KorAP: Find »[drukola/base=plictisi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 ...204 >

5,084 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

a unei alte metode fu respinsă, și Felix trebui să-i dicteze, privind cartea pe deasupra umărului lui, în vreme ce el scria atent traducerea, făcând să i se repete câte o vorbă. După o jumătate de oră, Titi declară că s-a plictisit și că-l doare capul și nici măcar nu arăta dorința de a urma numaidecât a doua zi, spunând pur și simplu: - Să lăsăm pe altă dată. Felix se ridică să plece, și atunci își aduse aminte de romanul lui Stendhal

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
parte și-ntr-alta. Insatisfacție în copilăria joasă, sau amintire prea profundă a acestei copilării? Felix nu-și putea explica. Pentru Aglae și ceilalți, purtarea lui Titi părea foarte firească, și însăși Aglae își îndemna fiul, cîteodată: - Dacă te-ai plictisit, du-te și te leagănă! Într-altă zi, Felix găsi pe Titi așezat pe o bancă, cu o mână în dreptul inimii și aplecat cu bustul peste pântece, ca și când ar fi fost chinuit de o mare durere lăuntrică. Fața îi era

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-l scutura întorcîndu-l în toate chipurile, ca pe un copil, spre râsul de plăcere al aceluia. Altă dată Otilia fu nemulțumită de gospodăria Marinei și, punîndu-și un șorț înainte, se așeză serios pe treabă, cerând concursul lui Felix. Dar se plictisi curând. Din ușă văzuse strălucirea ierbii grase din fundul grădinii și avu o dorință. - Vai, Felix, parcă e la țară! Aș vrea să merg cu picioarele goale prin iarbă! Și numaidecât aruncîndu-și pantofii din picioare și trăgîndu-și jos ciorapii, pe

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
bogat, observă fără nici o intenție ironică Felix. - O, nu pentru, asta, protestă Otilia, însă e adevărat cănumai un bogat ca el poate să fie generos și gata de-a face unei femei orice capricii. Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată. - Va să zică, cugetă tare Felix, ca să fiu iubit, va trebui neapărat să devin bogat? - Poate că da, însă nu-i de ajuns. Papa, să știi, e foartebogat, și-l iubesc mult, însă nu poate să facă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ești încă major. Și-apoi... tu ai o carieră grea de făcut, trebuie să fii liber, mâine am să-ți fiu o piedică. - Niciodată. - Nu e bine ca cei doi soți să aibă aceeași vârstă, urmăOtilia foarte serioasă, bărbații se plictisesc repede. - Otilia, tu nu mă iubești. - Ba da, ba da, Felix. Tocmai fiindcă te iubesc. Am visat pentru tine glorie, avere, îți căutam cu gândul mai târziu o fată drăguță, blândă. Nu m-am gândit că mă vei iubi pe

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
și dependințe și că bătrânii își împărțiră banii băieților, care fură văzuți făcând un lux nebun. Câteva săptămâni, Titi putu înșela vigilența Aglaei, șezând ziua aproape toată la soția lui și dormind noaptea acasă. În cele din urmă, Ana se plictisi și-i notifică iritată că ea nu-nțelege să se ascundă de ochii lumii. Sohațchi belletristul se oferi să destăinuie el chestia Aglaei, dar Titi se-nspăimîntă. Făgădui că va vorbi el. N-avu totuși curajul să procedeze direct și, deși

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Nu voi în ruptul capului să plece înainte de sfârșit, deși era vânăt la față de frig. Ana îl lăsă și plecă, dar sosi acasă mai târziu decât el. Titi picta, se legăna lângă sobă, ședea nemișcat pe marginea patului, când era plictisit, și refuza orice abatere de la acest program, ascunzând prin posomorâre și încăpățînare antipatia față de spiritul independent al Anei, față de care încetase chiar de la început de a mai arăta tulburări erotice. Criza lui Titi fusese scurtă și se prefăcuse într-o

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
lui Stănică. Simion se dezbrăcă și se urcă în pat, unde șezu și ziua, și noaptea, observîndu-se cu anxietate. Nu mai mânca, nu mai broda și era ros de melancolii. El, atât de tăcut înainte, vorbea Aglaei, până ce aceasta se plictisea, mărturisindu-i că se simte pe moarte, spionînd-o îngrijorat dacă avea să-l țină minte multă vreme, dîndu-i dispozițiuni testamentare. Simion pusese ochii pe Felix și îi dezvolta lui cu mai multă încredere temele lui patetice: - Mă duc, îi zicea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
față, Stănică găsi prudent să deplaseze chestiunea. - Așa-s femeile, dragă, nu trebuie să te ambalezi. Uite,Olimpia mea: o stimez, am adorat-o (are, îți spun aici între patru ochi, un corp superb, calități de curtezană excepționale), dar mă plictisește. Îmi taie aripile inițiativei. Mie mi-ar trebui o femeie de lume, consumată, inteligentă. Atunci intră pe ușă o domnișoară sprintenă, foarte elegantă, cu o mare blană în jurul gâtului. - Hei, Georgeta, sări Stănică, bine te-am găsit! Ce mai faci

