3,457 matches
-
de Mexic mai târziu, prin Achiziția Gadsden din 1853, pentru care Statele Unite au plătit încă 10 milioane de dolari. Tratatul a fost semnat de Nicholas Trist în numele Statelor Unite și de Luis G. Cuevas, Bernardo Couto și Miguel Atristain în calitate de reprezentanți plenipotențiari ai Mexicului în ziua de 2 februarie 1848, la altarul principal al vechii Basilici Guadalupe de la Villa Hidalgo (localitate aflată azi în interiorul orașului Ciudad de Mexico) în timp ce trupele americane sub comanda generalului Winfield Scott ocupau capitala mexicană. Versiunea tratatului ratificată
Tratatul de la Guadalupe Hidalgo () [Corola-website/Science/318287_a_319616]
-
cosmonautul I.P. Volc, prim-vicepreședinte al Federației de Comsonautică din Rusia; Ș.A. Amonașvili, academician al AȘ din Rusia. La adresa conferinței au sosit cuvinte de salut din partea lui Filip Keo, director al Biroului UNESCO de la Moscova; A.M. Kadakin, ambasador extraordinar și plenipotențiar în Republica India; E.M. Primakov, academician, deputat în Duma de Stat a FR, Președinte al Camerei de Comerț și Industrie a RF; M.S. Gorbaciov, președinte al Fondului "Gorbaciov"; V.M. Ploskih, vicepreședinte al Academiei Naționale de Științe a Republicii Kârgâzstan; V.I.
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
În timpul minoratului regelui Mihai I al României (1927-1930), a îndeplinit funcția de secretar general al Regenței, revenind apoi la cariera diplomatică pe postul de consilier al Legației Române din Viena (1931-1934). În 1934 a fost promovat la rangul de ministru plenipotențiar, fiind numit pe rând ca șef al Legațiilor Române din Helsinki (1934-1936), Budapesta (1936-1939), Roma (1939-1940), Berna (1940-1941) și Berlin (1941-1943). În 1943 a demisionat din cauza dezacordului cu politica promovată de Ion Antonescu (conducătorul statului român) și s-a refugiat
Raoul Bossy () [Corola-website/Science/319045_a_320374]
-
din Cluj (1934). De asemenea, a deținut pentru scurtă vreme înalte funcții administrative: secretar general la Ministerul de Justiție (1930) și rezident regal al ținutului Dunărea de Jos (13 august 1938-1 februarie 1939). În calitate de diplomat, a îndeplinit funcțiile de ministru plenipotențiar al României la Varșovia (1931-1935); ministru plenipotențiar (1936-1938) și ambasador la Belgrad (1939); ministru plenipotențiar la Lisabona (în anii regimului antonescian). A fost membru al mai multor instituții științifice și academice: Academia Diplomatică Internațională (1929), Academia de științe din Polonia
Victor Cădere () [Corola-website/Science/319047_a_320376]
-
pentru scurtă vreme înalte funcții administrative: secretar general la Ministerul de Justiție (1930) și rezident regal al ținutului Dunărea de Jos (13 august 1938-1 februarie 1939). În calitate de diplomat, a îndeplinit funcțiile de ministru plenipotențiar al României la Varșovia (1931-1935); ministru plenipotențiar (1936-1938) și ambasador la Belgrad (1939); ministru plenipotențiar la Lisabona (în anii regimului antonescian). A fost membru al mai multor instituții științifice și academice: Academia Diplomatică Internațională (1929), Academia de științe din Polonia (1935), Societatea Academică de Geografie (1967), Societatea
Victor Cădere () [Corola-website/Science/319047_a_320376]
-
la Ministerul de Justiție (1930) și rezident regal al ținutului Dunărea de Jos (13 august 1938-1 februarie 1939). În calitate de diplomat, a îndeplinit funcțiile de ministru plenipotențiar al României la Varșovia (1931-1935); ministru plenipotențiar (1936-1938) și ambasador la Belgrad (1939); ministru plenipotențiar la Lisabona (în anii regimului antonescian). A fost membru al mai multor instituții științifice și academice: Academia Diplomatică Internațională (1929), Academia de științe din Polonia (1935), Societatea Academică de Geografie (1967), Societatea Portugheză de Geografie (1967), membru corespondent al Academiei
