4,527 matches
-
al iluminării spirituale, transferate sub forma lumânării. Flacăra și torța olimpică sunt recunoscute ca simboluri internaționale ale Jocurilor Olimpice și fac parte din ceremonialul de deschidere a Jocurilor Olimpice precum și din ceremonialul de închidere. Greenberg descria flacăra olimpică ca simbolizând năzuința spre perfecțiune și lupta pentru victorie. Flacăra olimpică aprinsă după un anume ceremonial în Olympia este cea care este purtată de torța olimpică și care va arde în stadionul olimpic pe perioada desfășurării Jocurilor Olimpice. Flacăra olimpică este simbolul soarelui și al vieții
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
pe baza căreia a făcut numeroase incursiuni În filozofia și estetică gestului chirurgical prin care s-a distins că neurochirurg european. Preocupările sale neurochirurgicale sunt ilustrate de statistică operatorie a serviciului precum și prin diversitatea capitolelor de neurochirurgie abordate. Preocupat de perfecțiunea actului neurochirurgical el a ținut să fie la curent cu toate noile achiziții În domeniul tehnicii și tehnologiei neurochirurgicale. Cu ocazia numeroaselor sale vizite În diversele servicii de neurochirurgie europene și mai ales cele efectuate la Stockholm, profesorul Moruzzi și
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
malițioasă și destul de obraznică, ..., despre Eliade"21, în cele din urmă va deveni un mare admirator al operei literare eliadiene, fiind impresionat în mod deosebit de nuvela O fotografie mai veche de 14 ani. ,,La Țigănci, Adio, În strada Mântuleasa: trei perfecțiuni. Dar pentru mine O fotografie exprimă mai mult decât oricare nuvelă fantastică a lui M.E. adevăruri cutremurătoare și face loc în cadrul literaturii universale viziunii românești și ortodoxe despre viață și tainele ce ne înconjoară. În ea regăsesc tot ce cred
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
învățătură cu dascălul Nica Davistei „știam bucoavna de rost, însă a sloveni cu buche - az - ba nu putusem învăța, până ce bietul Comșuț, în bătrânețe, aduse sistema de a - be - ce de la Orlat, după care apoi, în trei zile, silabisii cu perfecțiune“. Practica școlară adopta astfel, cu o întârziere de patru decenii, metoda propusă de Ienăchiță Văcărescu: să numim vocalele prin propriul lor sunet (a, e, i etc.), iar consoanele prin sunetul corespunzător asociat cu vocala e („b singur nu să poate
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sens ne oferă Luis de Camoens, fondatorul literaturii portugheze cînd, în epopeea patriotică intitulată Luisiadele (1572), scrie: "Portughezi și castilieni, tot spanioli sîntem cu toții".101 Această mărturie, care e de altfel și mai veche, o recunoaștem în cuvintele protagoniștilor Tratatului perfecțiunii triunghiului militar din 1459, al lui Alfonso de Pelencia. Aici, un personaj declară că el este "spaniol al celei mai întinse Spanii" (cea a coroanei Castiliei) în timp ce un altul, adresîndu-se unui cetățean "catalan", recunoaște că "vouă, catalanilor, pe drept cuvînt
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu desemnează decît armata, poștele și telegraful, căile ferate; aceasta are în-semnătate doar pentru filateliști și o anume valoare afectivă pentru funcționari, ofițeri, nobilime și oamenii de afaceri intelectuali. Căci singură intelectualitatea a revelat faptul că Imperiu vienez crepuscular deținea perfecțiunea regimurilor decadente despre care Tocqueville spusese că erau mai bune decît cele ce aveau să le înlocuiască. În rest, majoritatea populației germanofone a Austriei se simțea în mai mare măsură național-germană, fascinată fiind de vigoarea noului Reich de la Berlin. Ea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de formare. În România, Ion Iliescu, care reprezintă tipul desăvîrșit al fostului nomenclaturist pus pe tușă, se erijează acum în mielul democratic și în complice al ultranaționaliștilor, la voia hazardului tranziției. Cît despre notabilii fostei Uniuni Sovietice, aceștia vor atinge perfecțiunea în ceea ce privește răstălmăcirea situației actua-le, în perioada 1990-1991. În decembrie 1991, la Minsk, rusul Boris Elțîn, ucraineanul Leonid Kravciuc și bielorusul Nikolai Dementeï se înțeleg cu ușurință asupra oportunității de a-și asu-ma fiecare conducerea statelor lor suverane. În plus, și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vedea lucrurile de o manieră gnostică, printr-un sistem de corespondențe, prin recunoașterea ordinii divine, cea a partidului, la fiecare nivel" - deci și la nivelul relației erotice. Ca în teoria plotiniană a emanațiilor succesive, comunismul, departe de a crea societatea perfecțiunii întru egalitate, creează, taman pe dos, cea mai ierarhizată dintre societăți, reprezentabilă sub forma unei piramide în vârful căreia se află partidul, format nu din suma tuturor membrilor săi, ci din vârful nomenclaturii oficiale, relațiile din interiorul fiecăreia dintre succesivele
