8,224 matches
-
Migliardi Zingale, Scritti teologici ed ecclesiastici di Giustiniano, Giuffrè, Milano, 1977. 23. Ipatie de Efes Prima informație pe care o avem despre el se referă la anul 531, cînd împăratul Iustinian l-a însărcinat să meargă să-l întîmpine, împreună cu patriarhul Eusebiu de Constantinopol și cu preotul Eusebiu, pe marele anahoret Sava, care venea la Constantinopol ca mesager al episcopilor din Palestina (Chiril din Scitopolis, Viața Sfîntului Sava 70; cf. și infra, p. 000). îl regăsim la dezbaterea ce reunește cinci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru condamnarea unor călugări din Constantinopol care negau teza potrivit căreia Cristos care a pătimit și a murit ar fi parte a Sfintei Treimi. De la 2 mai la 4 iunie 536, Ipatie a participat la sinodul de la Constantinopol prezidat de patriarhul Mena și menit să-l condamne pe Antim din Trapezunt, ales patriarh de Constantinopol în 535 cu ajutorul severienilor, pe care papa l-a declarat însă destituit, în înțelegere cu împăratul, în februarie sau martie 536, hotărîre confirmată de către sinod. în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care a pătimit și a murit ar fi parte a Sfintei Treimi. De la 2 mai la 4 iunie 536, Ipatie a participat la sinodul de la Constantinopol prezidat de patriarhul Mena și menit să-l condamne pe Antim din Trapezunt, ales patriarh de Constantinopol în 535 cu ajutorul severienilor, pe care papa l-a declarat însă destituit, în înțelegere cu împăratul, în februarie sau martie 536, hotărîre confirmată de către sinod. în 537-538, Ipatie era încă episcop de Efes, așa cum dovedește inscripția despre care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cf. mai ales Convorbiri X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor, care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începînd cu Epistola sărbătorească din 399, a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor cu vederi origeniste (cf. p. 000) - a lovit mai ales deșertul Nitria, dar pare să nu fi cruțat nici Sceti; și acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care vrea să se facă monah și pe care Ioan îl obligă să devină stareț la moartea lui Serid; la puțin timp după aceea moare Ioan, în timp ce Varsanufie, încă în viață, încetează în această perioadă să mai ofere răspunsuri. Și patriarhul Petru de Ierusalim (524-552) are un schimb de epistole cu Varsanufie, în care îi cere sfaturi pentru a rezolva problemele apărute din necesitatea catehizării și botezării unui mare număr de păgîni, în urma legilor lui Iustinian din 529. Laicii pun întrebări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Ioan Hrisostomul). Așadar, aceste date confirmă afirmația lui Gheorghe Monahul, cronicar din secolul al IX-lea, care îl amintește pe Nilus pentru elevii lui Ioan Hrisostomul; prietenia dintre cei doi s-a născut probabil la Constantinopol (Hrisostomul a fost patriarh aici între 398 și 404), unde Nilus a putut să cunoască opera lui Evagrie Ponticul, care l-a influențat. Nu se știe altceva despre viața lui. Prima mențiune cunoscută este aceea a lui Procopius din Epitom despre Cîntarea Cîntărilor (sfîrșitul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Ierusalim, Gherontie, monofizit, a militat printre anticalcedonieni și nu a renunțat la convingerile sale nici cînd Eudoxia, care îl protejase, s-a împăcat cu Pulcheria și cu papa Leon în 456; nu a aderat nici la acordul încheiat de patriarhul Martirios din Ierusalim (478-482) cu monahii anticalcedonieni (cf. p. 000). Vorbesc despre el Chiril din Scitopolis, în mai multe pasaje din biografiile sale, și Ioan din Maiuma în Pleroforii și în Viața lui Petru Ibericul. Viața Melaniei cea Tînără e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Maiuma Ceea ce știm despre el provine din indicii pe care le găsim în opera sa. Arab din Palestina meridională, probabil din Ascalona, Ioan a studiat dreptul la Beirut și a fost hirotonit preot între 476 și 478 la Antiohia de către patriarhul monofizit Petru Fulon, al cărui succesor desemnat fusese. I se mai spunea și Ioan din Beth-Rufina sau din Antiohia. După ce Petru a fost alungat în 478, Ioan a plecat în Palestina, unde i-a cunoscut pe Isaia și pe Petru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mulțime formată din episcopi arunca un copilaș într-un cuptor încins; după trei zile acesta ieșea și se dovedea a fi Domnul, care spunea: „Episcopii m-au răstignit din nou și au hotărît să mă lipsească de slava mea” (14). Patriarhul monofizit de Alexandria, Timotei Eluros, este, firește, unul dintre eroii culegerii, în timp ce Iuvenal din Ierusalim