4,015 matches
-
a venit și un grup de elevi din partea Iașului, dar puțin mai târziu au lansat ideea asta cu reeducarea. Acolo se formase un atelier de țesătorie manuală și mulți dintre elevi lucrau acolo... Era și avantajul că le dădea o porție suplimentară de mâncare, un pic de mămăligă și nu știu mai ce... Bucătari eram toți elevi de-ai noștri, da’ acolo se făcea mâncare bună... Și mai era acolo și un atelier de tâmplărie, mai micuț... Eu am lucrat la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trebuiau să o primească și să o dea la fiecare. De pe hol eram serviți de deținuți de drept comun, că exista o grupă care pregătea mâncarea, care spăla, care curăța și făcea serviciile de afară, inclusiv adusul hârdăului și turnatul porției de mâncare În gamelă. Și fiecare gardian avea metoda lui, sadismul lui, și Încercau câte ceva numa’ ca să facă rău... Se distrau, de fapt. Și unul din gardieni, atunci când venea mâncarea și se băga gamela... avea obiceiul să Împingă gamela pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mâncarea era fierbinte... Dacă o luai atunci când o Împingea, ca să nu te frigi, o scăpai și se ducea pe jos. Și el se distra... Vă amintiți numele acestui gardian? Nu... Dar asta era distracția lui. Și celor care rămâneau fără porții nu li se dădeau altele. Ăsta era „norocul” lor... Și, odată, eu eram de servici Împreună cu Încă un coleg din celulă, din Piatra-Neamț, Cozma. Și când gardianul a Început să Împingă gamelele, după prima sau a doua am pus o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prima sau a doua am pus o gamelă și l-am blocat și, În loc să se verse gamela În cameră, s-a vărsat pe cizmele lui. A Început să țipe de acolo! Și i-am spus: „Până când nu-mi dai și porțiile care s-au vărsat, nu primim mâncarea”. A Închis vizeta, s-a făcut liniște... Care a fost reacția colegilor de celulă? Nu eram singurul. Erau anumite situații când deținuții se revoltau pentru că nu aveai ce să faci. Eu Însă am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dezbrăcați așa... Cum era mâncarea? La Aiud, când venea mâncarea, aveam niște castroane groase de șamot, din pământ, și dacă nu beai ciorba aia repede o sugea ca vata... La Sibiu ne dădea mălai, turtoi... și atât era de mare porția, cât două cutii de chibrite una peste alta. La mămăligă era un pic mai mare porția... Pâinea era pătrată, de-aia În tavă..., și era tăiată În felii subțiri de cinci milimetri... O feliuță de pâine, atâta era... Și după
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din pământ, și dacă nu beai ciorba aia repede o sugea ca vata... La Sibiu ne dădea mălai, turtoi... și atât era de mare porția, cât două cutii de chibrite una peste alta. La mămăligă era un pic mai mare porția... Pâinea era pătrată, de-aia În tavă..., și era tăiată În felii subțiri de cinci milimetri... O feliuță de pâine, atâta era... Și după eliberare ați venit acasă? Am scăpat și am venit acasă. Și În ajunul lu’ Anu’ Nou
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spre casă. Mă gândeam ce-oi găsi acasă? Dom’le, parcă tot Îmi venea să Întârzii momentul Întâlnirii cu familia. Tot tergiversam, Încetineam pasul..., da’ tot am ajuns, că eram la vreo patru sute de metri de Securitate. Am ajuns În fața porții, am intrat și bat la ușă. Vine mama: nu i-a venit să creadă. În fine, totul a fost: „Te-au bătut?”. „Nu, mamă.” „Da’ ce-au făcut?” „Am stat puțin de vorbă, atâta tot, nici nu m-a Întrebat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vreți să ne omorâți? Voi sunteți agenții șefului de lagăr și ne puneți să muncim cum nu putem. Da’ noi nu muncim decât cum vrei noi”. Și-atunci, văzând că n-au rezultate cu oamenii ăia răi, ne-au redus porția de mâncare la jumătate... În aceste condiții, noi am declarat greva: nu ieșeam deloc la lucru, ne-au scos cu forța, am ieșit la lucru, da’ acolo n-am muncit... Pe chestia asta, din cele două brigăzi, care aveau aproximativ
