3,510 matches
-
de Robert al III-lea). Familia sa își avea originea în Vassonville, în apropiere de Dieppe. Robert era fiul lui Robert I de Bassunvilla, căruia i se conferise Conversano de către regele Roger al II-lea al Siciliei. Robert a moștenit posesiunea la moartea tatălui său. Ulterior, Roger al II-lea procedase la confiscarea comitatului de Loritello de la Guillaume, propria sa rudă. Pe patul său de moarte, el l-a rugat pe fiul său, Guillaume I "cel Rău" să îl numească pe
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
romană a fost înfrântă. În 1169, Margareta de Navarra, regenta noului rege al Siciliei, Guillaume al II-lea "cel Bun" și văduvă a lui Guillaume I, și conciliul ei de sfătuitori l-a restaurat pe Robert în toate fostele sale posesiuni.
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
încă în stadiul de rebeliune, Robert de Capua, Andrei și Robert de Loritello au continuat acțiunea. La apariția veștii (false) asupra morții regelui Guillaume I al Siciliei, cei trei au pătruns în Campania și au reușit să își recupereze toate posesiunile. Însă în mai 1156, Guillaume a trecut la contraatac. Regele i-a înfrânt pe răsculați la Bari, ca urmare a trădării lui Richard al II-lea de Aquila. Guillaume a atacat pe urma Benevento, unde Papă Adrian al IV-lea
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
salvat pe Sfântul Ioan de Matera din închisoare, solicitându-i apoi să scrie o lucrare de teologie prin care să demonstreze dreapta credință a principelui. El mai este cunoscut prin aceea că a avut un strâns control asupra bisericilor din posesiunile sale și că a fost un mare patron al bisericii Sfântului Nicolae din Bari.
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
fost capturat în 16 aprilie 1071, când Robert Guiscard a pătruns în cetate, punând capăt prezenței bizantine în sudul Italiei. Până în 1060, doar câteva orașe costiere din Apulia se mai aflau sub stăpânirea Bizanțului: pe parcursul deceniilor anterioare, normanzii își extinseseră posesiunile din sudul Italiei, iar acum își fixaseră ca obiectiv alungarea completă a bizantinilor din Peninsula Italică, înainte de a se concentra asupra cuceririi Siciliei, pe atunci aflată în mod predominant sub dominația islamică. Numeroase unități militare au fost chemate din Sicilia
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
Petru. În 1054, Petru a reușit în cele din urmă să captureze Trani. El a preluat de asemenea și Canosa, ca și "alte orașe" aflate în stăpânirea sarazinilor, conform "Cronaca Cavese". În 1059 Petru a emis legi pentru noile sale posesiuni. În 1057, el a început să îi primească alături de sine pe acei normanzi deposedați de pe urma ascensiunii lui Robert Guiscard, ulterior morții contelui Umfredo, ai cărui fii, Abelard și Herman, au fost văduviți de preluarea moștenirii. Potrivit cronicii lui Guglielmo de
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
Comitatul său, cu excepția orașului Trani însuși, i-a fost restituit, cu condiția de a conduce o expediție în Balcani (1073). Spre deosebire de expediția antibizantină purtată de fratele lui Petru, Godefroi, care fusese îndreptată către Balcani, campania lui Petru era direcționată către posesiunile din Dalmația ale Regatului Croației. Vărul lui Petru, Amico, fiul lui Valter de Giovinazzo, a atacat Rab (Arbe) la 14 aprilie și a cucerit Cres la 9 mai, reușind să îl ia în captivitate pe regele croat, Petru Krešimir. Regele
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
împăratul Lothar al III-lea în persoană, se apropia de Napoli pentru a-l salva, drept pentru care Roger a ridicat asediul. Lothar a plecat imediat după ce a cucerit aproape întreg sudul Italiei, astfel încât Roger a putut să își reia posesiunile pierdute. Sergiu a îngenunchiat din nou în fața lui prestând omagiu, încercând prin aceasta să cruțe orașul de la un nou asediu. Sergiu a fost iertat și l-a însoțit pe Roger într-o expediție împotriva fostului aliat Rainulf, devenit între timp
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
cel puțin patru ani. În 1059, papa Nicolae al II-lea a întrunit un sinod la Melfi, în cadrul căruia a confirmat pe Richard drept conte de Aversa și principe de Capua. În continuare, Richard a jurat supunere față de Papalitate pentru posesiunile sale. După aceea, dinastia Drengot a transformat Capua în reședința lor, conducând de acolo atât Aversa, cât și Gaeta. Richard și Iordan și-au extins noile lor teritorii gaetane și capuane înspre nord, în Latium, în detrimentul Statului Papal. În 1066
