5,260 matches
-
au pus în slujba lui nici un fel de compromis. Așa că... Vorbe din tinerețe, spuse vodă șoptit. Domnul deschise ușița unei firide din perete, luă o pungă, o cântări în mâini și o dădu prelatului tocmai când acesta deschidea ușa. — Să poruncești la meșterii argintari din Brașov un potir ca cel de la Cotroceni pentru biserica din Drăgănești. — Te aștept mâine la sfânta liturghie, măria ta. Și despre potir mai vorbim noi. Domnul să te aibă în pază. Theodosie îl binecuvântă cu amândouă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treabă jos la spătăria mică. În timp ce cobora scara ordonă cuiva să-l anunțe pe mitropolit, apoi ajunse la ușa spătăriei, o descuie și intră. Doamna Maria îi aruncă o privire înverșunată: — Acum dacă vodă a răposat, eu sunt doamnă și poruncesc în numele beizadelei Gheorghe. — Se vede, măria ta, că ești străină de țară de nu știi obiceiul pământului. Dacă moare vodă, până se întrunește divanul cel mare, poruncește sfinția sa mitropolitul Ungrovlahiei și marele logofăt, adică eu, care răspundem cu capul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aruncă o privire înverșunată: — Acum dacă vodă a răposat, eu sunt doamnă și poruncesc în numele beizadelei Gheorghe. — Se vede, măria ta, că ești străină de țară de nu știi obiceiul pământului. Dacă moare vodă, până se întrunește divanul cel mare, poruncește sfinția sa mitropolitul Ungrovlahiei și marele logofăt, adică eu, care răspundem cu capul de tot ce se întâmplă rău țării. Brâncoveanu se opri. Îi numără pe cei prezenți în sală. Erau: doamna, domnița Casandra, tremurând speriată, grămăticul cel slut, doi cafegii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doi cafegii îmbrăcați grecește și încă două slugi de pe la Curte. Deci aceștia și dorobanții care or să iasă din post erau aceia care puteau să poarte vorba prin târg că vodă a fost ucis de frații săi. Chemă garda și porunci arestarea celor cinci bărbați și încarcerarea în celule separate, apoi se adresă doamnei și domniței: Dacă aud vorbe necuviincioase despre cum a murit măria sa, astă seară amândouă luați drumul mânăstirii Dintr-un Lemn, unde pe loc veți fi tunse. Apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plângă domnitorul. Se lumina de ziuă. Spre casele Brâncovenilor, drumul trecea pe lângă prăvălia lui Hamie. Geamurile oblonite îi dădură marelui logofăt un gând. Lăsă calul la pas ca să fie ajuns din urmă de un dorobanț și, când acesta se apropie, porunci: Bate în poarta cafenelei până când s-or trezi gazdele. De la primele ciocănituri se deschise o fereastră cam unde era scara ce urca la odăile de sus iar capul ciufulit al lui Hamie se arătă pentru o clipă. Oare când o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Așa e: Casandra lui Șerban Vodă e mai mare cu un an decât Stanca noastră - deci are treisprezece ani și Gheorghe tot cu un an e mai mare ca Ilinca, o să împlinească opt ani. Așa știi să socotești? — Dar cum? Poruncește să-mi aducă de mâncare, să pună focul că mi-a intrat frigul morții în oase și ziua încă nu s-a sfârșit. O să vină al doilea logofăt. Are de lucru cu mine. Întâi au venit patru frați călugări de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o port îmi dă dreptul să-ți spun: cinstirea și pomenirea lui vodă Șerban îți va spori numele bun. Acum dacă mai sunt treburi pentru dregătorii măriei tale și sfatul nu s-a sfârșit, slobozește-mă să vă părăsesc, să poruncesc toate cele pentru mâine și să pun un popă de la biserica Bunei Vestiri să-i citească stâlpii. Mitropolitul se ridică în picioare și se îndreptă spre ușă. Se întoarse spre cei adunați, îi binecuvântă și ieși. Avea în gură un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plângea că Bălăcenii, cuscrii ei, sunt plini de grijă pentru aga Constantin, care este în drum spre împăratul nemților, fiindcă doamna Maria a trimis olăcari să-i ajungă pe drum pe aga Constantin și pe Iordache Coconul și să le poruncească să nu schimbe nimic din vorbele răposatului vodă, adică să închine țara nemților ca să-l puie în scaunul domnesc pe Gheorghiță beizadeaua. „Știam, tușă, i-a spus el, ce face doamna Maria, dar eu oricum îți mulțumesc pentru grija pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
