3,790 matches
-
față de prieteni. Să ne amintim de exemplu istoria dintre David și Ionatan: prieteni chiar dacă adversari, mențin relații de corectitudine, de prietenie care merg dincolo de controverse. David este un om extrem de fidel față de prieteni, gingaș, fidel față de regele său, cu toate că îl persecută, cu toate că vrea să îl ucidă. Când David intră în cortul regelui și îl găsește dormind împreună cu ai săi, cu lancea înfiptă înaintea cortului, o ia și i-o poartă departe, apoi o restituie regelui ca gest de loialitate: „Aș fi
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
să-mi dau seama de asta), fascinația pentru scriitori s-a păstrat, cu un plus de simpatie pentru cei care au avut un destin nefericit... cei care s-au sinucis, cei care au înnebunit, cei care au fost omorâți, închiși, persecutați sub dictaturi, cei care s-au revoltat, cei care au râs, cei care au tăcut, cei învinși, cei singuri, cei uitați... La început, nu mi-a fost rușine că scriu (doar că nu scriu suficient de bine!), nici nu am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Fiecare critic literar își propune să scrie o istorie a literaturii... Regretatul Laurențiu Ulici propunea chiar o istorie inversă, din contemporaneitate până la origini, a literaturii române. Cum va arăta "Istoria lui Al. Cistelecan"? Nu cred că suntem chiar atât de persecutați de obsesia suverană a unei istorii. Am bănuiala că ideea unei istorii "inverse" vine din Călinescu și că Manolescu e cel care a dezbătut-o, dar, în fine, nu poliția ideii, ci ideea în sine e importantă). O istorie se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Care este problema în ce privește ordinea mondială? în capitolul precedent, am explorat implicațiile politicilor administrației Bush asupra Statelor Unite, în special lupta împotriva terorii. Dar aceasta a fost doar o parte din ceea ce mă preocupă. M-am născut în Ungaria, am fost persecutat ca evreu, m-am mutat la Londra înainte de a emigra la New York, m-am dedicat ideii de societate deschisă, m-am implicat în piețele financiare globale și am întemeiat fundații mai întâi în fostul imperiu sovietic, apoi și în restul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
deja nu mai vorbesc românește, cunosc vag evenimentele anilor 19401941 și nu știu cum au ajuns părinții și bunicii lor în Siberia, Kazahstan sau alte locuri din Rusia. Românii rămași în Basarabia, care erau considerați ca “refractari“ la noile ordine sovietice, erau persecutați, supuși unor munci forțate, li se impuneau impozite mari sau cote exagerate la produsele agricole. Mulți români, care în perioada iunie 1940 și iulie 1941 au încercat să treacă granița în România, individual sau în grupuri organizate, au plătit, uneori
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
dintâi. Statul le urmărea Însă pe femeile care Își câștigau existența de pe urma vânzării propriului lor corp, punându-le să plătească impozite cu o asiduitate care prima asupra moralei. Prostituatele care nu erau protejate de vreun senior sau amant puternic erau persecutate, violate, torturate sau arse pe rug. Scopul clerului era acela de a opri interschimbul sexual care lua amploare Între bărbați și femeile comune, fără a se priva Însă de serviciile numeroaselor prostituate atrăgătoare, curtezane sau de cel al matroanelor culte
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de stare bună și cinstite"; le-a fost, de asemenea, interzis să țină servitoare cu vârsta de sub 30 de ani În casele lor. Deși documentația existentă, din mijlocul secolului al XIV-lea, indică faptul că prostituatele au fost Într-adevăr persecutate pentru nerespectarea acestor regulamente, succesul aplicării lor este discutabil, având În vedere că, Începând din această perioadă, Veneția a devenit mai faimosă, printre altele și pentru turismul sexual. În poemul satiric La tariffa delle puttane di Vinegia („Lista de prețuri
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
a sunat lângă Zidul Plângerii. Cine râde la urmă râde mai bine. Mai mult, mergând pe această linie până la capăt, fără milă, poate concluzia definitivă era că nu Nasser, ci Hitler era cel care râdea la urmă. Acesta continuă să persecute poporul evreu fără milă. Tot ce ni se Întâmplă acum ni se trage, Într-un fel sau altul, de la Hitler. Ce voiam să fac acum? Să dau un telefon. Era ceva urgent. Dar cui? Pentru ce? Ce-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-o în brațe, în timp ce mâinile ei continuau să se miște. Nu mai alăpta, dar sânii îi erau încă umflați. Își scutură umerii ca să mă îndepărteze. — Termin într-un minut. Ce este de data asta? Copii înfometați în Grecia sau comuniști persecutați în Washington? O tachinam cu privire la cauzele ei, dar le și invidiam sau cel puțin îi invidiam devoțiunea. Cât de încurajator e să crezi că o scrisoare indignată ar putea îndrepta toate relele, că o petiție semnată de multe persoane ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