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
atac care a surprins gărzile fortăreței și a capturat animalele. Lipsiți de provizii, locuitorii orașului au capitulat. În 1079, Taormina a fost și ea asediată, după care, în 1081, Iordan, alături de Robert de Sourval și Elias Cartomi, a cucerit Catania, posesiune a emirului de Siracusa, ca urmare a altui atac surpriză. Roger a părăsit și el Sicilia în vara lui 1083 pentru a-l susține pe fratele său pe continent, însă Iordan, pe care l-a lăsat la conducere în lipsa sa
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
viață de lux, așa încât locuitorii orașului au fost curând înfometați. În 13 decembrie 1076, orașul a trebuit să se supună asediatorilor, iar principele și apropiații săi s-au retras în citadelă, care la rândul său a capitulat în mai 1077. Posesiunile lui Gisulf au fost confiscate, însă el a fost lăsat în libertate. Principatul de Salerno deja își redusese suprafața la orașul în sine și împrejurimile acestuia ca urmare a războaielor anterioare purtate cu Guillaume al Principatului, Roger de Sicilia și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Cefalonia își are numele după ducele normand. Boemund nu a continuat să acționeze pentru cucerirea Greciei, revenind în schimb în Italia, pentru a-și disputa succesiunea lui Robert Guiscard cu fratele său vitreg Roger Borsa. Ducatul de Neapole, nominal încă posesiune bizantină, a fost unul dintre ultimele state din Italia de sud care să fie atacat de către normanzi. Ducii de Neapole, încă de când ducele Sergiu al IV-lea făcuse apel la ajutorul lui Rainulf Drengot în anii '20, fuseseră aliați ai
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
pe tatăl său într-o campanie în Grecia în 1084, împotriva Bizanțului. El se afla astfel în Grecia atunci când Guiscard a încetat din viață în 17 iulie 1085, în Cefalonia. Deși se presupunea că Bohemund era cel care să moștenească posesiunile din Balcani, iar Roger pe cele din Italia, întâmplarea a făcut ca, la momentul morții lui Guiscard, Bohemund să se afle în Italia (la Salerno), iar Roger în Greece (la Bundicia). Roger s-a alăturat mamei sale, la Cefalonia, absența
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
Roger Borsa nu a fost niciodată în stare să oprească ascensiunea lui Bohemund sau să îl aducă la supunere. Războiul a fost în cele din urmă încheiat prin medierea papei Urban al II-lea, prin acordarea Taranto și a altor posesiuni lui Bohemund. De asemenea, Roger i-a conferit fratelui său Cosenza și alte posesiuni în regim alodial. În 1089 Roger Borsa a fost oficial învestit cu ducatul de Apulia de către papa Urban al II-lea. Roger a permis emiterea de
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
să îl aducă la supunere. Războiul a fost în cele din urmă încheiat prin medierea papei Urban al II-lea, prin acordarea Taranto și a altor posesiuni lui Bohemund. De asemenea, Roger i-a conferit fratelui său Cosenza și alte posesiuni în regim alodial. În 1089 Roger Borsa a fost oficial învestit cu ducatul de Apulia de către papa Urban al II-lea. Roger a permis emiterea de monedă proprie de către cel puțin doi dintre baronii săi (Fulco de Basacers și viceducele
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
ani, Bohemund a părăsit Apulia, plecând către Antiohia. Potrivit cronicii lui Guillaume de Tyr, el a ajuns la un acord în fața vărului său Guillaume al II-lea de Apulia, potrivit căruia acela dintre ei care va muri primul să lase posesiunile sale din Italia în mâinile celuilalt. Această ipoteză este categoric contrazisă de cronica lui Alexandru din Telese, care afirmă că Bohemund și-a lăsat teritoriile posedate în Italia sub administrarea papei, și de către Romuald de Salerno, care notează că regența
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
iar pe tânărul Roge ca duce de Apulia, în vreme ce cel de al treilea fiu al lui Roger al II-lea, Alfons, era recunoscut ca principe de Capua. Apoi, ducele Roger a obținut orașul Napoli, transformându-l în parte integrantă a posesiunilor sale și punând capăt guvernării republicane care continuase după moartea lui Sergiu al VII-lea. În 1140, după promulgarea de către Roger al II-lea a Assizelor din Ariano, a fost emis primul "ducat (monedă)|ducat" purtând efigia tânărului duce, în
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