este considerat un Iuda și asociat cu tot soiul de nenorociri. Așa cum a scris F. Nau, e vorba despre „o culegere de apoftegme care aparțin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în care a fost instituită această sărbătoare, adică înainte de intervalul 530-535. Acest imn a fost cîntat și în alte ocazii solemne, cea mai cunoscută fiind cea din 626, cînd Constantinopolul, asediat de avari, apărat de patricianul Bonus și încurajat de patriarhul Sergiu, ar fi fost salvat datorită intervenției Fecioarei: tocmai la această intervenție s-ar referi prologul dedicat Mariei. S-a spus de multe ori că autorul prologului ar fi fost Sergiu, chiar dacă în tradiția manuscrisă nu există dovezi explicite în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
istoria se oprește în 414, cu toate că în cursul povestirii apar aluzii la evenimente ulterioare acelui an, cum sînt urcarea pe tron a lui Valentinian al III-lea, împăratul din Occident, în 425, și aducerea unor relicve la Constantinopol în vremea patriarhului Proclus, adică între 434 și 446. De două ori, Sozomen face referiri la pasaje ulterioare din istoria sa, care în versiunea ajunsă pînă la noi nu există, cum se întîmplă atunci cînd subliniază meritele Pulcheriei, sora mai mare a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin lipsă de cultură și rafinament, mai mult chiar, îi poate provoca cititorului o stare de saturație. Opera a fost publicată probabil în jurul anului 430 și în mod sigur după 426, pentru că Filip își exprimă nemulțumirea că Sisinios a ajuns patriarh în locul său. Scrierea s-a pierdut aproape în întregime. Cîteva fragmente s-au păstrat în citatele și extrasele din scrieri mai tîrzii sau bizantine. Bibliografie. C. de Boor, Neue Fragmente des Papias, Hegesippus und Pierius in bisher unbekannten Excerpte aus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apărarea maestrului său monofizit, acuzat de mai multe lucruri, printre care se numără și păgînismul: cu aceste acuzații Sever se va confrunta din nou la sinodul de la Constantinopol din 536. Zaharia povestește viața lui Sever pînă la numirea acestuia ca patriarh de Antiohia în 512. Opera e bogată în detalii romanești și oferă o imagine interesantă a culturii acelei epoci. A fost compusă, probabil, între 512 și 518. Zaharia a scris și Viața lui Isaia, un călugăr originar din Egipt care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
op. cit., V, pp. 117-118. 9. Evagrie Scolasticul Evagrie a fost o personalitate mai importantă. S-a născut între 532 și 537 la Epifania, în Siria, și, după ce a studiat la Constantinopol, îl găsim la Antiohia în perioada în care era patriarh Atanasie; a exercitat profesia de avocat, așa cum rezultă din titulatura sa, care indică un anumit nivel de cultură și e întîlnită frecvent la istoricii din secolele al V-lea și al VI-lea. A fost chestor sub împăratul Tiberiu al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
indică un anumit nivel de cultură și e întîlnită frecvent la istoricii din secolele al V-lea și al VI-lea. A fost chestor sub împăratul Tiberiu al II-lea; apoi, în 588, l-a însoțit la Constantinopol pe Grigorie, patriarhul de Antiohia, care fusese calomniat, și l-a apărat în fața împăratului Maurițiu. împăratul l-a numit prefect. Evagrie a murit la Antiohia la sfîrșitul secolului al VI-lea. Nu s-a păstrat decît opera sa principală, o Istorie a Bisericii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că nu-i cunoștea opera, deoarece afirmă că istoria Bisericii nu mai fusese povestită de nimeni de la jumătatea secolului al V-lea. Istoricul e un ortodox riguros: provenea dintr-o regiune (Apameea, în Siria) fidelă dogmei de la Calcedon și ostilă patriarhului Sever de Antiohia, care era monofizit. De altfel, el observă că Eusebiu, istoricul care își scrisese opera cu două secole înainte și care în vremea lui era considerat încă o autoritate, nu fusese capabil să-i îndrepte pe cititorii săi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de istoricii bizantini. înainte de această Istorie a Bisericii, Evagrie ar mai fi scris „rapoarte, scrisori, dialoguri, discursuri”, pe care le amintește în opera sa principală, însă toate s-au pierdut. „Rapoartele” ar fi fost scrise de el în numele lui Grigorie, patriarhul de Antiohia; unele discursuri aveau caracter oficial și encomiastic, fiind scrise în cinstea împăratului. Bibliografie. Ediții: PG 86, 2, 2415-2886; The Ecclesiastical History of Evagrie with the Scholia, edited with Introduction Critical Notes and Indices by J. Bidez and L.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Oxonii, 1840; O. Bardenhewer, op. cit., pp. 225-257. 