6,839 matches
-
lume marginală și amărâtă la cel al nesiguranței instituționale în buricul european al pământului. Nu am văzut alegeri care să nu conțină măcar ceva dramatic în ele. Iar atitudinea noastră, acolo la fața mioritică a locului: da’ vouă ce vă pasă, e o stupizenie. Da, e greu să povestești Happy Turkey Day, separat de personajele de față. Desigur că și bucatele și atmosfera au fost delicioase și că în acea casă pare ca mereu să se așeze totul în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cel mai greu pentru cineva de din afară sau cineva mai boem față de sistemul de referință e în continuare să se descurce în condiții anomice în care de fapt reguli există și închiriem în continuare o groază, dar cui îi pasă de ele? Regula generală este că se descurcă cine poate și cine poate oase roade. Mă așteaptă două săptămâni „grele”: țin trei conferințe. Acasă nici nu m-aș fi grăbit să le clasific. Mă gândesc că adesea merg la Cluj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sora ei nu auzi, poate de hărmălaia vocilor și a muzicii dinăuntru ce răzbăteau prin ușa deschisă. Toate firele de rezistență ale ființei se rupseră, se întâmplă ceva ca un scurtcircuit, abia putui vorbi: „Doamne! Nu suntem singuri”, „Nu-mi pasă, răspunse aproape cu răutate, așa cum nici ție nu ți-a păsat atâta vreme”. După rostirea acestor cuvinte sora ei se întoarse spre noi zâmbind mulțumită că reușise să lege din nou de stâlpul cerdacului sârma ghirlandei de flori, apoi plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prelungirea ochilor, ca un evantai spre tâmple, se apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele în vârstă, cu care se compară, ale acelor sindrofii), din ce în ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel nu-i pasă, el e asemeni stâlpului de telegraf din fața porții, cu care se compară câteodată, râzând, uscat și drept, având grijă de verticalitatea ținutei, foarte micile, mai vizibile, mai nu, crăpături ale suprafeței neavând nici o importantă, „important este - își spunea - să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
funcția dumneavoastră, și-apoi o asemenea tunsoare e foarte rară, în orașul nostru aproape că lipsește. - E o chestiune de mentalitate, care dacă nu concordă cu a majorității, se spune că este excentrică - și așa este! - dar mie nu-mi pasă. Aduceți-vă aminte de moda veacului trecut: plete și barbă, iar moda pleacă și vine. La fel cu fustele domnișoarelor, când lungi, când scurte. - Nu ține numai de mentalitate ci și de imaginație. - Toate astea pentru a găsi o ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ușor ipocrită îngrijorare în voce. Și-mi întinse mâna, lăsând-o moale, să i-o sărut. Îi explicai că-i peste drum. Foarte bine, continuă. Atunci vin la dumneata. Știu că n-ai nimic împotrivă... si chiar dacă ai nu-mi pasă! Intrând, atinse cu umărul două frunze ale ficusului ornamental de lângă ușă, care se mișcară: primul lor semn de înviorare în primăvara aceea. Era îmbrăcată cu o rochie, bleumarin închis, ușor sobră - între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la îndeplinire m-a onorat și cred că, în mod corect, trebuia să răspund ca atare, prin a înfățișa lucrurile, și nu prin a le ascunde ori a lăsa loc la interpretări răuvoitoare. Place sau nu acest lucru? Puțin îmi pasă; nu sunt dresat spre a face jocul unuia sau altuia; am gândit cu capul meu și măcar eu trebuie să am respectul față de mine și să spun ceea ce cred eu, și nu ceea ce vor alții. Așadar, alea iacta est! 3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