Sfânta Cruce. Numele de "ducat" provine din cel al Ducatului de Apulia. Roger și Alfons, dat fiind că cel de al doilea fiu al lui Roger al II-lea, Tancred deja murise, au trecut apoi în Abruzzi, pentru a hărțui posesiunile papale. În același timp, la finele lui 1140, soția promisă pentru Roger, Isabela, a sosit de la curtea tatălui ei, Theobald al II-lea de Champagne. Cea mai cunoscută consoartă a lui Roger a fost însă amanta sa, Emma, fiică a
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
Roger să defileze pe străzile din Palermo, anunțând preluarea tronului de către acesta și anunțând apropiata sa încoronare în catedrala din Palermo. Totuși, populația a susținut ideea de a-l instala pe tron pe Simon, fostul principe de Taranto, ale cărui posesiuni și titluri fuseseră luate de către Guillaume I. Poporul s-a răsculat, iar palatul a fost luat cu asalt. În vâltoarea evenimentelor, tânărul Roger a fost ucis de către o săgeată rătăcită. O altă versiune a evenimentelor, propusă de cronicarul advers lui
Roger al IV-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328289_a_329618]
-
fost regent al Siciliei în numele nepotului său de frate, Conrad al II-lea ("Conradin"), însă a preluat coroana în 1258 și a continuat să lupte pentru a menține regatul sub familia Hohenstaufenilor. În 1254, papa, după ce declarase regatul ca fiind posesiune papală, a oferit coroana fiului regelui Henric al III-lea al Angliei, Edmund Crouchback, însă acesta nu a preluat niciodată domnia. În 1262, papa a revenit asupra deciziei anterioare și a conferit regatul fratelui regelui Ludovic al IX-lea al
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
pe vasalul ducelui, contele Iordan de Ariano. Pentru aceasta, el a pătruns în Basilicata și a cucerit Montescaglioso. Când Guillaume al II-lea de Apulia a murit fără a avea moștenitori în iulie 1127, Roger a emis pretenți asupra tuturor posesiunilor dinastiei Hauteville din Peninsula Italică, precum și domnia asupra Principatului de Capua, care fusese nominal cedat ducatului de Apulia cu aproape 30 de ani în urmă. Cu toate acestea, față de perspectiva unirii Siciliei și Apuliei sub o singură conducere a întâmpinat
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
în Apulia, în cadrul căreia l-a înfrânt și deposedat pe principele Grimoald de Bari, pe care l-a înlocuit cu cel de al doilea fiu al său, Tancred. Între timp, Robert de Capua și Rainulf de Alife au capturat Benevento, posesiune papală. Roger a pornit să îi confrunte, însă a suferit o înfrângere în bătălia de la Nocera din 25 iulie 1132, fiind nevoit să se retragă la Salerno. Anul următor, împăratul Lothar al III-lea a descins la Roma pentru încoronarea
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
o încercare de a-și întemeia stăpânirea asupra sudului Italiei pe baza unui stat bine sudat. El a revenit pentru a verifica progresele înregistrate de fiii săi în 1140, după care a mers la Ariano, un oraș situat în centrul posesiunilor sale peninsulare (și, de asemenea, unul dintre centrele de rebeliune din trecut). Acolo, el a promulgat marele act legislativ care reglementa toate chestiunile siciliene. Prin acesta, regele și sistemul său birocratic erau învestiți cu puteri absolute, reducându-se autoritatea vasalilor
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
1139, la Galluccio, fiul lui Roger, Roger al III-lea a prins într-o ambuscadă trupele papale și l-a capturat pe însuși papa. La 25 martie 1139, Inocențiu a fost nevoit să accepte realitatea noului regat și să confirme posesiunile lui Roger prin Tratatul de la Mignano. Roger a petrecut mai mult de un deceniu, începând de la încoronarea sa și până la promulgarea Assizelor din Ariano, emițând o serie de legi, prin care intenționa să asigure o guvernare centralizată, care să asigure
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
Reformele legislative începuseră odată cu Assizele din Ariano în 1140, promulgate de către Roger al II-lea. Frederic a continuat reformele cu Assizele din Capua (1220) și promulgarea Constituțiilor din Melfi (1231, cunoscute și ca "Liber Augustalis"), o colecție de legi pentru posesiunile sale, al cărei conținut era remarcabil pentru vremea sa. Constituțiile din Melfi au fost constituite pentru instaurarea unui stat centralizat. De exemplu, cetățenilor nu le era permis să transporte arme sau armuri de război în public dacă acestea nu se
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]