4,062 matches
-
cu o sclipire de interes. — De obicei vindea câte un Rembrandt, zice Tarquin. Sau un Stubbs. Ceva de genul ăsta. Genial. Ce‑o fi cu milionarii ăștia, zău? Chiar cu Suze, pe care o ador. Pur și simplu nu le pică fisa. Nu pricep cum e când nu ai nici un sfanț. Am înțeles, zic, sforțându‑mă să zâmbesc. Păi, din păcate, nu prea mi‑a mai rămas nici un Rembrandt. Tot ce am e... un catralion de pantaloni negri. Și niște tricouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Gândirea, Cele trei Crișuri, Ritmuri, Prometeu, Cosânzeana, Drum drept, Gând românesc, Transilvania, Viața Românească, Cuget clar, Năzuința, Patria, la care deține rubrica „Icoane fugareʺ. Debut editorial cu vol. de Poezii (1909). CÂNTEC Vezi, mamă, cine bate? Sunt foi întârziate Ce pică din castan Pe geamuri an de an, Tot pică să ne‐arate Că visuri și palate În van clădim, în van. Vezi, mamă, cine bate? E vântul, altul cine, E vântul călător. Copii trudiți ca tine, N‐ aștepte nici un bine
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Gând românesc, Transilvania, Viața Românească, Cuget clar, Năzuința, Patria, la care deține rubrica „Icoane fugareʺ. Debut editorial cu vol. de Poezii (1909). CÂNTEC Vezi, mamă, cine bate? Sunt foi întârziate Ce pică din castan Pe geamuri an de an, Tot pică să ne‐arate Că visuri și palate În van clădim, în van. Vezi, mamă, cine bate? E vântul, altul cine, E vântul călător. Copii trudiți ca tine, N‐ aștepte nici un bine Venind la pragul lor. Vezi, mamă, cine plânge? ‐ E
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
actori sclavi!); Îl joacă și pe Puck dinn Visul...lui Will (viitoare obsesie a activității sale regizoral/scenografice); dacă lucrurile păreau să meargă perfect și-n continuare, tot În lunile acelui an se petrece un lucru bizar: viitorul mare regizor pică la examenul sindical de ...regie! CÎnd cere lămuriri i se explică: „ați sfidat comisia!”(sfidarea consta În calitatea excepțională a hîrtiei pe care artistul și-a scris lucrarea de examen). Nu mai are voie decît scenografie și actorie; tot e
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
când rămăsese grea cu Mantinela și a doua oară când îl avusese pe Șevrolet, ăla micu. Sări ca arsă. - Ia ieși fa să vii cu mine, să-mi spui acușica, la momentan ceva, țipă spre Mantinela. Că taman de Crăciun pică minunia peste aldele noi! Hai, ce mai stai. Sta-ți-ar piftia unde-mi stă mie acuma gândul și durerili cu care mă procopsiși când să ne bucurăm și noi de porcul asta! Ieși, fa, de să vii cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întrebat la Prefectură, așa de-o curiozitate? Sau mai sus, la ai voștri, la partid, ai întrebat? - Emilian, zău, încerca nevastă-sa să-l liniștească. Nu facem politică aici, așa ne-am înțeles. Ce vină are Sorin, de ți-a picat pă bietul de el, acuma la momentul de tristețe care-o trece?! Ce, s-a ales el de unul singur prefect? N-a fost democrație la votare? Lumea l-a vrut, că d-aia s-a votat liber. Lumea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îi spun doar pe ăștia doi, că i-am citit și eu aproape din scoarță în scoarță. Mai ales Mitrea Cocor, cu care, ca să zic așa, am copilărit la tinerețe și m-am dezvoltat. Dar pe câți alții nu-i picase lui Țonți la spurcare! Părintele Băncilă ridică din umeri: - Și dacă băiatul avea dreptate? Că el judeca probabil nu talentul, care e de la Domnul, ci caracterul omului. Și-i știi și tu pe scriitori... Oricât de mari or fi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Făcuse Seminarul cu Prea Sfințitul Serafiom, de p-atunci, de dinaintea lui Valerian. Prea Sfințitului Valerian, de păstorește acum din voia Domnului, chiar de suntem veri, vede mai altfel situația, când e vorba de politică... Și așa m-a scăpat. Îi picase și maiorului Goncea pe mine. Când Goncea auzea de preoți, parcă turba. Dar am scăpat... Voia lui Dumnezeu! Emilian pufni. - Am auzit că Goncea vă face biserică nouă aici. Așa că... Dădu să mai spună ceva, dar nu mai apucă. Persiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