Victor Cădere () [Corola-website/Science/319047_a_320376]
-
a zeci de studii și lucrări de drept internațional, conferențiind la numeroase universități din toată lumea. Sub regimul comunist, a fost arestat la 7 octombrie 1952 și acuzat de spionaj și legături cu străinătatea pentru că a fost, în timpul guvernării antonesciene, ministru plenipotențiar la Lisabona. Încarcerat la Jilava și, apoi, la Sighet, abia în 1956 a fost judecat și condamnat la 5 ani de închisoare de către un tribunal militar, fiind eliberat la 20 septembrie 1956. Permițându-i-se să plece din România, a
Victor Cădere () [Corola-website/Science/319047_a_320376]
-
protocol nu a fost niciodată ratificat de către România. Cu toate acestea, la data de 25 noiembrie 1948, reprezentanții ministerelor de externe din cele două țări (Nikolai P. Șutov, prim-secretar la Ambasada U.R.S.S. din București și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar) au semnat chiar la fața locului, la bordul unei șalupe sovietice, un proces-verbal prin care s-a stabilit frontiera româno-sovietică pe canalul Musura, aflat la vest de Ostrovul Limba și de Brațul Chilia. Necunoascând aceste documente, păstrate mult timp secrete
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
grația lui Dumnezeu și moștenitoare de drept a Danemarcei". A deținut titlul de regină a Danemarcei numai o scurtă perioadă în 1375. În Norvegia era cunoscută drept regină (regină consort, apoi regina-mamă) și regentă. În Suedia era regina-mamă și domnitor plenipotențiar. Când s-a căsătorit cu Haakon în 1363, el a fost co-rege al Suediei. Margareta s-a născut la Castelul Vordingborg ca fiică a regelui Valdemar al IV-lea al Danemarcei și a soției acestuia, Helvig de Sønderjylland. La vârsta
Margareta I a Danemarcei () [Corola-website/Science/319114_a_320443]
-
1899 și 1905 a fost reprezentantul României la Belgrad, între 1905 și 1911 la Haga, între 1911 și 1916 la Viena și între 1921 și 1924 la Tokio. În perioada 1911 - 1916 a îndeplinit sarcinile de Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar la Viena, fiind ultimul reprezentant diplomatic al României în capitala Imperiului Austro-Ungar înainte de dezmembrarea acestuia în state naționale. Edgar Mavrocordat a fost diplomatul român care în cadrul unei audiențe speciale solicitate Ministerului de Externe Austro-Ungar, în seara zilei de 27 august
Edgar Mavrocordat () [Corola-website/Science/319170_a_320499]
-
1992. Între 2003 și 2008 a fost ambasadorul României în Regatul Belgiei, iar între 2008 și 2015 a fost ambasadorul României în Regatul Unit al Mării Britanii și Irlandei de Nord. Începând cu 4 august 2015, este Ambasador extraordinar și plenipotențiar, Reprezentant Permanent al României la Organizația Națiunilor Unite în New York. Este căsătorit cu Daniela Jinga și are o fiică, Ioana Daria Jinga. A terminat liceul Dinicu Golescu din Câmpulung, județul Argeș (1976-1980), ca șef de promoție, după care a urmat
Ion Jinga () [Corola-website/Science/315246_a_316575]
-
Uniunea Europeană în Ministerul Afacerilor Externe și membru al Delegației României la Convenția privind Viitorul Europei (care a pregătit proiectul Tratatului Constituțional al UE, transformat apoi în Tratatul de la Lisabona). La 9 aprilie 2003 a fost trimis ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Regatul Belgiei, iar din 7 martie 2008 este ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Regatul Unit al Mării Britanii și Irlandei de Nord. La data de 4 august 2015, Ion Jinga este numit Ambasador extraordinar și
Ion Jinga () [Corola-website/Science/315246_a_316575]
-
