3,904 matches
-
a trăirii pierdute. Dumnezeu va fi singurul asistent privilegiat la o asemenea punere în scenă ori la o recuperare...bezmetică. Jocul de-a sinuciderea nu îmi face bine uneori! Teoriile nu îmi mai sunt salvatoare! Teoriile m-au aruncat în prăpastia lumii în care mă găsesc. Sinuciderea nu e un scop în sine, nu e nici o lașitate așa cum cred unii, e o punere în practică a fugii de viața trăită la margine de viață, a fugii de viața moluscivă. Numai Dumnezeu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de neglijență față de principiile și sentimentele credinței, fiind astfel însoțite de un laicism practic, de o corupție morală a indivizilor și a comunităților care trebuiau să conștientizeze nenorocirile și devastările actuale. Cine s-ar fi gândit că vor cădea în prăpastia îngrozitoare de astăzi? Cine oprește logica fatală a ideilor și a faptelor? 24. Tragica, dar fireasca urmare a păcatului La un moment dat, 'liberul arbitru', deschide în mod firesc ușa raționalismului autentic, care se revarsă natural în materialism; și, aici
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
parte în desfășurarea „evoluției“ există „insule“ neacoperite, domenii în care modelul imaginat de oamenii de știință nu reușește să dea răspunsuri clare privind trecerea de la o anumită „stare“ la următoarea, a Universului. Adesea între două stări consecutive se cască o „prăpastie“, un domeniu de cele mai multe ori obscur. Teoria sau ipoteza „creaționistă“ trece peste prăpastie dintr-un salt. Teoria sau ipoteza „evoluționistă“, mai lentă, imaginează trecerea printr-o infinitate de pași mici, de succesiuni, de antecedente și de efecte pentru a explica
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
oamenii de știință nu reușește să dea răspunsuri clare privind trecerea de la o anumită „stare“ la următoarea, a Universului. Adesea între două stări consecutive se cască o „prăpastie“, un domeniu de cele mai multe ori obscur. Teoria sau ipoteza „creaționistă“ trece peste prăpastie dintr-un salt. Teoria sau ipoteza „evoluționistă“, mai lentă, imaginează trecerea printr-o infinitate de pași mici, de succesiuni, de antecedente și de efecte pentru a explica nașterea lucrurilor (nuclee, atomi, molecule, stele, galaxii ...). „Miracole“, de fapt întrebări la care
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Panu, debutant în Parlament. La admonestările acre ale primului ministru, Panu răspunde înțepat cum că, dintre toți șefii partidului liberal, C.A. Rosetti este singurul care știe ce vrea. De-acum spărtura dintre cele două tabere se lărgește mereu. Dar prăpastia din Cameră se face și afară, guvernul vrea să distrugă rosettismul, tineretul liberal cere să intre în rânduri și să scoată din circulație pe bătrâni. Cu scopul acesta, Consiliul comunal ales nici de un an, e dizolvat. Marele eveniment teatral
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
mare parte a oamenilor politici. Opinia publică este și ea ostilă combinației, iar îndârjirea în contra rușilor crește. Unele sfere rusofile de la noi spun că prințul de Bismarck - care sta fățiș de partea rușilor - făcea acest joc spre a săpa o prăpastie între România și Rusia. Prințul Carol, refuzând orice înțelegere cu Rusia, face numai jocul politicii germane, care lucrează spre a înconjura Rusia cu un cerc de dușmani. Ion Brătianu este și el ostil tocmelii; tot asemenea și C.A. Rosetti
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
1939, sub impulsul evenimentelor din Occident, sistemul a degenerat, proliferînd guverne care se schimbau peste noapte. Regele a devenit șef de partid, partidul "unirii", abandonînd ultima picătură de demnitate și respect de sine, căci după constituție era "arbitru" și "iresponsabil". Prăpastia se deschidea, pe fiecare zi, mai vizibil la picioarele noastre, în dezastru și rușine, dacă ne amintim cu ce obrăznicie am fost tratați de vecinul sovietic care ne-a somat să părăsim Basarabia în 24 de ore -, și de tragicomedia
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și concesiuni continue, practicată de lumea liberă? Dacă este adevărat că Rusia nu a respectat nici un angajament și nu a executat nici un tratat, cum se poate explica politica de a ajunge la o coexistență pașnică prin mijlocul conferințelor și negocierilor? Prăpastia morală și politică dintre Orient și Occident este prea mare pentru ca o asemenea politică să fie valabilă. Este posibil ca multe dintre relele lumii să nu se datoreze numai Rusiei sau comunismului, dar este sigur că infernul în care au