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
colegele mele, dar prea puțin pentru aspirațiile mele. În toate eu vreau absolutul. Prefer să rămân o protejată, fiindcă, îți mărturisesc, îmi place luxul. Acesta-i și motivul dezorientării mele. Oh, am și eu mica mea dramă. Dar poate te plictisesc. - Nu, nu, zise Felix, sinceritatea dumitale mă face să testimez și să te iubesc. Aceste vorbe stângace măguliră mult pe Georgeta, care strânse obrajii lui Felix în palmele ei de o netezime ce înfioră pe tânăr. - Ești drăguț de tot

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
cu o alintare în glas, care făceași mai simpatică fața ei rotundă, de porțelan, ce copil ești! Dar nu trebuie să plîngi! Poate și ea te iubește. Așa suntem noi, femeile, capricioase, bizare. Eu o înțeleg foarte bine. S-a plictisit de atâtea mizerii, n-a voit să-ți tulbure viitorul. Și eu dacă aș fi în locul ei aș fi făcut la fel. Te-aș fi cruțat. Ești așa de tînăr! De ce să vezi toate lucrurile în negru? Deși nu plânsese

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ochi, încruntat. - Că doar n-o să-l țin aici, unde sunt copii! Păcatele lui, elși le cunoaște. Felix se căi că venise. Se auziră de afară pași, și un bărbat cu barbișon, înalt, grav intră înăuntru, călăuzit de Marina. Era plictisit, cu privirea fără interes, profesională, vădit contrariat că fusese sculat din somn. - Unde e pacientul? întrebă el. Aglae îl duse în dormitor, urmată de Stănică. Acesta făcu semn cu ochiul lui Felix, să intre și el. Marina închise convoiul, așezîndu-se

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Stănică pe Olimpia. - Acasă, unde să mă duc? Până când am să stau pecapul altora? - Tocmai acum, când e tată-tău bolnav? N-ai auzit că trebuie supravegheat? - Are cine să-l supravegheze, n-avea grijă. E Aurica, eTiti. M-am plictisit să tot fiu pe drumuri. De altfel, și dumneata să faci bine să mai stai pe acasă. Eu sunt femeie măritată, sau ce sunt? - Dragă Olimpia, se încercă Stănică să-și împace nevasta,care privea în sus, marțial din cauza fălcilor

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
într-adevăr, atâta vreme cât îl stapînea sentimentul. Din păcate, sufletul lui era labil și cuprins de o dorință vie de schimbare și avuție. Pe Olimpia o înconjura cu cele mai mari atenții. Îi dedica o dragoste eternă, pentru ca apoi să se plictisească și să viseze o altă femeie, mai isteață, înduioșîndu-se totuși asupra sorții Olimpiei, după eventual un divorț, și făgăduindu-și de-a face o despărțire de o noblețe nemaipomenită, așa încît "întîia lui mare dragoste" să nu sufere nimic, și

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
E la mijloc nebuna aia de Otilia, nu cred eu că moșu ares-o lase așa, pe drumuri. - Dar eu ce fac? zise cu aer jignit Stănică. Eu observ, trag ițele. - Mai bine ți-ai vedea de afacerile tale. M-am plictisit săatîrn de ușa altuia. Stănică și Olimpia ajunseră și intraseră în casa lor, și Olimpia își aruncase blana de vulpe pe marginea unui scaun și se dezbrăca, obosită. Dormitorul arăta un interior improvizat și neglijat, de oameni care nu fac

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
pleci. Te-am deranjat. Cobor îndată. - Trebuie numaidecât să plec, sunt așteptat, zise desperat Felix. - Așa? se miră, politicos, generalul. Știi, adăugă el,domnișoara Georgeta e o fată excelentă, merită prietenia noastră. Faci bine că vii s-o vezi. Se plictisește. Noi, bătrânii, pricepi, venim din amor propriu, ca să fim văzuți de alții. Numai dumneavoastră, tinerii, aveți arta de a le distra. Deși bătrânul nu punea nici o maliție în vorbele sale, Felix ar fi intrat bucuros în pământ. - Vino, dragă domnișoară

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Felix simțea, mai mult decât nevoia fiziologică și psihologică de a avea femei și de a le iubi, necesitatea de a discuta despre femei, de a-și găsi un punct de vedere metafizic, în care șă-și ordoneze viața sentimentală. Îl plictiseau eternele G. Călinescu apostrofe și insinuări triviale ale colegilor: "Te-am văzut cu o damă bine", "Ai dat o lovitură", "Faci ceva?", " Sper că nu e numai platonic!" Bântuit de astfel de gânduri, mergea încet de-a lungul Cheiului Dâmboviței