care a pregătit proiectul Tratatului Constituțional al UE, transformat apoi în Tratatul de la Lisabona). La 9 aprilie 2003 a fost trimis ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Regatul Belgiei, iar din 7 martie 2008 este ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Regatul Unit al Mării Britanii și Irlandei de Nord. La data de 4 august 2015, Ion Jinga este numit Ambasador extraordinar și plenipotențiar, Reprezentant Permanent al României la Organizația Națiunilor Unite în New York, iar la data de
Ion Jinga () [Corola-website/Science/315246_a_316575]
-
al României în Regatul Belgiei, iar din 7 martie 2008 este ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Regatul Unit al Mării Britanii și Irlandei de Nord. La data de 4 august 2015, Ion Jinga este numit Ambasador extraordinar și plenipotențiar, Reprezentant Permanent al României la Organizația Națiunilor Unite în New York, iar la data de 13 august, 2015, acesta își prezintă scrisorile de acreditare Secretarului General al ONU. La finalul mandatului său de ambasador al României în Regatul Unit al Mării
Ion Jinga () [Corola-website/Science/315246_a_316575]
-
comunității locale. Cum acesta nu avea posibilitatea să se ocupe cu întreținerea moșiei, a vândut moșia și conacul către fratele său mai mare, Constantin. După moartea acestuia din urmă, moșia a fost moștenită de fiul său, Gheorghe Rosetti-Solescu, fost ministru plenipotențiar al României la Sankt Petersburg timp de 40 de ani, apoi de fiul său, Theodor Gh. Rosetti. În timpul Răscoalei din 1907 proprietatea boierească nu a avut de suferit, Gheorghe Rosetti amplasând pe poarta conacului o placă prin care amintea țăranilor
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
protocol nu a fost niciodată ratificat de către România. Cu toate acestea, la data de 25 noiembrie 1948, reprezentanții ministerelor de externe din cele două țări (Nikolai P. Șutov, prim-secretar la Ambasada U.R.S.S. din București și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar) au semnat chiar la fața locului, la bordul unei șalupe sovietice, un proces-verbal prin care s-a stabilit frontiera româno-sovietică pe canalul Musura, aflat la vest de Ostrovul Limba și de Brațul Chilia. Aceste documente au fost păstrate mult timp
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
protocol nu a fost niciodată ratificat de către România. Cu toate acestea, la data de 25 noiembrie 1948, reprezentanții ministerelor de externe din cele două țări (Nikolai P. Șutov, prim-secretar la Ambasada U.R.S.S. din București și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar) au semnat chiar la fața locului, la bordul unei șalupe sovietice, un proces-verbal prin care s-a stabilit frontiera româno-sovietică pe canalul și prin golful Musura. Aceste documente au fost păstrate mult timp secrete astfel că în martie 1949, căpitanul-comandor
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
și au trimis reprezentanți, dar împăratul a refuzat acest lucru până când a fost asigurat că tratatele preliminarii nu sunt obligatorii. Astfel, în februarie au sosit și reprezentanții imperiali. Cum Filip nu era încă recunoscut ca rege, Spania nu a trimis plenipotențiari la început, dar ducele de Savoia a trimis unul, și Portugalia a fost și ea reprezentată. Una din primele chestiuni discutate a fost natura garanțiilor ce vor fi date de Franța și Spania că coroanele lor vor rămâne separate, și
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
conflict. Doar Regatul Greciei a oferit ceva ajutor prin acțiunile militare din vestul Anatoliei. Acțiunile militare ale Greciei nu au fost însă suficiente pentru a-i determina pe turci să slăbească presiunea exercitată asupra armenilor. Pe 11 octombrie, un trimis plenipotențiar sovietic, Boris Legran, a sosit la Erevan cu un document al unui viitor tratat sovieto-armean. Înțelegerea semnată pe 24 octombrie, a fost semnat o înțelegere care asigura sprijinul sovieticilor în lupta armenilor cu turcii. Această înțelegere asigura practic securitatea Karsului