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și tu că de multe ori vrem să facem dintr-o femeie o împărătească, uitînd că acea femeie nu poate fi decît o simpatică subretă. Dar nu știu de ce ți-am tot scris în acești ani despre femei ca despre prăpăstii ce atîrnă de ceruri! La urma urmei, cîte boli ne putem permite?! Ascult Concertul în re minor al lui Mozart, cu S. Richter la pupitru, și am pentru prima dată sentimentul că urechile mele au fost surde întotdeauna cînd am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu mai am post unde aveam, motiv pentru care trebuie să mă întorc mai repede la P. Neamț ca să nu mă pot mîndri, sper, cu condiția-mi (potențială) de șomer. Poate rezolv problema aceasta. Sînt amărît în ultimul timp, o prăpastie bleagă: mă împăcasem cu T., dar acum nu mai sîntem ensemble. Nu știu de ce am putut să mă atașez în halul acesta de fata asta, mi-e tare greu fără ea. Am iubit-o ca un smintit și încă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pare că-n iunie! Mi-a scris Băciuț! Explicînd niște chestii cu machetări aiurea! Și Mușina (Alexandru n. red.) mi-a scris. S-a lăsat de profesorat! Comercializează flori! Mi-a plăcut! Dar e tare amărît și el de multe prăpăstii bine știute! Cred că la Iași a fost fain cu acele gale ale AMFI TEATRU-lui! Mi-ar fi plăcut să fiu și eu pe acolo! Mă bate tot mai mult gîndul să plec de aici la toamnă! Măcar la P.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
deteriorării raporturilor dintre soții Carol și Elena, Raoul Bossy, secretar la Legația română din Roma (noiembrie 1921 - martie 1923) și apoi șef al Direcției Politice la Președinția Consiliului de Miniștri (martie 1923 - martie 1926), afirma: „este cert că există o prăpastie între comportamentul focos și brutal al lui Carol, pe de o parte, și natura simțitoare și rafinată a încântătoarei sale soții, între educația neglijată și lipsa de scrupule morale ale Principelui Moștenitor și ținuta de „cocoană mare” (grande dame) a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
care sforăia, scuturându-și violent coama albă. Dincolo de poiană se vedea un alt luminiș și apoi doar stânci abrupte. Simeon Își dădu seama că se aflau de fapt pe un pinten de munte, despărțit de cel din zare de o prăpastie. „Dumnezeule, se Îndreaptă spre stânci. O să cadă În prăpastie, cine știe cât e de adâncă!“ Începu să alerge gâfâind, alături de calul Înnebunit de groază, către golul care se ghicea acolo‚ la câteva sute de pași distanță. Auzea din ce În ce mai distinct răsuflarea lui zgomotoasă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se vedea un alt luminiș și apoi doar stânci abrupte. Simeon Își dădu seama că se aflau de fapt pe un pinten de munte, despărțit de cel din zare de o prăpastie. „Dumnezeule, se Îndreaptă spre stânci. O să cadă În prăpastie, cine știe cât e de adâncă!“ Începu să alerge gâfâind, alături de calul Înnebunit de groază, către golul care se ghicea acolo‚ la câteva sute de pași distanță. Auzea din ce În ce mai distinct răsuflarea lui zgomotoasă. Când fu destul de aproape, se destinse ca o săgeată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
urmărise cu interes toată scena, se apropie de cavaler și-i șopti ceva la ureche. Se Înfiripă o discuție destul de Însuflețită, În urma căreia slujitorii fură trimiși să cerceteze pădurea. Fiecare colțișor fu răscolit cu atenție. Oamenii se apropiară de marginea prăpastiei și priviră jos, În hăul tulbure. Dar nici un semn, nici un strigăt care să fi anunțat că s-a des coperit ceva deosebit nu se auzi. După un timp, Hugo se apropie și spuse: — Stăpâne, oamenii n-au găsit nimic. — știu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deschidă și, după câteva Încercări, Încuietoarea cedă și aerul proaspăt al nopții pătrunse În odaie. Prizoniera se aplecă În afară. Pricepu că se află În turnul cetățuii. Sub ea se căsca departe jos, mai degrabă se bănuia prin Întuneric, o prăpastie neagră și adâncă, parcă fără fund. În zare se vedeau, vagi, contururile mun ților. Deci fereastra nu dădea spre curtea cetății, ci În afară. Aducându-și aminte cât urcase călare, cu fățarnicul frate Gregor, și apoi mulțimea de trepte, Înconjurată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Își dădu seama că se afla la o Înălțime foarte mare. Așadar, pe acolo nu putea scăpa. Un singur lucru o liniști: un trup svelt ca al ei se putea strecura prin geamul Îngust. „Cel puțin mă pot arunca În prăpastie“, Își spuse, și ochii i se umplură de lacrimi, gândindu-se la soarta Berthei. „Cine știe dacă mai trăiește. și cred că mai bine i-ar fi să moară decât...“ Ușa era masivă, bătută În cuie mari de fier. De