psalmilor știuți pe dinafară, dar gândul umbla în altă parte. Iartă-mă, Doamne, se pomeni vorbind iar. Avea acum planul stabilit. Știa că mâine seară va dormi aci cu doamna lui și o va dezmierda dulce, despletindu-i părul. Va porunci să se încingă sobele, să fie cald în toate odăile. O să fie cald și bine... Dorobanțul de pe sală lipi urechea de lemnul ușii. Nu mai auzea podeaua scârțâind sub pasul grăbit. I se păru chiar că aude respirația liniștită a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
voievodului, după care o rog pe văduva și pe copiii iubitului meu prieten să se retragă la moșia Drăgănești, ca să-i țină pomenile și la ctitoria sa de acolo. Tot așa, o rog pe doamna Maria, soața măriei tale, să poruncească ziua în care să se facă sfeștanie cu pomenirea răposatului și la curțile domnești de aci și de la Cotroceni. Spătarul Mihai se trezi făcându-și cruce, în timp ce în gând își spunea: „S-ar putea să scăpăm fără război și lupte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țesut cu fir de argint și cu perle mărunte. Când doamna o privi, țiganca duse mâna arătând spre sprâncene. — Nu, nu, astăzi le las așa. Să dai drumul la șnururi ca să se vadă că mi s-a împlinit pieptul. Să poruncești să mi-o aducă pe Zamfira aci, acum cât mai repede. Roaba își cântări stăpâna din ochi și nu fu mulțumită. — Măria ta, lasă ușor deschis la gât pieptarul și bagă înăuntru cămașa ca să iasă pielea la iveală, așa... să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
faci, măria ta. Rămâi cu bine, măria ta. Cele două slugi dădură să iasă, dar Marica reveni vioi: — Mando, spune-le să mai aducă doi, trei butuci, că uite, se stinge jarul. Umblă sănătoasă, Zamfiro. La Brașov la argintari am poruncit mai multe scule de preț pentru mânăstirea Arnota și pentru zestrea fetelor. Dacă ai ceva nevoie, să-mi spui, să-mi trimiți vorbă prin meșteri. Vreo nevoie, cine știe... — Sărut mâna. Ușa se închise în urma lor, doamna inspectă încă o dată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fusese omorât postelnicul Constantin Cantacuzino venise tot așa o stea cu coadă. Probabil de asta ziceau că ar fi semn, dar Constantin râdea și spunea că el nu este într-atât de mare, ca să trimită Dumnezeu semne pentru el și poruncea să înhame iapa la sanie aproape în fiecare seară. Pe la rubedenii, unde-i ducea iapa, se încingeau la chef și de multe ori rămâneau să doarmă prin străini. Doamne, ce zăpadă groasă era în anul acela! Și acum ninge și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în gând, pe când acum... Ninge, ninge. Oare, dacă e vodă, o să mai poată s-o ducă departe cu sania, o să-și mai furișeze mâna rece pe sub cojocelul ei de blană să-i fure căldura trupului? O să-l prind eu. O să poruncesc o Curte mare cu palate - ca cele de care povestește dumnealui marele spătar Mihai - departe, la moșia Mogoșoaiei. Acolo o să locuim iarna. Cu copiii și cu toate slugile. Doar grijile trebilor domniei aici o s-o poarte. Și seara, când s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu palate - ca cele de care povestește dumnealui marele spătar Mihai - departe, la moșia Mogoșoaiei. Acolo o să locuim iarna. Cu copiii și cu toate slugile. Doar grijile trebilor domniei aici o s-o poarte. Și seara, când s-or liniști, o să poruncească să înhame caii la sanie, cai învățați, știind singuri drumul... Mare doamnă, doamna Maria a lui Șerban Vodă. Și ea își făcuse casa ei, peste drum de Curtea lui vodă, casa beizadelelor i-a spus, ca să-i aducă aminte măriei sale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi ziceau ei, doar de câteva zile și în treacăt a spus în divan că va participa la deniile mari la mânăstirea Colțea, ctitorită de el. Afară ploaia se oprise și prindea să bată un vânt cald dinspre miazăzi. Vodă porunci căpitanului de dorobanți să o ia înainte călare spre Curtea domnească și să orânduiască să fie însoțit spre Mogoșoaia de zece dorobanți călări, cu făclii înmuiate în păcură. În întunericul trăsurii, doamna Marica își netezea bordura de blană de samur