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
d. 27 iulie 1959, Jilava) a fost un diplomat, publicist, analist politic și asistent apropiat al lui Tomáš Masaryk și Ionel I.C. Brătianu. a făcut parte din corpul diplomatic al Ministerului Regal al Afacerilor Străine din București la rangul miniștrilor plenipotențiari clasa I în funcție, alături de Victor Cădere, Vasile Grigorcea, Raoul Bossy, Ion Christu, Gh. Davidescu sau Frederic C. Nanu, care au activat sub conducerea lui Take Ionescu, I. G. Duca, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu sau Mihai Antonescu. Vasile Stoica a
Vasile Stoica () [Corola-website/Science/320967_a_322296]
-
ca ofițer de legătură între delegațiile engleză și americană, la Conferința de Pace de la Paris, la propunerea lui Ion I.C. Brătianu. Începând din 16 iulie 1921 intră în Ministerul Afacerilor Străine din București, unde devine, în perioada 1930 - 1936, ministru plenipotențiar la Tirana și Sofia. În perioada 1937 - 1939 a fost ambasador în Țările Baltice. În perioada 1939 - 1945 a fost secretar general al Ministerului Afacerilor Externe, iar în 1946, dr. Petru Groza îl trimite la Conferința de Pace de la Paris
Vasile Stoica () [Corola-website/Science/320967_a_322296]
-
din ianuarie 2008. Înainte de a ocupa postul de ambasador al României în Statele Unite ale Americii a fost secretar de stat pentru afaceri europene în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, începând din iulie 2006. În perioada 2002 - 2006, a fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Germania. Adrian Vieriță face parte din corpul diplomatic al României de la 1 martie 1991. A deținut diverse funcții de conducere în cadrul MAE, printre care: șef de cabinet al secretarului de stat coordonator al relațiilor bilaterale cu țările
Adrian Cosmin Vierița () [Corola-website/Science/317411_a_318740]
-
Conferința de la Londra, ale cărei documente finale au fost semnate pe 7 mai 1832 de ambasadorii plenipotențiari ai Regatului Unit, Regatului Franței și Imperiului Rus, a stabilit condițiile pentru acordarea independenței Greciei, încetarea stării de conflict dintre Grecia și Imperiul Otoman și acceptarea pe tronul noului stat independent a principelui bavarez Otto von Wittelsbach. Prevederile acestei conferințe
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
și Administrative din București, fiind angajată în serviciul diplomatic al Republicii Moldova. Din 1997 până în 2001, a fost șef adjunct al Departamentului pentru securitate europeană și afaceri politico-militare al Ministerului Afacerilor Externe. În perioada guvernării comuniste, a fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Austria (2002 - 2006), totodată și Reprezentant Permanent pe lângă OSCE și alte organizații internaționale cu sediul la Viena. În perioada 2006 - 2009 Natalia Gherman a fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Regatul Suediei, și prin cumul
Natalia Gherman () [Corola-website/Science/324481_a_325810]
-
perioada guvernării comuniste, a fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Austria (2002 - 2006), totodată și Reprezentant Permanent pe lângă OSCE și alte organizații internaționale cu sediul la Viena. În perioada 2006 - 2009 Natalia Gherman a fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Regatul Suediei, și prin cumul în Regatul Norvegiei și Republica Finlanda, cu reședinta la Stockholm. Între 2009 - 2013 a fost viceministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene a Republicii Moldova. La 31 mai 2013 a fost numită în
Natalia Gherman () [Corola-website/Science/324481_a_325810]