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-o la lumina zilei. În Întuneric totul i se păru și mai amenințător. Privi cu nesaț prin fereastra deschisă de cu seară și-și dădu seama că avusese dreptate. Se găsea Într-un turn Înalt. Sub el se căsca o prăpastie amenințătoare. Turnul cetății era clădit direct pe colina abruptă, așa că la Înălțimea lui se adăuga și prăpastia stâncoasă. După razele palide ale soarelui, care abia reușeau să străpungă norii gălbui și triști, Își dădu seama că se afla În partea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fereastra deschisă de cu seară și-și dădu seama că avusese dreptate. Se găsea Într-un turn Înalt. Sub el se căsca o prăpastie amenințătoare. Turnul cetății era clădit direct pe colina abruptă, așa că la Înălțimea lui se adăuga și prăpastia stâncoasă. După razele palide ale soarelui, care abia reușeau să străpungă norii gălbui și triști, Își dădu seama că se afla În partea de sud a cetățuii. Undeva În apropiere trebuia deci să fie mânăstirea Sfântul Trudpert. Dacă le-ar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
incendiate nu Însemnau mare lucru. Pe măsură ce timpul trecea, nesiguranța, așteptarea o măcinau tot mai mult. Dacă n-ar fi fost nădejdea că Bodo va Încerca s-o salveze, s-ar fi strecurat prin fereastra Îngustă și-ar fi sărit În prăpastie. Spre seară, puterile o părăsiseră. Pe obrajii ei palizi se rostogoleau lacrimi de disperare. Adelheid cea atât de mândră și curajoasă odinioară era acum o mică pasăre cu aripile frânte și uitată de toți. Disperată, se trânti pe pat și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe fiica lui... Adelheid vorbea precipitat și fără Întrerupere, ca să câștige timp, alunecând cu pași mărunți, aproape imperceptibili, spre fereastră. Mâna ei pipăia cu disperare peretele aspru, dar se ferea să Întoarcă privirea ca să măsoare distanța ce o despărțea de prăpastia de afară. Nu-i trebuise mult timp să se hotărască: În clipa În care simți sub degete rama de lemn, se opri și urcă de-a ndăratelea treapta Îngustă de sub fereastră. Atunci se opri și tăcu. Eglord, care ascultase cuvintele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acolo, a fost foarte bună și... a fost! În dimineața următoare (a zilei a șaptea), am plecat spre Bâlea Lac, unde intenționam să rămânem. Pe drum (partea cea mai spectaculoasă, era un ARO accidentat și o Dacie prăbușită într-o prăpastie, mai jos de cabană. Era din nou soare, însă când m-am oprit sub teleferic, era un frig teribil! Au trecut pe lângă mine niște nemți cu un Trabant decapotabil și un tip care, deși cu bicicleta, prefera scurtăturile: și-o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
dacă - pur și simplu - mă dezechilibram o fracțiune de secundă. Undeva am depășit un ARO accidentat și la mică distanță am oprit lângă un grup. Priveau, aplecați peste parapetul de pe marginea drumului, în jos la o Dacie prăbușită într-o prăpastie. Se rostogolise, lovindu-se de stânci. Traseul pentru acea zi fiind parcurs, căutam un loc pentru odihnă și dormit. Prima cabană întâlnită, înconjurată de corturi și rulote, era supraaglomerată. Sigur că voi întâlni altele, am continuat coborâtul. La nu mai
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cu surpriza sunt animate de curenți cu iz suprarealist, de natură a le modifica radical. Cauzalitățile apar suspendate în favoarea unor relații fortuite, ca și cum s-ar putea efectua revizuiri în planul Genezei: "cineva e atât de departe / încât râurile cad în prăpastie / și-i multă vreme secetă pe câmp" ("Vreau să fiu perete" din vol. Iov în ascensor). A.B.Ce mesaj doriți să transmiteți cu această carte? Pe cât îmi dau seama, această carte este una a trecerii. A trecerii, a pe-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aparent-inițiativă! Au ajuns la Dorna; de-acolo pe pârâul Negru ș-au trecut la Stânișoara, suind și tot suind, până au ajuns sus pe culme, la Crucea Talienilor... Acolo, oprindu-se și adulmecând zările, Sadoveanu a ascultat tăcerea de deasupra prăpăstiilor și a citit pe vânturi și pe nouri întâmplarea năprasnică a lui Nechifor Lipan, în cele mai mici amănunte. Nici nu coborâse bine și imaginația lui declanșată îl și îngropă pe cioban..." (Note la Opere, 1957, vol. X, p. 692
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]