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bătaia de la tălpi..., și eu am făcut asta..., fiecare a trebuit să miște tălpile pe o cârpă, ca să se dezumfle și să nu se facă o bucată de sânge Închegat. No, și el a mișcat picioarele acolo... A primit sus porția de la Țurcanu, Încă În plus, pentru acest fapt n-a mai primit. A stat Înapoi acolo În grupul „bandiților” și a continuat sistemul de demascare... Pe urmă, a primit și el mai departe bucățile de săpun și a fost reeducat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce ne-o putut urî omul ăla după aceea... Odată venea și ne pândea..., v-am spus că erau niște castani mari, și se-ascunde după ei și ne prive’ când intram Înăuntru. Și după ce luam dejunul, ne Încolonam În fața porții de la ateliere și o milițiancă ne făcea controlul, că no, să nu ducem ceva lingură cu noi, sau ce știu eu ce. Și el ne pândea de-acolo după castan... Și-odată, o colegă de-a noastră, deținută, venea din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la ultimu’ rând, la o epavă din aia de popă, rându’ meu rămânea singur, Îl duceam pe al lui până-n față și trebuia să mă duc să-mi iau rându’ iar, și tot așa toată ziua... Eu ieșeam cu două porții. Pe noi ăștia de eram mai tineri ne băteau ăia de ne Înnebuneau că nu facem norma... Da’ ce să facă bătrânii, domne? Mai ales când am mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost Îngrozitor pentru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția de bătaie până la 12 noaptea... și la 5 dimineața se dădea deșteptarea. Erai și bătut, și neodihnit, vai de capu’ tău, și nevinovat de cele mai multe ori. Dintre gardieni sau comandanți de cine vă mai amintiți? Comandantul ăla de la Luciu-Giurgeni, de pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am ținut noi... Seara și dimineața se deschidea ușa zăvorâtă și să făcea apelu’. Să numărau deținuții. El, care era bolnav, stătea Întins În pat... Și noi n-am declarat că e mort, să-i mai mâncăm două zile mâncarea, porția lui... Vă dați seama ce Înfometați eram? Ne dădea câte-o săptămână arpacaș: dimineața, la prânz și seara. Câte-o săptămână fasole. Câte-o săptămână, cartofi. Așa (râde - n.n.). La-nceput, vă rog, să mă credeți, când ne-a dat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avut parte și de tratamente mai dure la Jilava? Daaa, pă urmă au Început și-n Jilava programu’ lor de bătăi. Te iritau, te ațâțau ca să zâci ceva, ca să aibă motiv să te bată. Am luat și În Jilava o porție de 25 de bastoane că, tot așa, am sărit Între unii care se băteau... Era unu’ Înalt și unu’ mic... Să să ia la bătaie: „Bă, voi sunteți nebuni?”. Și ăla Înaltu’ a bătut În ușă, a chemat gardianu’ și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de stat a României, când o nouă perioadă istorică începe în viața social-politică și economică a patriei noastre. Vom căuta, în funcție și de spațiul pe care ni-l va pune la dispo ziție, în continuare, editura, precum și de pro porțiile aparatului de note explicative, ca volumele următoare ale acestei a treia ediții a lucrării lui Constantin Bacalbașa să se în cheie, fiecare, cu rela tarea unui moment cu o anume semnificație politică sau socială (volumul al II-lea, probabil, odată cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numele de „joben“. Până la fosta casă Musu, din fața Palatului Regal, clădirile sunt aceleași. În locul casei Musu era o cârciumă, cu o foarte mică grădiniță înăuntru; deasupra ușii de intrare era firma „La ochiul lui Dumnezeu“. Aci mâncam noi, studenții, fiindcă porția de mâncare costa 40 de bani, dar se dedeau și jumătăți de porții cu 20 de bani. Hotelul Metropole și casa Assan au înlocuit alte case mărunte.145 Palatul Băncii Națiunii s-a înălțat pe locul unde era casa Cretzeanu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În locul casei Musu era o cârciumă, cu o foarte mică grădiniță înăuntru; deasupra ușii de intrare era firma „La ochiul lui Dumnezeu“. Aci mâncam noi, studenții, fiindcă porția de mâncare costa 40 de bani, dar se dedeau și jumătăți de porții cu 20 de bani. Hotelul Metropole și casa Assan au înlocuit alte case mărunte.145 Palatul Băncii Națiunii s-a înălțat pe locul unde era casa Cretzeanu. Casă mare boierească cu prăvălii.146 Pe Calea Victoriei era băcănia Colțescu, în colț
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
