4,611 matches
-
că după ce se făcuse repartizarea elevilor în camere, Negulescu Petre, un coleg ceva mai mare ca vârstă, începu să-i dea târcoale cameristei, o mărunțică nostimă; iar noi, de-ai dracului, ca să-i creștem acțiunile în fața ei, îi spuneam "domnule pedagog" în sus, "domnule pedagog" în jos! El se umfla în pene, își da aere, și, la un moment dat, poate chiar se și crezu pedagog, căci, uitând de colegialitatatea ce ne lega, se apucă să ne apostrofeze în fața cameristei: ― Ehei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
repartizarea elevilor în camere, Negulescu Petre, un coleg ceva mai mare ca vârstă, începu să-i dea târcoale cameristei, o mărunțică nostimă; iar noi, de-ai dracului, ca să-i creștem acțiunile în fața ei, îi spuneam "domnule pedagog" în sus, "domnule pedagog" în jos! El se umfla în pene, își da aere, și, la un moment dat, poate chiar se și crezu pedagog, căci, uitând de colegialitatatea ce ne lega, se apucă să ne apostrofeze în fața cameristei: ― Ehei, băiete, mai lasă plimbările
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nostimă; iar noi, de-ai dracului, ca să-i creștem acțiunile în fața ei, îi spuneam "domnule pedagog" în sus, "domnule pedagog" în jos! El se umfla în pene, își da aere, și, la un moment dat, poate chiar se și crezu pedagog, căci, uitând de colegialitatatea ce ne lega, se apucă să ne apostrofeze în fața cameristei: ― Ehei, băiete, mai lasă plimbările pe culoar și treci în cameră! Toată lumea în camere, mai repede, vă rog! Și, văzîndu-l pe Chiorul, care-i era bun
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la ora 6, la Cancelarie, unde aveam să fim interogați unul câte unul! Am venit și, după cinci minute de așteptare înfrigurată, în care timp ne-am pus fel de fel de întrebări și am făcut sute de presupuneri, un pedagog m-a anunțat: ― Domnul Băjenaru, la Cancelarie! "Ei, comedie! De ce m-o fi chemând pe mine cel dintîi?" mă mirai eu. ― Poate că te socotește pe tine cel mai puțin vinovat, și d-aia! ― Sau poate că ești cu nota
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-i roage pe profesorii examinatori să ne trântească, ceea ce a atras indignarea tuturor dascălilor, și mai ales pe a lui Rădulescu-Pogoneanu, directorul seminarului, un profesor cu mult tact și un om foarte cumsecade, care, privind lucrurile ca un adevărat pedagog, a înțeles cu totul altfel situația și ne-a apărat, purtîndu-se cu noi ca un adevărat părinte! Am intrat în examen cu mari emoții, toți, cum era și firesc dealtfel. Carte știam noi, dar grija cea mare era să nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
oameni înainte de a le veni timpul? De dormit dormeam de acum, dar cum ne obișnuisem cu apă și pâine, cu pâine și cu apă, bucatele astea nu mai renunțau la noi. Distracția era pe gratis. La miezul nopții, după binecuvântarea pedagogului și stingerea luminii, domnii elevi de clasa a VI-a, foarte aproape de absolvire, treceau la depenatul pernelor, într-o numărătoare de tradiție la care nu se va renunța nici după mutarea internatelor pe Marte. Specialiști în drăcii erau Pătrașcu Matei
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
artificial și de felul contingentului pentru o anume idee, un anume mesaj, ci ele, cuvintele aforismului, sunt tocmai ideea, mesajul în cauză, de felul substanțialului. După lectura celor două cărți de aforisme, „Stropi de înțelepciune” și „Gânduri diamantine”, ale ilustrului pedagog și scriitor Vasile Fetescu, ni se dezvăluie însuși aforismul fulgurare și fulgerare autoritară, cu amprenta de caracter a autorului. A da, ca autor, la iveală un aforism înseamnă de fapt a te da: întreg, fără de rest. Înseamnă să cioplești în
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ură a indiferenței noului (care paralizează pe moment replica) ne amintește de vorba de acasă: se pare că ni s-a cam urât cu binele-adevărul-frumosul. Desigur, pe ringul de box după un nou croșeu vine alt croșeu nou... În opera pedagogului și scriitorului V. Fetescu găsim noțiunea de adevăr ca acceptabilitate socială. Înțelegerea adevărului se dovedește astfel o experiență hermeneutică, o practică de interpretare și totodată de rigoare normativă specifică domeniului etic. Transferul paidetic ca interpretare (cultură vie, cu intimitatea autoractor
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