chip. Istorică succesiune dintre iconism și iconoclasm o vom consumă accelerat, ca pe modă la pantofi. Vom fi când zen, cănd tao; când Ghandi, cănd Mao; vom face aikido ca să ne prelungim apetitul sexual și kamasutra ca să slăbim. Îi vom persecuta pozitiv pe cei cu pielea închisă. Vom cădea într-un rasism adulatoriu față de negri: căci doar cântă mai bine, dansează mai natural și câștigă toate probele de atletism (în primul rând pe acelea care ne obsedează lubric și teluric). România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
o discuție dintre o femeie și un bărbat despre lungimea în centimetri a penisului acestuia? „E bine. Avem nevoie de așa ceva. Înainte!“, clamează Ovidiu Pecican. Iar Flavius Lucăcel va merge fără îndoială înainte, simțindu-se înțeles de Ovidiu Pecican și persecutat de unul ca mine care i-a etichetat drept un galimatias și cartea anterioară (Trilogia spațiului închis, 2006). Bine, cel puțin, că Ovidiu Pecican nu-i cere tânărului din Cluj să-și traducă piesele în franceză! Frumusetea obligatorie Sensibil și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Autorul crede că această scandare a unor enormități este poezie. Nu este. Putem vorbi mai curând de o retorică goală, foarte sonoră, dar goală. Ca pe vremea lui Ion Heliade-RAdulescu Bucur Popescu (n. 1929) are un CV care inspiră respect: persecutat în timpul regimului comunist ca descendent al unei familii de bună condiție, întâmpină mari dificultăți în încercarea de a urma o facultate. Reușește, cu greu, să obțină o diplomă în științe economice și lucrează, apoi, timp de 38 de ani, în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așteaptă la altceva. CÎnd cele Întîmplate nu corespund cu cele ce credeau ei, sînt Înclinați să creadă că derularea evenimentelor În alt sens decît cel la care se așteptau, ar putea fi cauzată de un presupus «ghinion», sau că sunt persecutați de unele persoane care ar avea anumite intenții ascunse față de ei. Într-o a treia categorie ar intra acei oameni care deși au o bună capacitate de a prevedea evenimentele care ar putea avea loc, ei nu cred că ar
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
o părere mult mai bună. În cazul În care va fi supraapreciat, va fi foarte mulțumit și va crede În continuare despre sine că este foarte bun. În cazul În care va fi subapreciat, va ajunge să creadă că este persecutat. Și așa poate ajunge un individ mai puțin valoros, sau chiar fără valoare, să creadă că merită cele mai Înalte onoruri și să se considere persecutat dacă nu le primește. Un alt caz: un om care se cunoaște bine, știe
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
-ți dai seama, replică el fără a-i da Inei răgazul să-și continue ideea, că ar fi o mare greșeală! Orice i-ar cere maistrul sub aripa căruia l-aș da, lui Vișinel i s-ar părea că e persecutat pentru că e fiul inginerului. Nu s ar simți bine nici când ar fi scutit de anumite munci mai puțin plăcute. Nu, nu e bine!, conchise el. Și discuția se curmă aici. Vișinel nu bănuia nimic privitor la frământările părinților și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pentru că am fost exclus. Nu știu ce voiau de la mine, însă m-au purtat de la Școala din Priponești la cea din Căuești, apoi pe la șapte-opt școli din Bârlad. Am fost acuzat că am fost legionar, că am pactizat cu dușmanul, că am persecutat evrei în timpul războiului... Îmi amintesc că eram director la Școala 2 din Bârlad, de unde am și ieșit la pensie, și că a venit la mine un maior de la Securitate, Pascal. Am fost acuzat că scindez colectivul de cadre didactice, erau
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fi reprezentată schematic astfel: Echipa Grup Mărime Limitată Medie sau mare Selecție Esențială Irelevanta Leadership Partaj sau prin rotație Singular Percepție Înțelegere reciprocă a cunoștințelor Concentrare pe lider Stil Coordonare a rolurilor Conformism pe lider Spirit Interacțiune dinamică Oponenții sunt persecutați de majoritate Aceasta îmbunătățire poate fi definită în termenii unor rezultate palpabile, de pildă creșterea vitezei și calității deciziilor luate și acțiunilor întreprinse de echipa. Poate fi definită și în termeni mai puțin palpabili, cum ar fi calitatea relațiilor cu