informațiile primite și dorea să le transmită direct președintelui Nicolae Ceaușescu, pentru a primi instrucțiuni de acțiune viitoare pentru delegație. A cerut să-i fac legătura cu Cabinetul 1. Am procedat ca atare, primind legătura cu șeful de Cabinet. Am pasat receptorul, ministrul cerând legătura cu Nicolae Ceaușescu. Ministrul George Macovescu i-a raportat informațiile primite, pe parcurs fiind întrerupt cu întrebări la care a răspuns direct sau a mai cerut clarificări de la Helsinki, vorbind când la un receptor, când la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi aista zic, vinul, îmi dă mie coraj... Și zice: Măi Petrișor, băiete, om urât nu ești, și ai trecere la femei, da’ păcat că bei... Apoi eu îs om fudul și puțin îmi pasă... De aceea chiar, beau eu vinul cu oala, ca să nu-mi pese... Da’ eu, moșule, am auzit că-i strașnică muiere Anița asta... Da’ de ungur de ce am eu a mă teme? Eu nu mă tem de nimeni... Nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Bucșan, privind-o stăruitor cu ochii lui mari. Mi-a făgăduit domnul grefier că are să vorbească cu judecătorul... Are să-l roage, are să-i spuie... Grefierul ține la mine. Și de la april viitor mă înaintează copist... Și pe urmă puțin ne pasă... Și rămânea singură după îmbrățișările lui Ștefan, visând la o căsuță în marginea târgului, la o grădină, și la gospodăria curată în care va munci ca o roabă - când va fi și ea în rând cu lumea, cu copilul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la el... Apoi tuși și rămase la locul lui, cu capu-n piept. — Acu unde-i fata? întrebă el într-un târziu. — S-a dus iar. Îi spun eu să nu se ducă. Dar ei nici de tine nu-i pasă... Mare pedeapsă! Sanis rămase gânditor în locul lui. — În ia-sară nu te duci la Făluță? — Nu mă duc... Femeia avu o înfiorare; apoi își luă andrelele și călțunul și începu să lucreze pe gânduri în colțul ei de umbră. Bărbatul așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe ușă. — Ce este, Haie?... Ai auzit? Se duce!... Cine se duce? strigă fata privind-o țintă cu ochii umpluți parcă de mânie. —Haie! nu fi nebună! nu te uita la mine așa! strigă ovreica. Se duce! Parcă ce-i pasă lui? El e feciorul lui Vartolomei... Parcă ce-i pasă lui de tine?... El se duce; el are altele în cap... Se duce în treaba lui... Parcă numai o fată este pe lume? Mai are el fete pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se duce? strigă fata privind-o țintă cu ochii umpluți parcă de mânie. —Haie! nu fi nebună! nu te uita la mine așa! strigă ovreica. Se duce! Parcă ce-i pasă lui? El e feciorul lui Vartolomei... Parcă ce-i pasă lui de tine?... El se duce; el are altele în cap... Se duce în treaba lui... Parcă numai o fată este pe lume? Mai are el fete pe care să le înșele, n-ai grijă! Are să mai înșele multe de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alungați de alții. Mă nene, pe noi ne-a alungat ăia și au pus ei stăpânire aci. Să alcătuiți voi o căscioară de pânză rară. S-o puneți pe o leasă, sus, ca s-o sufle boarea. Acolo nu vă pasă; îi înjurați și le dați cu tifla. Așa am făcut noi polog. Intri în el dumneata c-un capăt de stuf aprins, ca să vezi goangele ce s-au furișat odată cu dumneata, și le strivești cu degetul. Strivești una, strivești cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
artificială, evident, nu renunțase chiar de tot), arăta mai mămos decât mama. —Uită-te la vechitura aia de fustă, a murmurat mama. Lumea o să creadă că suntem surori. Să știi că te-am auzit, a strigat Maggie. Și nu-mi pasă de ce crezi tu! — Mașina ta arată ca un rinocer, i-a strigat mama ca răspuns. Acum o clipă era elefant. Tată, vrei, te rog, să desfaci căruciorul? Apoi m-a zărit JJ și nu-și mai încăpu în piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dramatică, ca și cum aș fi fost bolnavă mintal - și oarbă. Ar fi mai bine să rămân prin preajmă. Haide, s-a lamentat Helen. Plec să-mi petrec noaptea pe un gard vin plin de apă și nici uneia din voi nu-i pasă. Desigur că ne pasă. (Mama a scos ceva din buzunar și i-a întins lui Helen.) Dropsuri cu vitamina C, ar putea fi bune ca să nu mai faci roșu în gât. — Nu. Helen a fentat-o, și asta mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost bolnavă mintal - și oarbă. Ar fi mai bine să rămân prin preajmă. Haide, s-a lamentat Helen. Plec să-mi petrec noaptea pe un gard vin plin de apă și nici uneia din voi nu-i pasă. Desigur că ne pasă. (Mama a scos ceva din buzunar și i-a întins lui Helen.) Dropsuri cu vitamina C, ar putea fi bune ca să nu mai faci roșu în gât. — Nu. Helen a fentat-o, și asta mi-a confirmat bănuiala - de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gol. O, Doamne, sper că mâine o să fie puțin mai incitant. Și un mail de la mama... Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Crima organizată Dragă Anna, N-o ducem prea bine. Lui Helen nu-i mai pasă de problema noastră „domestică“ (adică rahatul de câine). E prea prinsă cu noua ei slujbă. Se „dă mare“ în fața noastră pentru că se învârte în cercul unor infractori notorii. Dacă aș fi crezut, după cât ne-am sacrificat pentru educația voastră, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se îngroașă. Deodată, asta începea să pară o idee destul de plăcută, dar am făcut o ultimă încercare să-i iau gândul de la asta. —Port chiloții portocalii. Arătau ca boxerii bărbătești. Îmi plăceau la nebunie; nu și lui Aidan. Nu-mi pasă, a zis. Scoate-i. Chiar acum. M-a luat pe sus până la pat, mi-a ridicat fusta, și-a strecurat degetele arătătoare prin elasticul de la boxerii mei portocalii, i-a tras dintr-o mișcare până la glezne și i-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
costumele negre. Formula 12 este un produs brazilian, avem nevoie de culori vii, de carnaval. —Costume negre sau renunț. —Portocalii. —Negre. —Portocalii. —Negre. —OK, negre. A fost o lecție interesantă despre putere. O ai cu adevărat doar atunci când nu-ți pasă câtuși de puțin dacă o ai sau nu. —Bun, am zis. Îmi iau liber restul zilei. Abia când am ajuns acasă mi-am amintit de Helen. În ultimul ei mail, situația în care se afla părea puțin cam tensionată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un taxi. —În regulă. Tot nu puteam să-l privesc. Ziua dinainte îmi revenea în minte, cu toată încărcătura ei de oroare. Mi-am amintit cum îmi smulgeam hainele și îi strigam: —Trage-mi-o, trage-mi-o. Ce îți pasă? Doar ești bărbat. Nu trebuie să fii implicat emoțional. Doar trage-mi-o! Mă trântisem, goală, pe patul lui și zbierasem: Haide! Voiam să îmi alunge furia, golul, deznădejdea. Voiam să alunge umbra soțului meu mort spre a nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că aveai dreptul să știi și că vestea că o parte din Aidan trăiește ar putea să-ți aline puțin pierderea. Cu sinceritate, Janie — Așa că, vezi, a zis Rachel. Nu te-a înșelat, nu ți-a fost necredincios. Nu-mi pasă, am zis. Tot îl urăsc. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Rachel m-a pus la curent cu tot ce se întâmplase în viața mea cât timp lipsisem nemotivat. Încă mai ai o slujbă. Am vorbit cu tipul ăla, Franklin. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi cât pe-aci să fie ucis - și că ea va prelua afacerea împreună cu Colin. Familia O’Grady avea să susțină noul aranjament, în schimbul unei reîmpărțiri a teritoriului în favoarea noastră. Acum ne trage în piept. Detta (enervată): Dar ce-ți pasă? Trebuie că ai mai mulți bani decât Dumnezeu. Tessie: Nu era vorba doar de bani. Era... șo pauză melancolicăț... era puțină distracție. N-a mai fost nici o vărsare de sânge cum se cuvine de secole... reîmpărțirea Dublinului, fiorul războaielor asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lacrimile, și a zis: —Pentru Aidan. —Pentru Aidan. Toți și-au ridicat paharele. Toți în afară de mine. Eu m-am sprijinit de spătarul scaunului și mi-am încrucișat brațele. —Anna, este un toast pentru Aidan. Gaz era scandalizat. —Știu. Nu-mi pasă. A avut un copil cu o altă femeie. —Dar... — E furioasă pe el pentru că a murit, a explicat Rachel. —Dar Aidan n-a avut nici o putere să împiedice asta, a zis Gaz. — Furia ei este lipsită de logică, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vrei să spui că ar putea să-i zică lui Joey? —Îhm. S-a gândit, apoi a zis, aproape exasperată: Bănuiesc că va trebui să afle la un moment dat că va avea o fată. Da. Devenea sfidătoare. Nu-mi pasă ce știe el. Spune-le ce vrei. Spune-le totul despre Ciufuțica. —Minunat. Bun. Pur și simplu nu voiam să fac o gafă... Am lăsat să treacă puțin timp, apoi am zis: —Însă, pe bune, Jacqui, fără nume stupide. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]