salte, că-i știa secretul. Nu putea să-l omoare, dar l-a aranjat la canal, apoi la Aiud. Până a pățit-o și Teohari: în martie ’52 l-au alungat din ceceu, cu Luca, cu Pauker. A aflat că picase și Tudorache dintr-o bucată de ziar strecurată de un caraliu mai milos. Era și avântul ăla de după Cehoslovacia, cu discursul lui Ceaușescu care înnebunise mapamondul. Chiar și-a spus că dacă-l reabilitează se înscrie și în partid. „Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fie gelos. N-am nevoie de dragoste și de tăntălăi geloși.“ Era cât pe ce să se îndrăgostească și el de ea. Nu atunci, mult mai târziu, când nu mai venea pe la el decât așa, de o cafea, scurtă. Îi picase la un momentdat și pe profesorul ăla, Tomnea, care fugise mai apoi. Îl căra după ea peste tot. Vroia să-l facă chiar șef la cultură, dar nu putea trece de Burtăncureanu. Se spunea că după ce profesorul fugise, colonelul Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce-au început. Copii, nu vor să înțeleagă că dacă nu le dă Goncea voie să facă vreo mișcare, nici strada n-or să mai poată să traverseze. Nici cuvântul Revoluție n-or să-l mai poată rosti, dacă îi pică generalului pe ei. Se opri nervoasă. Se trase furioasă de sub brațul lui. - Ascultă, Silică! Da tu nu zici că m-am săturat de toate aiureleile și balivernele tale? Sunteți la fel de tâmpiți ca și noi. Tac-tu, când s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu analize, parafe, comisie. Să vă vadă și bolnavii că compătimiți cu ei, adică sunteți de-ai lor. Toată șmechereala asta și p-ormă... Până atunci se-ntoarce și Wintris de la congresul ăla din Tanganica. S-a-ntâmplat că a picat încurcătura pe canicula asta că, altfel, nu e nici o problemă. O simplă formalitate, doar știți. Aulius oftă supus, resemnat. Simțea ceva neclar că-l supără înăuntru, ca un fel de hârjoană de purici, tot sărind dintr-o parte în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu Ardealul, cu România Mare. Îl săltau, îl boțeau bine și p-ormă îl lăsau să cadă în abatere iar. Mai mult nu aveau ce să-i facă, dacă nu înjura partidul și pă Ceaușescu. Așa l-au nenorocit. Îi picase și lu’ Goncea pă el. Vergilică dădea să pară interesat. Dar prea puțin îi păsa de istoria lui Zdrenghea. Asculta încercând să găsească o explicație celor întâmplate mai adineauri la cabinele acelea. Nu reușea să dea de nici un fir cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Wintris ăl bătrân cu hipnotizare lui și la dușmanii ce-i avea chiar lângă el și Dej, de-i afla sau îi bănuia îi trimitea să facă control, cum făcea ei ca să fie sănătoși mereu la partid și când îi pica pă vreo unul de-l bănuia îl aducea pă Wintris ăl bătrân și-l adormea și de avea acela ceva la conștiință spunea totul ca la carte, era știință mare, nu se știau astea la vremea lor, abia după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
niște bani, o ceartè cu șeful ori despèrțirea de iubitè, orice, doar sè sune cât mai convingètor și, în limitele realitèții concrete, comprehensibil, Matei, în condițiile astea, eu nu pot sè-ți garantez cè-ți vei lua carnetul de șoferi, o sè pici orașul! Adunè-te! Vrei sè-ți iei carnetul? Da, desigur! Știi, îi mèrturisesc eu cu aerul cè îi spun o mare tainè, mi-ar fi plècut sè mè fi nèscut șofer de tir, el se amuzè, neîncrezètor, Dar asta nu înseamnè cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lateralè într-o șosea intens circulatè, ce faci? Te prinde noaptea acolo? Nu! Analizezi situația și calculezi momentul precis în care, în perfectè siguranțè, te strecori în trafic! Uneori, măi și forțezi! Asta e viața! Nu aștepți că totul sè-ți pice din cer! Mai și întinzi mâna! Apuci cu toatè forță! Bèrbètește! Șoferul timorat e mai periculos pentru trafic, îmi explicè el, decat vitezomanul convins! Un filosof al vieții și al traficului rutier acest instructor, ce mai! Am cunoscut-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o baltă de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când vieața-i un basmu pustiu și urât. Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune, Gîndirile-mi rele sugrum cele bune... Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să, văd cerul negru că lumile-și cerne Ca prăzi trecătoare a morții eterne... Ș-atunci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare, și să trăim ca frați! Sfărmați statuea goală a Venerei antice, Ardeți acele pânze cu corpuri de ninsori; Ele stârnesc în suflet ideea neferice A perfecției umane și ele fac să pice În ghiarele uzurei copile din popor! Sfărmați tot ce ațâță inima lor bolnavă, Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svîrliți statui de tirani în foc, să, curgă lavă, Să spele de pe pietre până și urma sclavă Celor ce le urmează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bucurii. Tablou de noiembrie Este noiembrie și vremea s-a răcit, toamna a tras cortina peste soare, copacii se dezgolesc, iarba s-a tocit, ici, colo, se mai vede câte-o floare. Natura e statică. Doar vântul bate și ploaia pică sacadat, pe geamuri. De-asemeni, câinii, ce latră pe la sate, sau câte-o cioară croncănind pe ramuri. Se-ntunecă devreme, stele nu mai sunt, nici luna; parcă așa li s-au cerut. Doar norii cenușii se mai războiesc crunt; iar
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
părere așa de proastă despre propria persoană. —Bănuiesc care e problema, continuă ea. Nu reușesc să trec de cele cinci stadii despre care v-am spus și vouă, așadar nu pot să mă vindec. Nu sunt furioasă, nu-i port pică, pentru că îmi spun neîncetat că merit ceea ce mi se întâmplă. Cred că e numai vina mea. Fac prea multe compromisuri. Sunt oricând gata să mă schimb pentru oricine. Uneori, după o întâlnire, stau ore întregi și mă gândesc ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vă mirați dacă-l veți vedea pe Iisus venind cu mașina sau că suntem hermafrodiți... Dorința noastră este să aducem Dunărea la noi și acum ne străduim să o suspendăm pentru a nu mai întâmpina dificultăți cu pescuitul. Peștele ar pica direct în plase, ademenit de mirosurile multiple ale orașului de transpirație, de urină sau de mucegai din subsolurile blocurilor, de fecale de câini de casă, de gaze de eșapament de la autobuzele de pe vremea Revoluției din Octombrie 1917, de spray-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Când se găsesc așa... ușor?! Ciocănitoarea Pasărea simbolizează, Deslușindu-i înțelesul, Ori femeia ce stresează, Ori cea ce alungă stresul. Rol alternativ Gura rea a lumii spune Că actrița e-o minune Nu pe scenă, în alt rol, Cu... sutien picând la sol.
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
simțeam teribil de rușinat după ce încurcam chipurile oamenilor în minte și salutam pe cineva pe care nici măcar nu-l cunoșteam. Am ajuns, într-un târziu, acasă. Intrând în apartament, un frig îmi intrase în oase și nu înțelegeam de ce. Am picat ca mort în patul mare și pufos după ce am mai îmbucat câte ceva. Eram din nou în acea peșteră de care mă temeam atât de mult. Era lumină, dar nici acum nu vedeam sursa ei. Bătrânul era în picioare și stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să permiți folosirea arsenalului de asalt urban, îți trebuie câte un cod, cred că va trece multă vreme până când vă veți confrunta cu o problemă serioasă. Îmi venea să-l pup! Și totuși, mormanul ăla de fiare care tocmai a picat în curtea interioară, de ce a putut zbura, dacă virusul tău e așa de eficient? Sau trupele pe care tocmai le-am făcut terci cu câmpul de mine? Simplu. A fost un elicopter vechi. Avea cel puțin treizeci de ani vechime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de transport. Găsiră posibilele trasee ale trenulețului și își dădură seama că face legătura între toate locațiile CercG din lume. Îl setară pentru postul trei și se urcară. Acesta porni încet, dar în curând prinse viteză și avură senzația că picau în gol. Experimentară de-a lungul călătoriei niște forțe gravitaționale care îi făcu să mulțumească divinității că nu mâncaseră nimic recent. Ajunseră la destinație mai curând decât ar fi crezut. Nici nu apucară să se plictisească cum trebuie. Convoiul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]