3. Hesychius de Ierusalim Un exeget mai cunoscut a fost monahul și preotul Hesychius de Ierusalim, care a trăit în prima jumătate a secolului al V-lea, și-a desfășurat activitatea la curtea patriarhului Ierusalimului, Iuvenal, și este pomenit în anii 428-429. Hesychius fusese călugăr în mănăstirea lui Eftimie, așa cum ne spune Chiril din Scitopolis, iar în vremea patriarhului Iuvenal se bucura deja de o anumită faimă: Chiril îl definește ca „teolog” și „învățat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trăit în prima jumătate a secolului al V-lea, și-a desfășurat activitatea la curtea patriarhului Ierusalimului, Iuvenal, și este pomenit în anii 428-429. Hesychius fusese călugăr în mănăstirea lui Eftimie, așa cum ne spune Chiril din Scitopolis, iar în vremea patriarhului Iuvenal se bucura deja de o anumită faimă: Chiril îl definește ca „teolog” și „învățat al Bisericii”. Hesychius ar fi fost de multă vreme preot la Ierusalim în 412, cînd Chiril devenea patriarh de Alexandria, și ar fi atras imediat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spune Chiril din Scitopolis, iar în vremea patriarhului Iuvenal se bucura deja de o anumită faimă: Chiril îl definește ca „teolog” și „învățat al Bisericii”. Hesychius ar fi fost de multă vreme preot la Ierusalim în 412, cînd Chiril devenea patriarh de Alexandria, și ar fi atras imediat atenția tuturor cu învățătura sa. Data morții sale nu e sigură: potrivit unor vechi mărturii, ar fi murit în 451, cînd a avut loc un miracol la Ierusalim. Hesychius face parte dintre sfinții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
84-91; pentru Epistole cf. Epistolographi Graeci, Didot, Paris, 1873 (R. Hercher). 6. Olimpiodor din Alexandria Contemporan cu Procopius, Olimpiodor, diacon din Alexandria, este foarte puțin cunoscut; activitatea sa a început după ce a fost hirotonit de către Ioan al III-lea Nikiotes, patriarh de Alexandria între 505 și 515-516. Spre deosebire de Procopius, Olimpiodor nu a scris catenarii, ci comentarii propriu-zise. A ajuns pînă la noi în întregime un Comentariu la Ecclesiast, unde Olimpiodor nu citează pe nici unul din predecesorii săi, chiar dacă îi folosește în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prezintă ca un literat și nu ca un exeget în sens restrîns, deși stilul său, în ciuda ambițiilor literare declarate, nu e foarte expresiv și are multe valențe populare, fapt pentru care, așa cum am spus, a fost criticat de Fotie; totodată, patriarhul bizantin consideră că și explicațiile geografice ale lui Cosma sînt invenții prea puțin credibile. Totuși, unele detalii din relatările sale merită atenția noastră, cum se întîmplă atunci cînd copiază inscripțiile grecești pe care le-a găsit la Assum, în Etiopia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
În epistola lui Ioan, regăsim, amplu dezvoltată, aceeași temă (Β< Β<γ¬:∀ ™ :← ®:≅8≅(γ℘ ϑ∈< ζ30Φ≅¬< ƒ6 ϑ≅¬ 2γ≅¬ ≅⇔6 ♣Φϑ4<), nu fără legătură cu teologia expusă în scrierile eseniene. În aceste scrieri și mai ales în Testamentele celor doisprezece patriarhi apare foarte frecvent o expresie sinonimă: „duhul” sau „duhurile de amăgire”. Am putea întocmi un dosar de dimensiuni reduse cu privire la această problemă, abordând cele două variante, de singular și de plural. Un singur duh, paradigmatic, al rătăcirii. Acesta este înfățișat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
află în ficat și splină); duhul înșelăciunii, al vrăjitoriei (potrivit traducătorului francez, „cochetăria”); duhul mândriei; duhul minciunii și duhul nedreptății. Cel de‑al optulea duh, prezentat independent de lista celor șapte, este duhul somnului. Alte pasaje din Testamentele celor doisprezece patriarhi aduc informații inedite. De exemplu, în Testamentul lui Levi (3, 2) se spune că „duhurile de rătăcire” (numite de asemenea și „duhuri de pedeapsă”) locuiesc în al doilea cer - de la pământ în sus -, în ținuturile zăpezilor și ghețurilor. După Judecata
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
omului. În aceeași scriere aflăm că Beliar (omologul lui Satan în viziunea eseniană) este cel răspunzător pentru duhul răutății. În fine, Testamentul lui Issahar (4, 1‑6) propune un remediu împotriva acestui duh, și anume simplitatea, virtute asociată în general patriarhului Avraam. Să revenim însă la epistola noastră. Fragmentele pe care le‑am citat anterior sugerează faptul că Ioan vorbește de tradiția Anticristului ca despre o tradiție bine cunoscută destinatarilor săi. Cu toate acestea, el nu vorbește despre un personaj singular
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]