a spiritului se manifestă cu subtilă dar și cu scandaloasă putere în chiar momentul când transformă răul în bine. La mântuire, viață veșnică sunt chemați păcătoșii, bolnavii, morții vii, iar nu îngerii, cu o constituție în afara eticii muritorilor. Aforismele ilustrului pedagog și scriitor Vasile Fetescu constituie un valoros reper de cultură, de îmbunătățire morală a omului acum, când ne credem deasupra tuturor vremilor dar, de fapt, ne aflăm mult mai „subt vremi, ca niciodată. Marinică Popescu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nou - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. (n.a.) 1. Mazuranić, Anton (1808‑1888) - scriitor croat. 2. Meyerhold, Vsevolad Emelievici (1874‑1942) - regizor de teatru, pedagog și actor rus. 3. Malmberg, Bertil (1889‑1958) - poet suedez. 4. Maretić, Tomislav (1854‑1938) - lingvist și filolog croat. 5. Meštrović, Ivan (1833‑1962) - sculptor și gravor croat. 6. Maksimović, Dragoslav (1876‑1925) - conducător al mișcării socialiste sîrbe din Kragujevac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
corporație închisă, o categorie de data aceasta nouă, cu o conștiință proprie și un sentiment neted de diferențiere: clasa lui Banciu, clasa V-a, a anului 1910. Rară, providențială întîlnire! Între un tânăr profesor, cu cea mai desăvârșită înzestrare de pedagog, dornic de a arăta ce poate, exasperat de un an de exil la Tulcea, și o clasă nouă, rezultat al unei selecțiuni severe, gata să-i soarbă învățătura. Erau între noi și el simpatii misterioase, ca între anumite plante și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu îndrăzneală: Vlady, ia spune-mi și mie care-i soluția la Problema cu cele șapte poduri? Vladimir, pe care unii colegi, aflați încă sub influența lui Makarenko, un reputat scriitor al timpurilor cu "Steaguri roșii pe turnuri" și un pedagog care cultiva bătaia muscălească la stroi, îl chemau pe numele cu distorsiune la modă, de "Vladimirovici", fu impresionat plăcut de apelativul înnoitor "Vlady". Îmbunat și binevoitor, se aplecă spre fătuca obraznică despre care el nu știa nimic, nici măcar că începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un-doi! Aleagă, vită, dumnezeii mă-ti, aleagă, împuțitule, labagiule... aleargă! Hai, mișcare, vreau mișcare, lepădăturilor! Scot eu untul din voi în câteva zile, căcănarilor! Nu sunteți buni nici de zeama oului! La 4 dimineața se trezea înainte să tune tovarășul pedagog. Urletul sfâșia somnul precum lupul carnea lunii. Zorii erau ca niște resturi aruncate peste gardul abatorului, intestinele nopții înfundau rețeaua de canalizare a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare pas ar fi schițat câte o treaptă: Dumnezeul meu leneș, fă o scară până în cer! Sunt desculț. Spălătorul: chiuvete crăpate, oglinzi zgâriate, cădițe înfundate, calorifere debranșate, geamuri sparte, uși rupte, întuneric, frig. Spălătorul nu este un spațiu locuibil, tovarășe pedagog. Economie vreau, sparge becurile! În spălător dai cu apă pe ochi și gata! Aici nu-i clocitoare! Dă-i în pula mea de labagii, cu 700 pe lună vor să le curgă Iordanul la robinet. Fă armată cu ei! Ar-ma-tă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pizdă de când nu ai mai futut-o. La industrial nr. 6, tovarășul director era un fel de Dumnezeu care tăia chitanțe, gusta ceaiul, împărțea slănina, făcea graficul, verifica programul, controla vestiarele și-l bagă în mă-sa pe fătălăul de pedagog. Aici eu sunt stăpânul vostru, ați înțeles? Eu sunt esență de Dumnezeu. El a plecat. Cine știe prin ce crâșmă doarme cu capul pe masă sau poate l-a călcat vreo mașină, l-o fi prins poliția buzunărind prin tramvaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încă flăcău. Hai, nu te sclifosi atâta, jos nădragii, dar mai repede, că îmi moare pula la intrare când te vede cât de bicisnic ești. Hai, nu te sclifosi, jos nădragii am spus! Nu fi prost, ți-o trage tovarășul pedagog la găoz, nu un străin, e de bine! Bă, tu ești turc? Hai, mai repede! Apleacă-te peste pervaz, așa, așa! Privește luna tilică și nu scoate un sunet, că zbori, mă, zbori! Te arunc pe geam ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
