64,416 matches
-
ordinii prestabilite, schimbul de roluri, punerile în abis, simularea. Pentru a vedea cum funcționează aceste mecanisme comentatorii au ales de obicei - nu tocmai la întâmplare - poemul mopete în atmosfera lăuntrică, din deschiderea ciclului care îl are ca protagonist pe simpaticul personaj. Nu vom insista foarte mult asupra acestei arte poetice mascate, plasate strategic la început de volum și de ciclu, întrucât lucrurile esențiale s-au spus. Trebuie să reamintim în treacăt aplecarea către narativitate, predilecția pentru procedee descriptive și portretistice (care
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
de-a doua silabe în final), cuvântul pare un soi de diminutiv sau hipocoristic și, prin aceasta, ne invită să ne închipuim că un individ care se numește mopete nu poate fi egoist sau ranchiunos, trebuie negreșit să fie un personaj drăguț, simpatic și bun dacă se numește așa. Nu mai e cazul să stăruim asupra posibilității - remarcate adesea - ca acest substantiv propriu să fie citit anagramatic (ca o recombinare a literelor ce compun cuvintele "poem", respectiv "poet") etc. Cert este
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
disimula propriile gânduri și sentimente. E semnificativ apoi că, pentru a ni-l prezenta, autorul are nevoie de spații vaste, de zeci și zeci de pagini; ar fi practic de neimaginat că ne-am putea face o părere despre acest personaj - misterios, totuși, în ciuda minusculei inițialei - doar după lectura unei singure poezii, sau chiar a două, trei poeme mai ample. Aceste spații sunt străbătute și de alte personaje, cel puțin tot la fel de ieșite din comun. Este vorba de încântătorii prieteni ai
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
fi practic de neimaginat că ne-am putea face o părere despre acest personaj - misterios, totuși, în ciuda minusculei inițialei - doar după lectura unei singure poezii, sau chiar a două, trei poeme mai ample. Aceste spații sunt străbătute și de alte personaje, cel puțin tot la fel de ieșite din comun. Este vorba de încântătorii prieteni ai "eroului": misterioase femei și zeițe prietene (de la zeița nenumită a unei după-amiezi însorite de iarnă, cu păr de aur vechi, la bruna rowena, la tânăra nefa); animale
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
pe care o provoacă asupra autorului tot ceea ce are tangență cu ficțiunea narativă? Există argumente care ne îndreptățesc să credem că așa stau, în parte, lucrurile (mopete însuși mărturisește undeva: "am să scriu în sfârșit un roman lung, cu nenumărate personaje"). Proza bună ajunge întotdeauna la poezie, cum credea Pound, iar tentația prozei devine, dintr-o atare perspectivă, explicabilă. Dar mai e ceva. Dacă "mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său roman", ci alege, de bună voie, să
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Gabriela Adameșteanu ".Singurul nostru înțeles depinde de măsura în care ceilalți sunt dispuși, chiar le place să ne plaseze în povestea lor. Ne convine sau nu, suntem doar personaje în poveștile altora. Altminteri, în singurătatea noastră, nu mai reprezentăm ceea ce ar vrea ei să fim, ci numai niște cantități lipsite de substanță, tăcute și superflue, insignifiante. Ne aflăm la mila altora, a misiunii lor de a inventa continuu pe
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
nu se găsește nici un indiciu al acestor telegrame șexpediate de Eliadeț în arhiva fostului Ministru al Propagandei, povestea e cu atât mai credibilă cu cât..." (p. 389). De mai multe ori autorul nostru capătă calități paranormale, reușind să afle gândurile personajului său principal într-un anumit moment (pp. 257, 373, 378, 358, 444, 585 etc.). în acest domeniu monografia Dnei Alexandra Laignel-Lavastine e mult mai "competentă". "Nu avem nici un indiciu despre reacția imediată a lui Eliade în fața acestui masacru (asasinarea de către
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
odată. Odată și odată mă voi reapuca. Să scriu, să slăbesc 20 de kilograme, să cresc 20 de centimetri, să scad 20 de ani din ultimii o sută, în care am trăit nu viața mea ci viața altor 20 de personaje care mi-au invadat biografia, creierul, memoria. Acum și nenorocitul ăsta de fermoar mă face să pierd timp mă inhibă (îl inhibă), la ce dracu toată vânzoleala asta acrișoară iar lui nici nu-i trece prin minte să tragă perdeaua
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
laturile esențiale ale voievodului a fost structura sa de ctitor tendențios de biserici și mănăstiri, pentru a crea, afirmă Ovidiu Pecican, o infrastructură spirituală ortodoxă ce a constituit matricea culturii ștefaniene. O altă componentă a sa a fost alura de personaj măcar parțial renascentist, occidentalizat în relația cu maimarii Europei (papa, dogele, alți principi creștini). Autorul acordă o atenție sporită scanării culturii din epoca ștefaniană. într-o primă etapă sunt înfățișate influențele biblice aplicate inclusiv în soluțiile militare ale voievodului. Lectura