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
Sorții ne-au repartizat la Colegiul Sf. Sava, unde era director faimosul profesor de Limba română Ștefan Pop, un om superior din toate punctele de vedere, care a interpretat tinerește elanul nostru juvenil, și nu numai că nu ne-a persecutat, după cum îl rugase Jujucă, dar chiar ne-a protejat, fiind atât în comisia examinatoare, cât și secretarul acesteia. CAPITOLUL XV VINGT ANS APRES ― Mă, ăsta care a-ncremenit pe bancă, în fața liceului, într-o poziție contemplativă și pitorească, nu e Băjenaru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nenumărate cadre selectate prin sufragiu care, deși oameni din popor, țineau ca gaia mațul aceleași cuvântări lipsite de orizont și împănate cu elogii ale capitalului. În consecință, o privea chiorâș pe Venera. Și asta din ce în ce mai frecvent! Ba, într-un rând, persecutată de un acces de mânie, cu adevărat de sorginte proletară, izbucni: Fă, Venerico, nu mai leorbăi atâtea tâmpenii, de parcă ai fi sora geamănă a lui Ilici! De unde aia a 'mă-sii o să găsim atâtea pietre de caldarâm pentru clădit baricade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fata lui Marinescu fu atât de impresionată de propria-i dramă, încât începu să deteste prestațiile militare și războiul, nu numai din cauza execuțiilor de prizonieri, uciși cu pistolul în ceafă, ci pentru faptul că inamicii răniți erau puși să se persecute și să se tortureze reciproc, ajungând la acele monstruozități atât de rafinate, încât se împușcau singuri, îngropându-se apoi de vii, fără intervențiile altor indivizi și fără contribuția celor ce-i învinseseră în luptă, ci prin simpla sugestie a unicității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
între fete, violuri, toate nenorocirile. Știam noțiunea de viol și delator, toate astea, și m-am ferit. Eram persoana care au căutat nod în papură, care au văzut că mă abțin să cer ceva, să le dau posibilitatea să mă persecute, să le dau în schimbul a ce-mi dă. Căuta prin atelierul la care mergeam, prin școala la care mergeam. Pentru că făceam la corecție, de dimineața până la prânz școală și după-amiaza atelier, a doua zi invers, dimineața atelier și după-amiaza școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fragmentul poate reda sfâșierile mele... mi se pare că-mi inventez identitatea... dar oare ce e adevărata sinceritate? Care-i adevăratul eu? Eu mai sunt eu când scriu? A, nu uita să zici, cât de des poți, că i-au persecutat comuniștii... Altfel, n-are nici un chichirez... - Și i-au persecutat? A făcut vreunul pușcărie? - Ei, Caransebeș... N-au făcut nimica... Da’ așa dă bine: în sufletul lor s-au opus întotdeauna, acolo erau frământările. N-au ieșit o dată la muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
inventez identitatea... dar oare ce e adevărata sinceritate? Care-i adevăratul eu? Eu mai sunt eu când scriu? A, nu uita să zici, cât de des poți, că i-au persecutat comuniștii... Altfel, n-are nici un chichirez... - Și i-au persecutat? A făcut vreunul pușcărie? - Ei, Caransebeș... N-au făcut nimica... Da’ așa dă bine: în sufletul lor s-au opus întotdeauna, acolo erau frământările. N-au ieșit o dată la muncă patriotică, la tăiat gardurile verzi și la ridicat gunoaiele, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Nu mai aveam nici un punct de sprijin. Trebuia să mă apăr și să mă tem în toate părțile. Dar, cum veți vedea mai târziu, mă înșelam în privința rolului pe care destinul îl hărăzise zidului în viața mea. Mai ales mă persecuta ideea că toți în jur aveau măști de sticlă. Eu singur umblam cu chipul meu adevărat și vulnerabil. Din pricina asta mi se părea că pe stradă trecătorii se uitau după mine mirați. Devenisem o ciudățenie, probabil, din moment ce măștile erau normale
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Avea o căutătură vicleană. Și pentru prima oară îl simțeam stingherit. Mai repede decât în alte zile își bâigui obișnuitul "Mă iertați" și vru să plece. Eu însă nu mă mișcam din pragul casei. Rămăsesem cu ochii pironiți pe el, persecutat de aceeași întrebare: "Ce să caute...?" Mi se părea o farsă. Poate că era numai o asemănare... Aș fi vrut să stau de vorbă cu el, să-l descos, să mă dumiresc. După ce a coborât treptele, l-am ajuns din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]