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cosmogonică a separării Cerului de Pământ este de asemenea destul de răspândită. O găsim, într-adevăr, la diferite niveluri de cultură. Dar probabil că versiunile înregistrate în Orientul Mijlociu și în Mcditerana derivă, în ultima instanță, din tradiția sumeriană. Unele texte evocă perfecțiunea și beatitudinea "începuturilor"; "zilele de demult când fiecare lucru era creat perfect" etc.2 Totuși, adevăratul rai pare să fie Di Imun, țara unde nu există nici boală, nici moarte. Acolo "nici un leu nu ucide, nici un lup nu răpește mielul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fie Di Imun, țara unde nu există nici boală, nici moarte. Acolo "nici un leu nu ucide, nici un lup nu răpește mielul. Nici un bolnav nu spune: Mă dor ochii! Nici un paznic de noapte nu dă înconjur locuinței sale." 3, însă această perfecțiune era, în fond, o stagnare. Căci zeul En-ki, Stăpânul țării Dilmun, dormea de multă vreme lângă soția sa, încă virgină, așa cum Pământul însuși era virgin. Trezindu-se, En-ki s-a împreunat cu zeița Nin-gur-sag, și apoi cu fiica acesteia, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se vedea S. N. Kramer, From the Tablets ofSumer, pp. 77 sq.; id., The Sumerianx, p. 145. 2 A se vedea o traducere nouă a poemului "Ghilgameș, Enkidu și Infernul", în Giorgio Castellino, Mitologia sumerico-accadica. Pp. 176-181. Despre concepția egipteană a perfecțiunii inițiale, c f. S 25. ' Traducerea Maurice Lamhert, în "La naissance du Monde", p. 106. 4 Am urmat interpretarea data de R. Jestin, "La religion sumerienne", p. 170. Religiile mesopotarniene proprii. Ceea ce surprinde în drama lui En-ki nu este natura muritoare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ceea ce există, fenomene naturale precum și realități religioase și culturale (planuri de temple, calendar, scriere, ritualuri, însemne regale etc.), își află validitatea și justificarea în faptul că au fost create în timpul epocii inițiale. Evident, "Prima Oară" este Vârsta de Aur a perfecțiunii absolute, "înainte ca mânia, ori zgomotul, ori lupta, ori dezordinea să-și fi făcut apariția". Nici moartea, nici boala nu existau în timpul vârstei miraculoase desemnate ca "Vremea lui Ra", sau a lui Osiris și Horus 3. La un anumit moment
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Oară" nu s-a retras între relicvele unui trecut definitiv închis, întrucât ea constituie suma modelelor care trebuie imitate, această epocă este reactualizată continuu, în fond, s-ar putea spune că riturile, urmărind deruta forțelor demonice, au drept scop restaurarea perfecțiunii inițiale. 26. Teogonii și cosmogonii Ca în toate religiile tradiționale, cosmogonia și miturile de origine (originea omului, a regalității, a instituțiilor sociale, a ritualurilor etc.) constituiau esențialul științei sacre. Natural, existau mai multe mituri cosmogonice, punând în evidență zei diferiți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
conștiinței 5. La Heliopolis, locul numit "Colina de Nisip", care făcea parte din templul Soarelui, era identificat cu "Colina Primordială". 3 Cf. Rundle Clark, Myth and Symbol în Ancient Egypt, pp. 363-364. Este vorba de un motiv mitic destul de cunoscut: "perfecțiunea începuturilor". 4 Miturile nu erau povestite într-un mod continuu și coerent, pentru a constitui, ca să zicem așa, "versiuni canonice". Prin urmare, suntem obligați să le reconstituim plecând de la episoade și aluzii aflate în cele mai vechi culegeri, în special
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu semnificație. Dar în acest caz este vorba de momente succesive articulate în cicluri diferite care le asigură periodicitatea: mișcările astrelor, cercul anotimpurilor, fazele lunii, ritmul vegetației, fluxul și refluxul Nilului etc. Or, exact această periodicitate a ritmurilor cosmice constituie perfecțiunea instituită în vremea lui "Prima Oară". Dezordinea implică o schimbare inutilă și, prin urmare, supărătoare în ciclul exemplar al schimbărilor perfect ordonate. Deoarece ordinea socială reprezintă un aspect al ordinii cosmice, regalitatea este considerată ca existând de la începutul lumii. Creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
festivități, sau în Consiliul privat 19. Faraonul este întruparea lui ma'at, termen care se traduce prin "adevăr", dar a cărui semnificație generală este "ordinea cea bună" și, prin urmare, "dreptul", "justiția". Ma'at aparține Creației originare: ea reflectă deci perfecțiunea Vârstei de Aur. Întrucât ea constituie temelia însăși a Cosmosului și a vieții, ma'at poate fi cunoscută de fiecare individ în parte, în texte de origini și epoci diferite se găsesc declarații precum: "îndeamnă-ți inima să o cunoască
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