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
din acel nord îndepărtat, într-atât era de rarefiat și de neliniștitor. Dar, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, printr-un miracol de butaforie, frunzele galbene se desprindeau ușor de pe ramuri și cădeau încet, după leneșe volute, peste personajele piesei. Își trecu mâna prin păr și prinse între degete o frunză pe care o puse pe masă, alături de farfurie. Uitase de prezența gazdelor, vorbele lor îi treceau pe lângă urechi fără să le audă. Simți doar că un singur lucru
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
îl scotea rochia de tafta verde a mamei. Și-o punea în fiecare an când se pregătea de revelion, sărutându-mă, înainte de a pleca, în pătuțul în care mă găsea ghemuit, cu genunchii la gură. Repetam seară de seară, asemeni personajelor de pe orologiile primăriilor germane, reglate de o memorie mecanică, ritualul instalării mele foetale, din care mai păstrez și acum senzația grețos-lăptoasă a cufundării mele amniotice. Liiceanu venea așadar spre mine și pe măsură ce se apropia ochii i se exorbitau, deveneau două
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
Florentina Hojbotă În ultima carte a lui Dumitru Hurubă se face simțită perspectiva autorului de cronici TV, împrumutată indirect personajului central din Natură vie cu scorpion sentimental: Coriolan Broscău decupează parcă scene din realitatea imediată și trece de la una la alta așa cum cel care are telecomanda trece de la un post la altul, preferînd să vadă și să înțeleagă lucrurile ,de
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
uitată de lume, recunoaște că viața lui nu ar putea fi niciodată transpusă într-un roman, spre deosebire de a atîtor altora, care nu duc lipsă de subiecte, ci de timp. Ironia nu e niciodată directă, ci subînțeleasă, ca în acest caz. Personajul nu este captivant în sine, lui neîntîmplîndu-i-se nimic niciodată; nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că are mereu reacții nepotrivite care fac imposibilă continuarea oricărei acțiuni exact în momentul în care începe să se contureze. Captivantă este mai degrabă perspectiva
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
Captivantă este mai degrabă perspectiva lui, pentru că el are și statut de narator. Chiar dacă nu se întîmplă nimic extraordinar (sau poate tocmai din acest motiv), orice mică întîmplare este privită ca fiind de domeniul senzaționalului; totul îl uimește pe naratorul personaj și totul îl amuză, privirea lui este mereu inocentă, deși nu lipsită de luciditate. Ceea ce îl determină să se apuce de scris este întîlnirea cu un fost secretar de partid care urma să îi facă dosarul de primire în PCR
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
cererii de primire în partid fiind deopotrivă de savuros pentru cei care au trăit acele vremuri cît și pentru cei care doar au auzit de ele. Trecerea de la prima la a doua parte este însă destul de bruscă și dezorientează: numele personajului se păstrează, dar pare a nu avea nici o legătură cu primul Coriolan, cu excepția păstrării aceluiași tip de perspectivă, deși se schimbă și aceasta în ultimul capitol, Fotoliul-pat și o fotografie, destul de liric și de optimist, încheind cartea cu o fericită
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
care totul este anapoda, anormalitatea și automatismul (verbal și comportamental) reprezentînd norma. Atît în prima cît și în a doua parte, convenția este respectată, chiar dacă nu și asimilată, soluția pentru care se optează fiind mimarea prostiei, ceea ce îl situează pe personajul lui Hurubă în descendența lui Păcală, simulînd prostia pentru a rîde de cei cu adevărat proști. Nu este nici satiră, nici parodie aici, ci doar consemnare a unor momente și situații absurde cotidiene, la care participi sau doar asiști cu
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
haz provocat de necaz, rîsul este aici o formă a resemnării: cum se spune chiar în deschiderea cărții, de fapt soarta este cea care rîde de noi. Încă o dată, omul se află sub vremuri și, fie ele comuniste sau postdecembriste, personajele sunt aceleași, schimbate doar pe ici, pe colo, dar nu în punctele esențiale. Unele lucruri importante se spun în glumă, iar Dumitru Hurubă o știe foarte bine și construiește întregul roman în jurul acestei ambivalențe. Pe de o parte avem ,natura
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
esențiale. Unele lucruri importante se spun în glumă, iar Dumitru Hurubă o știe foarte bine și construiește întregul roman în jurul acestei ambivalențe. Pe de o parte avem ,natura vie", cu imperfecțiunile și scăderile ei, pe de altă parte - sentimentalismul unui personaj mereu surprins de tot ceea ce este absurd.