își găsea de lucru dimineața, dincolo de sticla zgâriată a ferestrei. Pe sub dușumea, galerii de șobolani, curse nesfârșite până în zori; deasupra, parcă cineva dansa step, spărgea nuci, bătea cuie în cer; deasupra, locuiau doi bătrâni trecuți de 60. La internat, tovarășul pedagog verifica zilnic valiza. Vreau ordine și disciplină în dulapuri, curvelor! Vă bag chiloții pe gât, dacă mai găsesc și mâine dezordine, nespălatelor! Bă, dacă m-ar fi făcut mama fată, ori m-aș fi futut cu tot târgul, ori călugăriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ai grijă cu oasele, Orfeule, mare grijă cu ele, nu-i așa? Nu vreau să te îneci cu vreunul, nu vreau să te văd murind sub ochii mei și implorându-mă să-ți salvez viața. Vezi doar, Orfeule, don Avito, pedagogul, s-a convertit la religia strămoșilor săi... Ereditatea! Și Víctor nu se resemnează să fie tată. Cel dintâi nu se consolează că și-a pierdut fiul, iar celălalt nu se consolează că va avea unul. Și ce ochi, Orfeule, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul unduind cu degetele lungi, albăstrii în jurul nasturelui, pe halatul închis-deschis și frater pedagogul, scoțând din buzunar mereu alte hârtiuțe magice, aduse spre dezlegare. „Evoluția psihică încetinită. Criteriile de apreciere împuținate și superficiale. Limbajul mimico-gesticular impune îngrădiri. Lipsa limbajului accentuează rigiditatea și manifestările negativiste. Invidia, gelozia, rigiditatea. Grupați într-o organizație cu reguli stricte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Grand‐Belgia într‐un cămin de bătrâni. Din „ Pagini medicale bârlădene”n r. 124‐125/2008 . Smion Bogdănescu Ion Puflea, numele său adevărat, este născut în satul Hupca, comuna Bogdănești, județul Vaslui, la 27 0ctombrie 1951. Este un apreciat profesionist ca pedagog dar și un remarcat poet și publicist, conducător de publicații literare. Au scris favorabil despre poezia lui Simion Bogdănescu, Theodor Codreanu, Gruia Novac, Valeriu Stancu, Doina Mandache, Ion Mariș, Petruța Chiriac ș.a. Dintre volumele sale de versuri evidențiem: „Totem interior
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
reprezentație atît de lungă, dar cred că ar merita Încercat. Oricum, sunt de acord că „cea mai mare problemă astăzi este pierderea dreptului la emoții”. Nu-nțeleg nici eu, ce fel de artă e aia care omite feelingul!? Alteori, marele pedagog și director de scenă pune, În cartea sa Călătorie fără sfîrșit ( editată de fundația Camil Petrescu), probleme care țin de viața extrascenică a artiștilor :” Este uimitor cît de mult se cheltuiește pe festivaluri și clădiri de teatru, și cît de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
teatrul e parte din viață și poate ceva mai mare decît viața!”... Cartea lui Lev Dodin este și un manual de Învățare a... iubirii teatrului : ori, de asemenea lucrări, vom avea nevoie Întotdeauna... Ce mai spune interesant, marele regizor și pedagog? Că preferă termenul probe, În loc de studii, deoarece ” majoritatea termenilor teatrali sunt suprauzitați și e mai bine să ne inventăm termenii noștri” (Călătorie fără sfîrșit, p.46). Just! (deși, sincer vorbind, la un moment dat, dacă fiecare regizor inventează limbajul lui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
la necesitatea perfecționării tuturor mijloacelor de expresie actoricească, „dacă corpul este instrumentul de lucru al actorului, foarte des observăm că lipsesc părți bune din el”(p.56). Cum, probabil, lipsesc și din minte sau inimă... Ce spune marele regizor și pedagog, despre voce : ”Pe de-o parte, urăsc vocile teatrale, dar pe de alta, nu suport inflexiuni triviale pe scenă”(p.59). Just! Este greu să ții balanța Între vocea cultivată și naturalețe! CÎnd auzim azi, Înregistrări de prin anii 50-60
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Îl obligă pe Călin Ciobotari să revină la proză, măcar Între două lucrări teatrologice. Nu ar fi vorba de o „risipire”, ci de o rotunjire a unei certe vocații literare... Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor și pedagog Constantin Codrescu (Pribeag prin viața mea, editura Betta, 2009) uimesc, indignează și Întristează. Dar s-o luăm metodic. Am avut cinstea să-l cunosc pe C. Codrescu și chiar să mă bucur, Într-o perioadă, de amiciția sa. Îl reținusem
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
scenă fără cuvinte, copleșitoare. Îl ascultasem la Teatrul radiofonic - unde, poate, a fost unul dintre actorii cu cea mai tulburătoare și inubliabilă voce. Am văzut, la Studioul Cassandra, prin 1968-69 două spectacole În care demonstra că este și un excelent pedagog. L-am admirat În filme - Începînd cu genialul Moara cu noroc, al lui Iliu. Și totuși, totdeauna mi s-a părut un om complicat. Avea o reticență, o Îngîndurare incontinentă, o umbră pe chip care nu se „lipeau” de imaginea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]