birtul lui Enache de lângă Ministerul de Interne, în strada Academiei. Am mai vorbit. Într-o mică odăiță, cât se poate de primitivă, și cu 4 mese numai, se mânca o excelentă bucătărie românească și ieftină. Prețurile variau de la 20 bani porția până la maximum 80; cu 80 bani aveai mâncările excepționale, precum fripturi de curcan, de iepure etc. Eu dejunam cu 90 de bani, și anume: pâine 10 bani, 2 ouă fierte 20 bani, o fleică 40 bani, 1 măr 10 bani
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
apropierea bisericii Sf. Ionică, azi demolată, în spatele Palatului Regal, avea și o grădină, vestită în epocă (Grădina Alcazar). la Biserica Albă231, cu firma: „La Mielul alb“. Casa a ars și în loc s-a clădit o alta. Se mânca excelent, cu porții foarte mari, pentru 80 lei pe lună. Berăria și birtul cu bucătăria germană a lui Grebert, mai târziu Oswald, în strada Câmpineanu colț cu strada Regală 232. Porții mari și mâncare bună. Dar mai ales bere vestită. Aici veneau să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ars și în loc s-a clădit o alta. Se mânca excelent, cu porții foarte mari, pentru 80 lei pe lună. Berăria și birtul cu bucătăria germană a lui Grebert, mai târziu Oswald, în strada Câmpineanu colț cu strada Regală 232. Porții mari și mâncare bună. Dar mai ales bere vestită. Aici veneau să bea bere unii fruntași ai baroului și ai politicii precum advocatul liberal Tache Giani, mai târziu ministru al Justiției. Foarte vestite pentru cârnați și fripturi erau restaurantele și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
făcut pe vremuri zgomot, în care a întrebuințat o expresiune căreia nimenea nu i-a putut descoperi înțelesul: Nicolae Ionescu - retorul, cum îi spunea Maiorescu - scria că situația este de o nedefinită practică.97 În același timp ministrul nostru cerea Porții să îndeplinească datoriile sale de putere suzerană, aducând în România o armată de 200 000 oameni cu care să poată fi apărat teritoriul român.98 Această notă a fost foarte mult criticată și zeflemisită, dar mai ales osândită, fiindcă, dacă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
organizatorică, știe să-i orienteze pe oameni astfel încît să le bată vîntul în pînze. Dacă țin legătura cu el? Nu. Cînd se întîlnește cu Genoiu la București, ne transmite prin acesta salutări: „Salutări băieților!” înțeleg că am și eu porția mea. N-am încetat să-l respect, dar cu zi ce trece constat că imaginea pe care o am despre el e una preponderent anecdotică, formată din micile legende păstrate în redacție. Cred că asta mă împiedică să am acces
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mohorît. Apoi, stimulat de întrebare, i-a dat drumul supărării. Cu cîtva timp în urmă a cumpărat de la unul din piață „buruieni pentru tumoră”. (Mi-a relatat și cum le-a tîrguit: Aciala a cerut 120 de lei pe o porție, iar el i-a spus că nu are atîția bani. Aciala a întrebat, atunci, cîți are, iar el i-a răspuns: „Am cîți am!” în fine, Aciala a cedat din preț.) S-a dus cu „buruienile” acasă, a făcut ceai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cheamă într-adevăr Corbu pentru că este ca pana corbului, iar membrii Biroului Politic al CC al PCR, când ajung în cabinetul de lucru al celui mai vajnic apărător al păcii planetare, îl mângâie drăgăstos pe cap, cu gândul la o porție dublă de cianură, și-i zic, fără nicio glumă: Tovarășul Corbu! Asta nici la curtea marilor regi ai celor mai glorioase și decăzute tronuri ale lumii nu s-a mai întâmplat. Cel puțin după modestele mele lecturi și informații. Comisiunea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
noastră nu a fost niciodată ușoară și a trebuit să muncim din greu, dar n-am dus lipsă de nimic, am avut ce mânca și am fost stăpâni pe roadele muncii noastre. Astăzi am ajuns să mâncăm și pâinea cu porția. Valea Mureșului fiind regiune deluroasă, cu puțin pământ arabil, ocupația noastră de bază era creșterea vitelor, a porcilor, a oilor, dealurile fiind bogate în pășune. Îmi amintesc de târgurile ce se țineau anual în localitățile Făget, Ilia, Zam, Bârzava, unde
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]