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
are absolut nici un talent. Să nu te superi că-ți spun, dar toți recunoaștem inteligența dumitale, toți te laudă. Față de dumneata, Titi e ca un gândac puturos lângă un cal de rasă. Indignarea metaforică nu încîntă pe Felix, care era plictisit de a se ocupa de probleme cu totul străine de conștiința lui. Stănică urmă relațiunea: - Și cum îți zisei: soacră-mea strânge bani. Mi se pare mie că vrea să cumpere o casă pentru Titi, să-l instaleze cu nevasta

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
stare de statornicie și devotament, așa încît, trădat de Otilia, să aibă amara satisfacție de a fi mai presus de ea. Stănică vestise, solemn, că, grație protecțiilor, va fi numit spre toamnă în magistratură, deocamdată pe undeva prin provincie. Se plictisise, zicea, de incertitudini și mizerii și voia să scape de familie. În provincie avea să-și facă o mică gospodărie, avea să se bucure de liniște. După el, marile cariere începuseră totdeauna în mediu provincial. Acolo, concurența e mai mică

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
aș da două deodată. Tu știi cât câștigă un doctor mare? Colosal! Și ce face? Te-ascultă nițel ici, nițel colo, și-ți ia banii. Pe urmă, cinstea. Madam doctor Sima, profesor doctor Sima. Înalți nivelul familiei, că m-am plictisit tot de moșieri și de directori de fabrici. Să dăm, ceara mă-si, un Eminescu. E tocmai ce-ți trebuie ție, un doctor. - Pe nevăzute nu pot să mă pronunț! zise cu comicăgravitate Lili. - Știi că-mi placi! Păi când

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
alea. Dacă face casă, lasă-l s-o facă. Casa n-o fură nimeni. Să nu facă testament pentru nebuna, de asta mă tem. Încolo, treaba lui. Otilia fu foarte necăjită când află intențiile lui moș Costache. Pe ea o plictiseau toate preocupările de a i se face o zestre, de a i se da o situație legală. I se păreau burgheze, umilitoare. Nu trăise niciodată în mizerie și nu se temea de ea. Un instinct feminin îi spunea că interesul

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Lili spre Titi și să sfărâme convorbirea dintre Felix și fată. Întâi ordonă lui Titi să facă fetei un portret frumos, așa cum știe el. Lili se supuse din politețe și se lăsă așezată în semiprofil, așa cum dorea Titi. Dar se plictisi numaidecât și întoarse capul mereu, la orice cuvânt al lui Felix, încît Titi șterse de câteva ori schița cu guma, până ce, vânăt la față de ciudă, o rupse bucățele și o aruncă jos. Lili privi foarte curioasă pe Titi și comise

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
am pierdut-o. Baremde aș trage vreun folos de unde știu eu. Acum toți suntem la ordinele mamei-soacre, ea e cloșca cu pui. Nici nu mai joc. Aurica se văietă: - Vai, dar de ce nu mai jucăm, ce vrei să facem? Ne plictisim să tot păzim atâta. Stănică schiță cu buzele mai mult decât pronunță: - Îți păzești zestrea ta, fetițo. Mama-soacră ne umple debani, dacă... mă-nțelegi. Aglae îi făcu semn cu mâna să fie prudent, în vreme ce Stănică strâmba din nas, cu înțelesul

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
fost tăcut, secret cu rudele, de nu știe nimeni cum stau lucrurile lui. Aurica: Frumusețea nu e totul, sunt femei urâte care plac bărbaților, e și luxul, însă pentru asta trebuie să ai bani. Titi: Nu mai joc, m-am plictisit, mă duc mai bine să mă legăn. Aglae: Olimpia, și tu, Aurica, să fiți cu ochii în patru, să nu ia cineva vreo hârtie, vreun lucru, nici un cap de ață, aici eu răspund, ca unica rudă mai de aproape. Vasiliad

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
te-aidat și tu pe brazdă și pășești către cele bune. Te-aștept la spovedanie și la sfânta împărtășanie. Părintele tutuia pe toți, socotindu-i "fii duhovnicești", iar cu cei mai intimi își îngăduia porecla "porc de cîine". Moș Țuică întrebă, plictisit de așteptare, pe Otilia: - Ascultă, găinușa taichii, n-ai cumva niște țuiculiță, cănu ș'ce mă ține-n gât, de azi de dimineață? Și, ca să confirme suferința, bătrânul emise o tuse pe două note, făcând unison. - Moș Costache, zise Stănică

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]