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
de fapt). Dar iată că, printr-o premoniție de-a dreptul surprinzătoare, prozatorul îi transformă pe cei trei împricinați din ,eroi naționali" (când ei ar fi trebuit să fie bătuți la fund în piața publică pentru ,joaca" lor nesăbuită) în personaje, ceea ce este mult mai aproape de adevăr. Să nu se creadă că lucrurile din roman sunt egale cu cele din realitate. Nu, ele doar seamănă și mai ales se includ într-un context politic intern și internațional demn de analiza unui
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
filmul" - cam cum suna o emisiune TV de acum doar câțiva ani. Doar că totul este acoperit (aici intervine și câștigă literatura) de o gravă aură suprastatală cu iz de complot, sau de provocare, sau de batjocură, implicate fiind înalte personaje din viața publică, unele recognoscibile, fie prin atitudini, fie prin numele lor străvezii, cum ar fi Latrinian Găunescu, Gilda Tudor, Sander Demollari, Gellu Globescu, ,arămiul" Shalla Sayub și altele. Se constată astfel o ,punere alături" a unei realități evenimențiale și
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
înțelege, iar Marius Tupan demonstrează că materia epică nu trebuie explicată, ci doar prezentată, cu mijloacele minimale ale publicisticii, ale textului destinat să însoțească imaginea (una, totuși, textualizată, desigur). Autorul (deja perimata ,voce auctorială") nu se mai exprimă, își lasă personajele să emită simpatii sau antipatii: yankeii, arabii, chiar și ,marconienii", aflați în colaborare sau în conflict, se divulgă singuri, încât cititorul nu poate deduce atitudinea sa. El scrie în treacăt, de parcă ar teoretiza, că nu acordă credit ,autorului care-și
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
emită simpatii sau antipatii: yankeii, arabii, chiar și ,marconienii", aflați în colaborare sau în conflict, se divulgă singuri, încât cititorul nu poate deduce atitudinea sa. El scrie în treacăt, de parcă ar teoretiza, că nu acordă credit ,autorului care-și plimbă personajele și cititorii în funcție de interesele și capriciile sale" (p. 291). în alt loc consemnează și mai clar și alătură indubitabil profesiunea autorului de cea a ziaristului, apropo de Gilda: , Intrase ea însăși în postura autorului, deși nu depășise vreodată pragul ziaristei
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
sale" (p. 291). în alt loc consemnează și mai clar și alătură indubitabil profesiunea autorului de cea a ziaristului, apropo de Gilda: , Intrase ea însăși în postura autorului, deși nu depășise vreodată pragul ziaristei inspirate și dezinvolte, care își amăgea personajele, în funcție de așteptările cititorilor" (p. 198). în sfârșit, tehnic vorbind, autorul așază până și fantezia în imediata apropiere a realității, contaminând-o pe aceasta, dar lăsându-se în același timp stăpânit de ea. încă o dată, aceste două componente, oarecum antagonice, nu
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
am înțeles de ce iubește femeile, mult mai bine decît de la Mircea Cărtărescu, care, dat fiind că e atît de obsedat de el însuși, s-ar putea descurca foarte bine și fără ele. N-aș fi spus lucrul acesta, dacă printre personajele din celebra sa carte De ce iubim femeile nu s-ar număra și două poete cu care a călătorit el prin Irlanda și dacă nu și-ar avertiza cititorii să nu creadă, Doamne ferește, că experiența sa intimă din acel voiaj ar
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
în ochii săi femeia continuă să fie un mister pe care, oricît s-ar strădui, nu-l poate dezvălui odată pentru totdeauna. Dar să ne întoarcem la scrisorile sale care pot șoca prin accentul pus pe viața intimă a unor personaje celebre din literatura universală, pentru a putea fi privite ca niște ființe vii. Cînd erau publicate în România literară, nu-mi imaginam cum vor arăta aceste scrisori într-o carte. Mă bucuram pur și simplu să revăd număr de număr
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]