copil." Crearea femeii pornind dintr-o coastă scoasă din trupul lui Adam poate fi interpretată ca indicând androginismul Omului primordial. Concepții similare sunt atestate în alte tradiții, inclusiv acelea transmise de anumiți midrașim. Mitul androginului ilustrează o credință destul de răspândită: perfecțiunea umană, identificată în Strămoșul mitic, comportă o unitate, care este în același timp o totalitate. Vom judeca importanța androginiei discutând anumite speculații gnostice și hermetice. Să precizăm că androginia umană are ca model bisexualitatea divină, concepție împărtășită de numeroase culturi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înțelegea" sensul actului pe care Dumnezeu i-1 ceruse, în vreme ce aceia care își ofereau primul-născut unei zeități își dădeau prea bine seama de semnificația și forța magico-religioasă a ritualului. Pe de altă parte, Avraam nu se îndoia deloc de sfințenia, perfecțiunea și atotputerea Dumnezeului său. Prin urmare, dacă actul prescris avea toate aparențele unui infanticid, aceasta era din cauza neputinței înțelegerii umane. Numai Dumnezeu cunoștea sensul și valoarea acestui gest care, pentru toți ceilalți, nu se distingea în nici un fel de o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
familie, ci doar o curte celestă. Iahve este singur. Trebuie să vedem oare o altă trăsătură antropomorfă în faptul că el cere credincioșilor săi o supunere absolută, ca un despot oriental? E vorba mai degrabă de o dorință inumană de perfecțiune și puritate absolută. Intoleranța și fanatismul, caracteristice profeților și misionarilor celor trei monoteisme, își au modelul și justificarea în exemplul lui Iahve. Tot astfel, violența lui Iahve sparge cadrele antropomorfice. "Furia" sa se dovedește câteodată atât de irațională încât s-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
expresie, și cea mai impresionantă, a zeității ca absolut diferită de creația sa, ca "alta, prin excelență" (acel ganz, andere al lui Rudolph Otto). Coexistența atributelor contradictorii, iraționalitatea unora din actele sale, îl deosebesc pe Iahve de orice "ideal de perfecțiune" la scară umană. Din acest punct de vedere, Iahve seamănă cu unele divinități ale hinduismului, cu Siva, de exemplu, sau cu Kălî-Durgâ. Dar cu o deosebire considerabilă: aceste divinități indiene se situează dincolo de morală, și cum modul lor de a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cincea și ultima rasă, cea de fier. Dar el se plânge că i-a fost dat să se nască în această epocă (Munci, 176 sq.). Tradițiile relatate de către Hesiod pun numeroase probleme, dar nu toate interesează direct tema noastră. Mitul "perfecțiunii începuturilor" și al beatitudinii primordiale, pierdute ca urmare a unui accident sau a unui "păcat", este destul de răpândit. Varianta lui Hesiod precizează că decadența se desfășoară progresiv, în patru etape, ceea ce reamintește doctrina indiană a celor patru yuga. Dar deși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
niciodată. Departe de a inhiba forțele creatoare ale geniului religios grec, această viziune tragică a dus la o revalorizare paradoxală a condiției umane. Deoarece zeii 1-au obligat să nu treacă dincolo de limitele sale, omul a sfârșit prin a realiza perfecțiunea și, plecând de aici, sacralitatea condiției umane. Altfel spus, el a redescoperit și desăvârșit sensul religios al "bucuriei de a trăi", valoarea sacramentală a experienței erotice și a frumuseții corpului omenesc, funcția religioasă a oricărei petreceri colective organizate - procesiuni, jocuri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a redescoperit și desăvârșit sensul religios al "bucuriei de a trăi", valoarea sacramentală a experienței erotice și a frumuseții corpului omenesc, funcția religioasă a oricărei petreceri colective organizate - procesiuni, jocuri, dansuri, cântece, competiții sportive, spectacole, banchete etc. Sensul religios al perfecțiunii corpului uman - frumusețea fizică, armonia mișcărilor, calmul, seninătatea - a inspirat canonul artistic. Antropomorfismul zeilor greci, așa cum se lasă surprins din mituri, și care va fi, mai târziu, criticat drastic de către filosofi, își regăsește semnificația religioasă în arta statuară care-i
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și care va fi, mai târziu, criticat drastic de către filosofi, își regăsește semnificația religioasă în arta statuară care-i înfățișează pe zei. În mod paradoxal, o religie care proclamă distanța ireductibilă dintre lumea divină și aceea a muritorilor face din perfecțiunea corpului omenesc reprezentarea cea mai adecvată a zeilor. Dar mai ales valorizarea religioasă a prezentului merită subliniată. Simplul fapt de a exista, de a trăi în timp, poate avea o dimensiune religioasă. Ea nu este întotdeauna evidentă, pentru că sacralitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dar și un periculos vrăjitor. Ca zeu magician, Hefaistos leagă și dezleagă, în aceeași măsură, și, plecând de aici, el este și meșter în nașteri (o scoate pe Atena din capul lui Zeus). Nicăieri al tunde echivalența dintre magie și perfecțiune tehnologică nu este mai bine pusă în valoare decât în mitologia lui Hefaistos. Unii zei suverani (Varuna, Zeus) sunt meșteri ai legăturilor. Dar puterea de a lega și a dezlega este împărtășită de alte figuri divine ori demonice (de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]