4,853 matches
-
zi, dar care era Întotdeauna un eveniment ciclic al naturii locului, eventual corelat cu unul astronomic. Egiptenii, de exemplu, Își acordau calendarul cu revărsarea Nilului - ceea ce Însemna efectiv Viață - ori dacă vreți, cu apariția la orizont a lui Sirius. În paranteză fie spus, acum, de când cu barajul de la Assuan, Nilul nu se mai revarsă; principala particularitate a locului a dispărut, laolaltă cu multe tradiții ce nu-și mai găsesc suportul. Nici strămoșii noștri n’au făcut excepție, și tot de pe atunci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la intrarea în platou există o mică potecă ce duce la o fostă cabană de vânătoare a pădurarilor, la circa 500 de metri mai departe, dar din păcate aceasta a ars cu mulți ani în urmă. Fac din nou o paranteză și pomenesc faptul că am poposit și eu o dată la această cabană prin 1977, eram la cules de bujori de munte cu verii mei Nichi și Doru, și cu încă câțiva prieteni din Victoria, când ne-a prins o ploaie
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
cabanei. Zona respectivă am bătut-o câțiva ani la rândul și îmi pare rău că acea cabană nu a fost reconstruită, ar fi fost de un real folos pentru turiștii pe care îi prindea vremea rea pe munte. Închei aici paranteza și reiau urcușul pe muchia Tărâța, ajungând după platoul cu plante mereu umede și exotice, la „altar”, un punct de belvedere superb, de unde se vede foarte bine tot orașul Victoria ca și o bună parte din satele existente pe o
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
operez. Încă nu am făcut treaba asta dar cred că o voi face cât de curând, pentru a putea urca iarăși pe munții Făgărașului. Aș mai avea multe de scris și doar grija de a nu exagera cu prea multe „paranteze” m-a făcut să mă opresc aici cu scrisul în această carte, dar păstrez pentru anii care vin o serie de alte amintiri plăcute și interesante, pe care să le postez în paginile unei viitoare cărți, toate acestea sunt pentru
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
niște măcinici sclifosiți, fie vorba-ntre noi. Te învățau cum să-ți razi elegant flocii, cum să te îmbraci, ce-i aia feng shui. Cum să... Dădeau sfaturi și io asta niciodată n-am înghițit-o. Odată, fac cam multe paranteze, dar asta chiar că e importantă, am văzut în tren o femeie care citea chiar revistuța unde lucra fosta mea colegă. Că o citea nu era nimic periculos, scandalos, dar o citea cu carioca în mână, ca să facă conspecte. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
era notată o evoluție a greutății mele, pe 5.VIII - 3,520kg, pe 8.VIII - 3,660 kg, pe 16.VIII - 3,830 kg. Și tot așa. La un an și cinci luni am scos și primele cuvinte articulate. În paranteză, cu italice, am trecut ceea ce însemnau acele cuvinte. Pentru că e foarte clar că ele au nevoie de traducere. La vârsta aia, vorbești o limbă necunoscută. Ceva de genul: TOTA ABUDA(?), TUTA, ABALU-BALUBA, NUNA (luna), PUTA, BABA (?), BABO (bravo), IA (Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
descoperit și altele. De asemenea, au fost verificate toate numele proprii, precum și citatele, expresiile etc. În franceză și În latină, care au fost traduse În subsolul paginii. Ici-colo am intervenit În text spre a-l clarifica, marcând aceste intervenții cu paranteze drepte. Am actualizat ortografia, fără a modifica Însă formele de limbă caracteristice autorului, cât se poate de pitorești, fie ele și ieșite din uz sau nerecomandate azi. Am păstrat În general variantele autorului, chiar și atunci când acesta ezită Între mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
