năframă Faț-a șters, Călăilor nu le păsa Și urât Îi mai striga Iisus duios privea Și plângea de mila lor. Că bat a lor Păstor! Greu au ajuns, Pe Golgota sus. De haine L-au dezbrăcat Și la sorți le-a dat. Pe Cruce L-au pironit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
tristă știre, pe care mă gândeam că o va afla a doua zi. Când trecurăm granița și ne văzurăm pe pământul nostru, exultam de bucurie, deși ni se anunță că toate bagajele mele cele mari nu se găseau. Ce ne păsa de câteva haine pierdute pe lângă mulțumirea d-a ne ști la noi în țară, gata să ne facem datoria? Dimineața, ieșind pe coridorul vagonului, dădui de prietenul Waldthausen, care se apropie de mine și îmi zise sfiicios: „N-am uitat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să păstreze o copie. Amânând din zi în zi această formalitate, rămăsesem cu hrisoavele în casă. Acum erau grav amenințate dacă, după cum ne preveniseră, eram să fim toți arestați și casa transformată în cazino turcesc. De rest nu ne mai păsa, dar consideram că aceste piese istorice făceau parte din patrimoniul național și că nu aveam dreptul să le expunem la distrugere. Nu le puteam dona acum, biroul Academiei lipsind din București, dar propuneam să se depună și, la întoarcerea guvernului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
noi. N-au încredere, nu ne permit nici primirea, nici trimiterea scrisorilor închise, ca la camarazii din alte provincii“. Deși era din tânăra generație germanizată, neștiind limba franceză, la întrebările mele insidioase îmi spuse că, la urma urmei, nu-i păsa cine va câștiga războiul și de ar fi supus francez sau german, dar sub stăpânirea Prusiei n-ar vrea să trăiască, căci sunt grosolani și încrezuți, că în timp de pace trecea foarte des frontiera în Franța ca să bea vin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lemn masiv, cum spuneam, cam o jumătate de zi, numai la deal, pe Vadul Rizeriei, pe lângă clădirea uriașă a Morii Lichiardopol, despre care se auzise că nemții o minaseră și oricând se putea prăvăli peste noi, dar nouă nu ne păsa, căram lada eroic, nedescurajați, ba împingându-o, ba săltând-o, schimbând tot mai des locurile de unde-o apucam, până când am răzbit sus în Carantinei și apoi pe Cuza, până la domiciliul bunului meu prieten, învecinat cu al meu. Am tras lada
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
niciun fel de control și aici vreau să subliniez și rolul școlii, care înainte era foarte important. Acum, nu mai poate nimeni să le spună nimic, trecem pe lângă școli și vedem elevii cu Țigara-n mână, fără să le mai pese că-i văd profesorii sau altcineva și cu asta iar ajungem la educație. 10 MAI MARIUS DOBOȘ, DAT AFARĂ ! Conducerea executivă a clubului FCM Bacău a decis luni excluderea din lot a lui Marius Doboș. Decisiv în decizia șefilor echipei-fanion
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
așa veneam eu odată într-o zi din luna iulie împreună cu trei tovarăși de la monastirea Agapia la Târgul Neamțului unde aveam de gând să ne urcăm la cetate. Pe atunci nu erau șosele, nici poduri pe ape, dar puțin ne păsa nouă de lipsa lor. Din contra, făceam mai mare haz să ne vedem hurducați 180 pe pământ crud, pe costișe prăvălatice, prin păraie bolovănoase decât dacă am fi mers pe șosele netede și în cupèle181 închise, bune să legene cuconași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bine calitatea relațiilor noastre și să avem curajul să le curmăm pe cele nedrepte. Consider o mare nedreptate să îi tratăm pe cei care ne-au întors spatele 33 la greu, care au profitat doar de noi, fără să le pese de sacrificiile noastre, de afecțiunea noastră, la fel ca pe cei care ne-au ajutat mereu și au fost întotdeauna alături de noi în clipele grele. Nu spune nimeni să-i tratăm cu ură și cu ranchiună, dimpotrivă, trebuie să le
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
propus împărțirea teritoriilor locuite de bulgari, Serbiei urmînd să i se atribuie partea de la nord de Munții Balcani, iar Greciei cea de la sud. Serbia era interesată de regiunile macedonene, de zona Kosovo, de Bosnia și de Herțegovina, fără să-i pese prea mult sau să cunoască compoziția etnică exactă a acestor ținuturi. Negocierile au rămas în suspensie între 1862 și 1866, perioadă în care Othon a fost înlocuit cu Ghiorghios I. O mare oportunitate pentru statele balcanice avea să apară în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
doctor cum evoluează daravela. Copii cu privirile lor tâmpe, scălâmbe. Nu e bine ce spun, dar întotdeauna i-am urât. Era mai bine să te cruți, să nu știi. Să stai pe masa de operație și să nu-ți mai pese de nimic. Să te așezi acolo detașat, ca și cum te-ai instala pe budă. Să știi că de acum înainte nu mai depinde de tine. De-aia pacienții își urăsc doctorul. În fond, cine e idiotul ăla și cu ce drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]