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rang și, după ce l salută reverențios pe prinț, spuse: — Breazul domniei tale e tot numai o spumă, nimeni nu se poate apropia de el. Turculeț zice că trebuie să-i lase sânge și noi nu știm ce să facem. Cum poruncește domnia ta? — Turculeț este aci? Când Ștefan citi nedumerirea pe chipul italianului, se corectă rapid. Este în grajd? — Da, așteaptă porunca domniei tale. Cu două vorbe, Ștefan îl expedie pe secretar și pe comis. Breazul, numit așa pentru pata albă din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și mi-e că-l prinde frigul. Ar trebui călărit în galop. — Și ce mai aștepți? interveni poruncitor Ștefan. — Să trăiești, iertare, domnia ta, nu am îndrăznit. Armăsarul e cam nărăvaș și dacă mă trântește îmi scapă și o ia razna. Poruncește să mă însoțească cineva, pe alt cal. — Încalec eu pe Breazu, caută-ți un cal și urmează mă, porunci Ștefan, luând căpăstrul din mâna lui Turculeț. Grăjdarii, plecându se, încercau să se depărteze din fața beizadelei, care astăzi părea mai înverșunat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să trăiești, iertare, domnia ta, nu am îndrăznit. Armăsarul e cam nărăvaș și dacă mă trântește îmi scapă și o ia razna. Poruncește să mă însoțească cineva, pe alt cal. — Încalec eu pe Breazu, caută-ți un cal și urmează mă, porunci Ștefan, luând căpăstrul din mâna lui Turculeț. Grăjdarii, plecându se, încercau să se depărteze din fața beizadelei, care astăzi părea mai înverșunat decât Breazu, dar nu fură lăsați. Ordinele scurte, țipate răstit, îi treziră din amorțeală. — Șaua mea, cea cu scări
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar încuviință din cap. Pe ușa pe care ieșise beizadea Constantin năvăliră Radu și prințesele cele mici urmate de cernitele doamne Stanca și Ilinca. Domnul se uită absent la copii, așa că Ștefan își luă răspunderea. — Dadă, se adresă el Stancăi, poruncește să fie hrăniți și culcați copiii; măria sa doamna nu are răgaz pentru asta. Vodă își aplecă înainte capul. Stanca îl cântări întrebătoare din ochi: — Să mergem. În seara asta mâncăm la cuhnii. Sărutați mâna măriei sale, spuse ea. — Nu pot, domnia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la cuhnii și-i dădea vinerea să mănânce scovergi și să bea zeamă de varză! Toți cei de față pufniră în râs, mai puțin vodă care, preocupat, se întoarse spre cele două femei îndoliate și spuse: — Io Constantin Basarab vă poruncesc să o luați în cârcă pe domnița mea Smărăndița și s-o duceți la cuhnii să-i dați să mănânce scovergi și tot ce-și mai dorește domnia sa! În iatacul doamnei Marica masa cu bucate reci de post fusese pusă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la altul cu un aer vinovat; Ianache Văcărescu frământa între degetele mâinii stângi un cocoloș din miez de pâine; doar vodă, nemișcat, fără să trădeze îngrijorarea ce-l cuprinsese, se uita fix la mitropolitul Theodosie. După un timp, țipă strident: — Porunciți să-i aducă un jilț sfinției sale, că o fi obosit de atâta denie. Și de atâta viață, măria ta. Am văzut prea multe. Mitropolitul se lăsă în jilțul adus de două slugi, zâmbi trist spre cei adunați în sfatul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țigancă mută strângea talgerele unele peste altele. Domnul izbucni: — Constantine, rogu-te oprește-te, că măsurași sala în lung și-n lat de o sută de ori, ca răposatul vodă Șerban. La Târgoviște ziseși, preacucernice? Ștefane, cheamă doi seimeni, să poruncesc! Ca ars, fericit că poate să-și dea frâu neastâmpărului, Ștefan sări în sus și dispăru pe ușile sălii. Când se întoarse urmat de cei doi căpitani, își dădu seama că, în afară de sfârâitul lumânărilor, altceva nu tulburase încremenirea celor din jurul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o durere binefăcătoare îl țintuia în jilțul domnesc, simțea că nu poate să se ridice și totuși trebuia să fie energic și necruțător. Trebuia să acționeze, să-i despartă pe cei care cu această ocazie eventual ar complota. — Chemați garda, porunci el aproape țipând. Cei patru dorobanți intrară grăbiți și se aliniară dând onorul. — Să vină doamna în divan și să fie trimis un diacon să-l aducă pe preasfințitul Theodosie. Cu rădvanul domnesc! În timp ce dorobanții ieșeau pe ușa mare a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sala din fața ușii mele, Ștefane pune gardă în spătăria mică. Nimeni din cei de aci nu pleacă din iatacul meu. Pylarino, domnia ta să dormi alături în odaia mea de lucru, doamna să-și aducă cele de trebuință ca să doarmă aci. Porunciți să mi se aducă să mă spăl pe față, ca să mă liniștesc. Postelnicii de rangul al treilea și tot felul de slugi își făcură apariția imediat cum doamna și cei doi fii ai ei părăsiră locul. Afară se lăsase noaptea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]