uz sau nerecomandate azi. Am păstrat În general variantele autorului, chiar și atunci când acesta ezită Între mai multe forme lexicale sau de scriere; totuși, În cazul genitiv-dativului Noii/Nouei Reviste Române am optat pentru prima variantă, unificând. Subtitlul pus Între paranteze drepte de Editura Albatros (v. mai sus) este de fapt titlul „Cărții Întâi“ a volumului. Ca să punem În evidență acest lucru trimițând totuși la un titlu deja cunoscut publicului, am intitulat ediția de față Caleidoscopul unei jumătăți de veac În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pupitrul ei de bibliotecară și mi-a răspuns că, după felul cum o priveam, se aștepta să-i dau întâlnire, dar că era liberă abia peste trei săptămâni. Lista pe care o avea permanent pe pupitru, plină de ștersături și paranteze, era planificarea întâlnirilor după program cu cititorii săi preferați pe următoarele trei săptămâni. „Aici am băieți pe alese, după cum am chef“, a zis ea și apoi m-a întrebat dacă într-adevăr înțelegeam ce citeam, fiindcă ei nu-i plăceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu o bucată și, uimitor, cîinele o Înfulecă imediat. Îi arunc Încă o bucată și se Întîmplă la fel. I se suspendă regimul de lapte. În plină rumoare creată de admiratorii lui Comeback, deschid, aici, În Miramar, o... ... PARÉNTESIS AMOROSO ... paranteză amoroasă Nu intră În intențiile acestui jurnal să relateze zilele petrecute În Miramar, unde Comeback și-a găsit o nouă casă, cea În care locuia o anumită persoană, căreia Îi era adresat numele lui Comeback. Călătoria noastră a fost suspendată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
orașului erau pustii. O luarăm agale pe marile bulevarde... Eu nu aveam gust pentru nimic și abia așteptam să mă întorc acasă. Continuam 15 1. Indicarea numelui complet între paran teze drepte i se datorează lui Alexandru Lupescu, iar între paranteze rotunde, autorului. (Toate notele de subsol aparțin editurii.) însă să fiu politicos și atent, pentru că așa îmi era firea și mai ales pentru că de data aceasta era vorba de o relație de-a lui Jean H. După câteva minute ne
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Lang, cunoaște un mare succes la Geneva. Parcurile orașului sunt împânzite de scene ridicate ad-hoc, tarabe de bere și tarabe cu mâncare "etnică", gen orez parfumat amestecat cu banane și ananas, preparat la botul calului, sub drapelul jamaican. Ca mică paranteză, am discutat de multe ori cu amicii mei români, spunându-ne ce minunată afacere am face noi aici cu niște mici ademenitori; mirosul și gustul ar lucra în favoarea noastră. În fine. Multe grupuri muzicale tinere și necunoscute, muzicieni minori, dar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
suntem noi obișnuiți în Europa. Plutește în aer o iarnă ce se anunță dificilă, după cum aud în jurul meu. Aici iarna este marea sperietoare, marea încercare a fiecărui an. Ascultându-i pe localnici, ai impresia că vara și toamna sunt simple paranteze în așteptarea iernii. O problemă medicală (dureri de mijloc, lumbago) mi-a arătat cât de singur sunt de fapt aici și de ce este esențial pentru un imigrant să fie sănătos. Aproape țintuit la pat timp de trei zile, a trebuit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
recunosc în domnia sa un model de urmat. În al doilea, fiindcă are atâta energie, încât refuz să cred că face parte din altă generație. La mulți ani! Care era hiba principală a acestui „Laudatio“? Evident, felul cum îl pusese între paranteze pe omul Antoaneta Ralian. Mă debarasasem de tămâieri, dar în același timp tăiasem o felie din tortul vieții din care gus tasem numai glazura profesiei. Identificasem în Antoaneta Ralian doar un robot performant și rezistent, un doborâtor de recorduri în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lui Humboldt. L-am cunoscut pe Bellow la Uniunea Scriitorilor, la o întâlnire cu creatorii noștri, în celebra sală destinată oaspeților străini. R.P. Cunoscută drept Sala Microfoanelor, dacă nu greșesc. A.R. Da, aceea. Dați-mi voie să fac o paranteză, a pro po de sală. Când a venit la București scriitorul Raymond Federman, invitat de Editura Univers să lanseze două cărți traduse de mine, nu mi s-a dat voie să intru la întâlnirea cu scriitorii din aceeași celebră sală
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de la Uniunea Scriitorilor uitase să mă treacă pe lista care fusese aprobată de foruri. A trebuit să aștept un sfert de oră pe hol, până s-a pri mit aprobarea telefonică să particip și eu, traducătoarea lui Federman. Acum închid paranteza și mă întorc la Bellow. La reuniunea cu scriitorii, i s-au pus tot felul de întrebări for male, clișeu, și câteva întrebări incomode, care l-au im presionat foarte neplăcut și pe care prefer să nu le reproduc. R.P.
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la fiecare trei cuvinte întâlnești câte un shit sau câte un fuck you. Totul e fucking pur și candid. Obiceiul a fost preluat, de altfel, cu brio și de noi. Ba chiar adaptat cu creativitate. Aș vrea să fac o paranteză. Să vorbesc despre niște mutații care s-au produs în ultimul timp în înjurăturile noastre TOAMNA DECANEI 92 și în vorbirea colocvială - mutații care pe mine mă nedu meresc. În vorbirea curentă a tineretului, în special, s-a instalat la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
uitându-se la mine, soțul meu a declarat că renunță să mai cerem azil politic. Mi se făcuse rău. Se pare că eram lividă. Nu mai puteam vorbi. Soțul meu s-a temut că o să mă aibă pe conștiință. Închid paranteza acestei întâmplări și mă întorc la întrebare. Nici prietenia cu Federman, nici cea cu Bellow nu au avut nici un fel de ciment etnic. Cea cu Federman a avut un ciment european. După ce cunoscusem în America numeroși profesori universitari de literatură
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că n-am debarcat niciodată, nicăieri. Am urmărit bărci cu navigatori solitari, din impostură, și de ce nu? Toate astea nu împiedică importante schimbări în organismul meu de focă nedebarcată. Nu mai pot râde de exploziile cosmice, de sintezele, veiozele, maionezele, parantezele, panacenezele, partenogenezele mele de știri. Arta nu e egală cu caracterul, talentul nu se măsoară în fidelitatea față de prieten, lașitatea nu duce la non-talent, mica și marea ticăloșie a vieții fiecăruia nu e artă - totuși, pe undeva, cumva, apare în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mic la orizont; menținu același ritm al bărbiei până în clipa când, în prag, i-am întins mâna spunându-i au revoir... dasfidanie... Atunci dădu energic din cap, din toată ființa lui, într-un niet scurt și elocvent urmat de o paranteză tăcută ca în teatrul lui Camil: putea fi uman, putea avea stîdna, dar nu va sacrifica principiile, politica dând mâna aici, pe teritoriul lui, cu un juif fascist de-al lui Ceaușescu. M-am dus să văd ce fac Eneștii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
uniformizat diferitele feluri în care Virgil Ierunca face trimitere la surse sau în care redă numele celor antologați (de exemplu, numele Patriarhului Teoctist apare redactat în mai multe forme; în textul nostru este prezent în forma „Teoctist, Patriarh“. Completările în paranteză, în cazul numelor, ne aparțin și au fost făcute pentru a ușura identificarea celor antologați. Doru Popovici, Silvia Popovici și Rusalin Mureșanu sunt prezenți cu texte pentru care Virgil Ierunca a omis să facă trimiterea la sursă. Le am prezentat
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a înflăcăra inimile, de a grava pentru nemurire epopeea construcției și înaintării țării, de a zidi în temelia edificiului scânteia spiritului lucid și a miracolului.“ (Contemporanul, 15 iulie 1977) SÎNTIMBREANU „Nu știu dacă istoria (sau măcar istoricii) va scoate din paranteză anul cinematografic ’71 înălțându-l pe podiumul mult așteptatelor împliniri sau izbânzi. Dar cred că 1971 a fost pentru cinematografia noastră anul celor mai severe diagnoze. Pentru noi, acest an a debutat prin memorabila întâlnire cu secretarul general al partidului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
unde ne-am îngrămădit la un moment dat toți cei 4 membri ai familiei. Apoi a fost terminată prima cameră unde, de asemenea, am locuit un timp, după care au terminat și a doua cameră. Aici trebuie să fac o paranteză pentru a puncta un aspect. Tata ne face casă Mai târziu, stând multe ore de vorbă cu tata, acesta mi-a povestit multe amănunte din viața lui. Tata a fost un om care a făcut frontul de la început până la sfârșit
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
la un moment dat o activitate de propagandă în rândul sătenilor. N-a avut chemare pentru așa ceva, s-a retras, și nici carnetul PMR (Partidul Muncitoresc Român - transformat ulterior în Partidul Comunist Român) nu l-a interesat. Dar ca să închid paranteza, spre deosebire de alții care venind de la sat la oraș au devenit ,,slujitori ai intereselor partidului” aflat la putere, pentru avantaje nemeritate (au primit locuințe în ,,case naționalizate” - adică luate cu japca de la alții), tata a ales ca prin muncă și sudoare
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
bine că reveneam din nou la o stare mai detașată. Între timp a venit o dispoziție de tip bolșevic, Liceul „Garabet Ibrăileanu” a devenit liceu de fete, iar eu a trebuit să mă mut la Liceul „Costache Negruzzi”. Ca o paranteză, privind în urmă peste ani, trebuie să spun că în toată perioada liceului, atunci când se formează personalitatea unui om, când relațiile cu colegii au o mare importanță, eu în acea perioadă am învățat doar în clase de băieți. Într-o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]